Ministrul și antreprenorul care au creat Uniunea Europeană
La 9 mai 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman lansa declarația prin care propunea crearea unei instituții europene pentru gestionarea în comun a producției de cărbune și oțel. Redactată de diplomatul și antreprenorul francez Jean Monnet, declarația este privită drept soluția pentru a evita izbucnirea ulterioară a unui conflict la nivel european și a pune bazele unei viitoare cooperări europene.
・
Anul 1950 era definit de o situație economică precară la nivel european dublată de tensiunea marcată de Războiul Rece. În urmă cu câteva luni, blocada Berlinului testase răbdarea aliaților. O posibilă expansiune a comunismului devenea o amenințare tot mai reală.
Declarația Schuman a reprezentat o soluție pragmatică care s-a axat pe crearea unui cadru comun de cooperare între două state rivale, Franța și Germania, pentru a putea face imposibilă izbucnirea unui conflict militar. Soluția propusă era controlul comun asupra resurselor de cărbune și oțel.
„Gestionarea producției de cărbune și oțel va schimba destinele acelor regiuni care au fost dedicate timp îndelungat industriei producătoare de război, care a generate constant cele mai multe victime”, se arăta în declarația ministrului francez de externe.
La 11 mai 1950, documentul a fost aprobat de miniștrii de externe ai Germaniei de Vest, Italiei, Olandei, Belgiei și Luxemburgului. La 18 aprilie 1951, a fost semnat tratatul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, documentul fiind ratificat în perioada 31 octombrie 1951 – 16 iunie 1952, intrând în vigoare pe 25 iulie 1952.
Noua entitate creată avea personalitate juridică și unele instituții autonome în care statele membre își transferau o parte din suveranitate pentru anumite obiective definite dar limitate. Producția și distribuția industriei de cărbune și oțel intra astfel sub Înalta Autoritate, care avea dreptul de a emite decizii și recomandări aplicabile la nivelul statelor membre.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost prima inițiativă parte a proiectului supranațional care în 1993, va deveni Uniunea Europeană în baza tratatului de la Maastricht. Ulterior acestui proiect i s-au alăturat încă 22 de state europene fiind vorba de: Irlanda, Marea Britanie și Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986), Suedia, Austria și Finlanda (1995), Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia și Ungaria (2004), Bulgaria și România (2007) și Croația (2013).
La data de 31 ianuarie 2020 a avut loc și prima ieșire din cadrul Uniunii, fiind vorba de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.