Mai exact, a fost declarat neconstituțional articolul 73 din Codul de executare - „Aducerea forţată a debitorului”, care spune:

1. În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanţa de judecată, la demersul acestuia din urmă, va dispune aducerea forţată în faţa lui a debitorului şi a altor persoane indicate la art.44 alin.(3) din prezentul cod. Demersul executorului judecătoresc privind aducerea forţată a debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanţa care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.

2. Aducerea forţată a debitorului se face de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială debitorul îşi are domiciliul sau sediul.

3. Cheltuielile de aducere forţată se încasează de la debitor în beneficiul statului de către instanţa de judecată în modul prevăzut la capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.

În schimb, Înalta Curte a declarat inadmisibilă sesizarea în partea în care se referă la controlul constituționalității articolului 72 din Codul de executare - „Căutarea debitorului şi a bunurilor sale”. Acesta prevede următoarele:

1. În cazul când prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau când executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului. Demersul executorului judecătoresc privind căutarea debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanţa care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.

2. Căutarea debitorului persoană fizică se efectuează de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al debitorului.

3. Căutarea debitorului persoană juridică se efectuează de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului.

4. Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare poate fi contestată cu recurs.

5. Mijloacele de transport sunt declarate în căutare de executorul judecătoresc prin emiterea unei încheieri. În temeiul încheierii de declarare în căutare a mijlocului de transport, posesorul acestuia poate fi înlăturat de la conducere de către colaboratorii organului afacerilor interne, iar mijlocul de transport poate fi reţinut pe un termen de până la trei zile lucrătoare de la comunicarea faptului reţinerii, la expirarea căruia mijlocul de transport este restituit proprietarului sau posesorului legal, după caz.

Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.