Marele scriitor este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, un duhovnic român care a suferit de pe urma ocupației sovietice, fiind deportat în Gulag în anul 1947. În 1966, tânărul Dabija este înmatriculat la facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Chișinău, fiind exmatriculat în anul III „pentru activitate pro-românească și antisovietică”, dar va fi restabilit însă în 1970. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău în 1972.

A fost redactor-șef al săptămânalului „Literatura și Arta” de la fondare și până la moartea sa, jucând un rol important în mișcarea de renaștere națională de la sfârșitul anilor 1980, când ziarul înregistra un tiraj de circa 260.000 de exemplare.

În calitate de om politic, s-a remarcat ca membru al grupului de inițiativă de creare a Frontului Popular din Moldova, ajungând și deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești în perioada 1989-1991 și deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în anii 1990 - 1994 și 1998 - 2001. A fost președinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, care, la 1 iulie 2008, avea peste 250.000 de membri, fiind cea mai mare organizație nonguvernamentală din Moldova.

În calitate de scriitor, a fost distins cu premiul festivalului internațional de poezie tânără în 1982, marele premiu pentru poezie „Nichita Stănescu” în 1992, premiul „Giacomo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei în 2015, precum și cu numeroase titluri de Doctor Honoris Causa.

Dabija a debutat cu seria de poeme „Ochiul al treilea”, în 1975, și a devenit cunoscut datorită operelor sale ca „Tema pentru acasă”, „Nu vă îndrăgostiți primăvara!” sau „Te blestem să te îndrăgostești de mine”.

Nicolae Dabija a încetat din viață vineri, 12 martie, pe patul de spital, în urma complicațiilor provocate de virusul COVID-19.