Ana-Sia povestește că bunica sa se numea Anisia, motiv pentru care, tatăl său, a propus ca acesta să îi fie prenumele de botez. Totuși, pentru o ușoară modernizare, familia a ales, în final, prenumele Ana-Sia. „Tata zicea: dacă va fi actriță, să aibă un nume unic și recognoscibil”. 

Actrița a descoperit teatrul încă în copilărie, făcând parte dintr-o familie de actori. Mama acesteia, Angela Cărăuș, este actriță a Teatrului Mihai Eminescu, iar tatăl său, Vitalie Cărăuș, a fost actor și director al aceluiași teatru. 

„Mereu când îi rugam pe părinții mei să-mi povestească ceva amuzant din copilăria mea, primeam același răspuns: ,,Ei, tu erai îngeraș, copilă mai cuminte nu am văzut. Toată ziua dormeai, nici nu te auzeai”. Într-adevăr eram foarte cuminte, încercam să fiu corectă în tot, deoarece am copilărit în culisele teatrului „Mihai Eminescu”. Părinții mei fiind actori, mă aduceau mereu la teatru, de aceea aș putea spune că întotdeauna trebuia să fac liniște, să nu fac probleme, să fiu răbdătoare, înțelegătoare… Și chiar îmi plăcea”.

„Niciodată nu mi-a impus nimeni nimic, aveam liberă alegere. De aceea, toate memoriile mele din copilărie sunt ca un puzzle format din fragmente de amintiri din culisele teatrului, spectacolelor, repetițiilor, costumelor, cabinelor de machiaj, sălilor de pian, replicilor din spectacole, muzică, turnee, ce mi-au format astăzi personalitatea. Ele au fost cele care mi-au influențat foarte mult viitorul. Datorită lor astăzi fac actorie. Și vreau să devin o personalitate. Am devenit mai puternică, mai rezistentă și pot depăși acum orice. Fiecare om are anumite sertărașe în subconștientul său, și uneori când mă întreb ,,Ce fac eu? Pentru ce fac eu asta?” deschid un sertăraș cu amintiri, și îmi răspund la toate întrebările subtile”, spune Ana-Sia. 

Actrița povestește că părinții au susținut-o în alegerile pe care le-a făcut. Totuși, la început, exista o doză de scepticism privind cariera sa în actorie. 

„Încercau să îmi demonstreze din răsputeri că este o carieră care necesită multă dedicare, și dacă nu am sa fiu puternică, și nu voi dori cu adevărat aceasta, voi fi mâncată. Eu le-am demonstrat că pot și vreau. Am învățat în trei școli, și toate aveau profil de arte. Din clasa a 3-a până în a 7-a mama mi-a fost profesoară, învățându-mă arta actoriei și arta oratorică. Am participat la multe concursuri teatrale, unde câștigam locuri de frunte. Și încet cu  încetul mi-am dezvoltat spiritul artistic. Ba chiar la cinci ani am jucat prima dată în spectacolul ,,Pasărea albastră” pe scena Teatrului Mihai Eminescu.

„Dovada supremă a fost invitația Danielei Burlaca să joc în spectacolul ,,Madame Bovary” la vârsta de doar 16 ani. Datorită acestui spectacol, am reușit să îi demonstrez tatei că pot să-i urmez calea. El mi-a spus atunci ,,Omul 70% din viața lui lucrează. Ca să nu îți irosești viața în zadar, trebuie să trezești în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, știind că te duci să lucrezi acolo unde îți place cu adevărat, trebuie să primești sinceră plăcere. În caz contrar, îți irosești viața in zadar”. După ce tăticul meu a decedat când aveam 16 ani, acest fapt m-a influențat definitiv să aplic la actorie la noi în țară și să-i continui calea”, spune actrița. 

Acum, Ana-Sia este studentă, dar și actriță în trupa Teatrului Geneza Art. Aceasta recunoaște, însă, că nu îi este ușor să combine studiile și munca. 

„Încerc din răsputeri să le reușesc pe toate, deși uneori îmi este greu. În anul întâi la facultate, am fost pusă în fața anumitor restricții ce țineau de teatru. ,,Îți este interzis să participi la spectacole, noi avem nevoie de foi albe, nu de foi scrise și stricate”. Dar eu nu mă consideram o foaie scrisă, din contra, o persoană ce-și dorește cu ardoare să devină asemenea. Prin urmare, am ajuns la un numitor comun cu pedagogii, astfel, în weekend-uri mă duceam și jucam uneori în spectacole. Daniela Burlaca m-a înțeles perfect. În acea perioadă, chiar și acum câteodată, erau stabilite două actrițe pe un rol. Și deseori când eu nu puteam, juca altă actriță în locul meu. Totuși, îmi era greu să conștientizez că în ziua când aveam un spectacol, eu nu puteam participa deloc. Dar am învățat foarte multe lucruri din aceste dificultăți și chiar mulțumesc acestor circumstanțe în care am fost pusă. Mereu ziceam că am unde crește, am la ce aspira, așa că munca nu trebuie să se oprească niciodată”, spune Ana-Sia. 

Până acum, actrița a avut roluri în spectacolele „Madame Bovary”, „Labirint” și „Mâncare pentru monștri”. Spune că găsește inspirația în muzică, dar și în propriile trăiri interioare. 

„Recapitularea circumstanțelor (cine ești, de unde vii, de ce ești aici, cum te comporți, de ce te comporți așa etc.). În plus, muzica foarte mult mă ajută să delimitez două atmosfere, mai ales când trebuie sa fiu în secolul al XVIII sau în sec. XX. Costumul constituie unul dintre factorii cei mai importanți pentru mine. El este cel care îmi dictează acțiunile, îmi dă o ușurință de transpunere. Datorită lui, nu există acea incomoditate care ar persista dacă aș juca în hainele personale. Totodată, pentru mine este importantă primordial liniștea și meditația. În mare parte totul depinde de personaj. Dacă joc un rol mai excentric, încerc sa mă agăț de tot ce pot, oferindu-mi o libertate a mușchilor, pentru că și aceasta consacrare reprezintă un factor foarte important”, povestește actrița.

În viața de zi cu zi, Ana-Sia spune că este o persoană sensibilă și empatică. 

„În viața obișnuită sunt o persoană care are aceleași complexe ca și oricare alt om, pe lângă aceasta sunt totuși o domnișoară mega pozitivă, care vrea să se înțeleagă bine cu toată lumea. Sunt o persoană foarte sensibilă, pot ușor plânge de la faptul că alături de mine stă un cățeluș flămând și nu pot să îl hrănesc acum.  Sunt o persoană empatică, uneori foarte leneșă, care preferă să trândăvească ore întregi acasă, în general iubesc enorm de mult somnul. Pot să îmi schimb dispoziția foarte rapid (nu pentru că vreau eu, pur și simplu așa se întâmplă), posibil din cauza pasiunii mele pentru astrologie. Sunt sigură că pentru Gemeni aceasta e ceva normal”, spune actrița.

Ana-Sia este hotărâtă să-și construiască o carieră în țară, asta deși nu exclude că s-ar putea muta, într-o bună zi, în străinătate. 

„De patrie mă leagă oamenii: prietenii, colegii, familia, oamenii pe care îi admir. Eu mă atașez mult de oameni, locuri și amintiri. Probabil, dacă toți oamenii pe care eu îi iubesc vor pleca din țară, eu am să îi urmez. Dar nu pot să mă bat cu pumnul în piept. Atâta timp cât mai există speranță, voi lupta în țara mea, pentru familia mea”, a conchis Ana-Sia. 

* Autor: Milena Macarciuc, stagiară