Munca pe platformă reprezintă munca efectuată prin, la sau cu ajutorul unor platforme online în diferite sectoare, unde pot fi prestate diferite forme de muncă contra plată. Spre deosebire de munca de la domiciliu sau de la distanță, de obicei munca pe platformă nu presupune existența unei relații continue între cel care prestează serviciul și cel care îl recepționează. Aceasta de multe ori are loc sub forma rezolvării sau soluționării diverselor probleme care necesită servicii specifice. Astfel, de multe ori acest gen de muncă este utilizat pentru rezolvarea unor sarcini mari dar prin intermediul divizării lor în proiecte sau micro-sarcini.

„Cel mai mare avantaj în cazul muncii pe platformă este flexibilitatea ei, or la noi reglementările din legislația muncii sunt foarte rigide, birocratice și respectiv nu se oferă acea flexibilitate, acea libertate de a alege când și cum să muncești. În schimb munca pe platformă îți oferă flexibilitate, atât pentru angajat cât și pentru angajator, ceea ce contează fiind rezultatul”, susține asociatul Casei de Avocatură Vernon|David, Eduard Gurin.

În mare parte acest tip de muncă se împarte în următoarele categorii:

·       Activități pe teren stabilite de platforme: activități care necesită un nivel scăzut de calificare și care sunt alocate de platforme și realizate de persoane;

·       Activități pe teren inițiate de lucrători: activități ce presupun un nivel scăzut sau mediu de calificare, în care sarcinile sunt selectate și îndeplinite de persoana respectivă;

·       Activități online prin concurs: activități definite de un nivel înalt de calificare, în care lucrătorul este selectat de client printr-un concurs

Se estimează că în jur de 5% din populația europeană adultă a fost cel puțin implicată în acest gen de muncă, aceeași situație fiind înregistrată în și în Statele Unite ale Americii. 

La nivelul Uniunii Europene sunt folosiți și alți termeni pentru a desemna acest gen de activitate, cum ar fi „economia de colaborare” sau „economia de partajare”. De altfel, în iunie 2016 Comisia Europeană a aprobat o agendă pentru economia de colaborare, în care a definit conceptul de „muncă pe platformă” și a oferit unele indicații pentru cei implicați în domeniu. În noiembrie 2017, Uniunea Europeană a aprobat „Pilonul european la drepturilor sociale” care a reglementat unele dintre noile provocări în domeniul politicilor sociale.

Platform Work în regiune

În regiunea Țărilor Parteneriatului Estic se atestă o dezvoltare a acestui concept, acest lucru fiind vizibil în mod special în Ucraina, Armenia, Belarus și Moldova, cel mai mic număr de persoane implicate în acest proces, fiind înregistrat în Azerbaidjan. Tinerii și persoanele de până la 40 de ani, în majoritate absolută bărbați, predomină acest domeniu care în mare parte este practicat ca o activitate secundară.

Munca pe platformă este prezentă în domeniile IT, multimedia, vânzări, taxi/share-riding, livrări și servicii de curățenie a locuinței. Potrivit studiului „Platform Work in Eastern Partnership Countries” realizat de European Training Foundation în colaborare cu Casa de Avocatură Vernon-David, arată că principalele impedimente care stau în calea dezvoltării acestui domeniu sunt legate nu doar de lipsa abilităților digitale și în domeniul limbilor străine dar și aspectele legale, printre care se numără și limitarea politicilor sociale în cazul acestei categorii a populației.

Avantajele pe care le oferă însă acest platforme sunt în mare parte legate de flexibilitate, salarii competitive sau venituri suplimentare decente dar și accesibilitatea care permite intrarea pe această piață și a tinerilor absolvenți, femeilor sau altor categorii de populație activă. Autorii studiului au mai menționat în special și faptul că acest domeniu reprezintă o soluție pentru rezolvarea problemei migrației masive și „exportului de creiere”.

Platform Work în Moldova

Munca pe platformă în Republica Moldova are în mare parte un specific care se încadrează în profilul țărilor Parteneriatului Estic dar și a Uniunii Europene. Asta pentru că în mare parte, vârsta celor care lucrează în acest domeniu este de până la 40 de ani. În același timp, este o provocare pentru cei implicați în acest mod de prestare a serviciilor, fiindcă ridică un șir de obstacole legale.

„Munca pe platformă nu este reglementată iar din această cauză, acei tineri, fiindcă în majoritate în acest domeniu sunt tineri, sunt obligați indirect ca în fiecare an să depună declarația pe venit și să plătească impozitul pe venit. În acest caz, ei nu sunt scutiți într-un fel de dubla impunere a impozitului pe venit, fiindcă ei sunt impozitați în țara de origine a angajatorului și plătesc impozitul pe venit în Republica Moldova”, a precizat. asociatul Eduard Gurin.

Conform unui studiu realizat de Vernon-David pentru EFT, în cazul muncii de la distanță, majoritatea celor care lucrează au până la 40 de ani, studii preponderent superioare iar majoritatea angajaților sunt bărbați (70%). În cazul muncii pe platformă dar la locul de muncă, vârsta variază substanțial, dar majoritatea o formează tinerii iar domeniul este ocupat aproape exclusiv de bărbați. În ambele cazuri însă, aceste activități practicate sunt exclusiv secundare și au loc în Chișinău sau alte orașe mai mari din țară. Principalele servicii prestate prin intermediul acestui domeniu sunt dezvoltarea software și tehnologii, creative și multimedia, redactare și traducere, transport de pasageri și servicii de livrare.

În ciuda unei dezvoltări relative a acestui domeniu, autorii acestui studiu au remarcat că setul limitat de abilități digitale și de cunoaștere a limbii engleze ar reprezenta una dintre principalele provocări care frânează dezvoltarea domeniului. Aspectul legal este de asemenea unul prezent întrucât legislația nu prevede anumite reglementări flexibile în acest domeniu, favorizând predominarea muncii nedeclarate datorită barierelor administrative și a regimului fiscal. În cazul Republicii Moldova, alternativele legale oferite de stat pentru persoanele ce muncesc în cadrul platformelor online, se rezumă la fondarea unui SRL sau a unei întreprinderi individuale, ceea ce nu rezolvă întru totul problemele apărute.

„Fondarea unei persoane juridice impune alte costuri și obligații cum ar fi dări de seamă fiscale, întreținerea acesteia. Chestiile birocratice sunt mult mai mari, avantajul ar fi înregistrarea ca persoană fizică autorizată. În majoritatea țărilor UE, acest fel de muncă este deja recunoscut”, spune juristul Eduard Gurin.

În același timp însă munca pe platforme are tot mai mari șanse să devină o alternativă a emigrării și să permită intrarea pe piața muncii a unui număr mare de populație inactivă dar care are o vârstă legală de muncă. Pentru acest lucru ar fi necesară implementarea unor strategii politice pentru dezvoltarea capacităților digitale și antreprenoriale.

Potrivit asociatului Eduard Gurin, cea mai bună soluție în vederea modificării legislației muncii și fiscale pentru a recunoaște acest tip de muncă, este implementarea unei soluții asemănătoarea cu patenta de întreprinzător, în baza căreia deținătorul acesteia să plătească o taxă anuală sau semestrială în schimb, având garanții sociale. În același timp, în opinia juristului, cei care prestează servicii utilizând aceste platforme, ar trebui să aibă un statut de salariat ai platformelor, pentru a reduce dependența de un singur client și a oferi mai multe alternative.