Din comunicatul CNA
„Opt percheziţii au avut loc în această dimineaţă (15 mai n.r.) la directorii a şase firme care au beneficiat de credite de la Banca de Economii şi două companii de evaluare. În perioada 2009-2012, agenţii economici ar fi contractat de la bancă mai multe credite în sumă totală de peste 700 000 000 de lei, iar companiile de evaluare ar fi supraestimat valoarea bunurilor puse în gaj. În urma acţiunilor de urmărire penală, procurorii şi ofiţerii CNA l-au reţinut pe unul dintre beneficiarii creditelor de la BEM. Acesta ar fi intrat în posesia a 2 800 000 de dolari, punând în gaj un şir de imobile la un preţ cu mult sub suma creditului acordat.”
În schema de contractare a creditelor de la BEM, ca și în orice altă schemă de acest gen, au figurat două părți: creditorul (banca) și debitorul (clientul).
Responsabilitatea băncii VS rolul clientului
Pentru acordarea de creditare, banca stabilește de sine stătător condițiile de oferire a creditelor. Legea instituțiilor financiare prevede că acordarea de credite se efectuează în conformitate cu regulamentele interne ale băncii, care nu contravin legii. Banca trebuie să se asigure de credibilitatea clientului, iar acordarea creditului fără gaj este posibilă doar în cazul unei bonități înalte a clientului. Respectiv, banca singură stabilește dacă cere gaj pentru un anumit produs și pentru un anumit client, tipul de gaj și modul cum are loc evaluarea gajului.
Rolul clientului este de a prezenta băncii gajul pe care acesta poate să-l depună. Prețul sau valoarea gajului, în cazul dat a imobilului, nu este nicidecum stabilit de client. Și chiar nici de bancă, cel puțin la etapa inițială.
În acord cu Legea cu privire la ipotecă, clientul este obligat să supună bunul gajat unei evaluări independente a unei companii de evaluare. Clientul pune în gaj imobilul la valoarea de înlocuire a acestuia. Valoare de piaţă a imobilului, alături de alte date, este stabilită prin raportul de evaluare produs de compania de evaluare. Banca la rândul ei, stabilește prin condițiile sale de creditare ce cotă parte din valoarea imobilului poate fi luată în calcul pentru stabilirea sumei creditului.
Cum activează compania de evaluare?
Activitatea acestei entități are loc în baza licenței care i-a fost acordată. Conform Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, licența este oferită de către Camera de Licențiere a RM. Pe lângă licența emisă companiei de evaluare, de licență au nevoie și înseși evaluatorii. Pentru ei, emitentul licenței este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, care instituie o comisie de atestare în acest scop și stabilește prin actele sale toate cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un evaluator, înainte de a i se acorda licența.
În plus, pe lângă raportul de evaluare a imobilului, pe care îl prezintă clientul la bancă, acesta mai trebuie să aibă și un extras de la Oficiul Cadastral, cu privire la datele de înregistrare a imobilului și la lipsa anumitor restricții asupra imobilului. Toate acestea trebuie să le verifice banca. Mai mult, o verificare suplimentară a veridicității actelor este efectuată și de notarul, care înregistrează contractul de gaj, o cerință prevăzută și de Legea cu privire la gaj, dar și de bancă.
Părțile implicate în procesul de gajare
Se întrevede deci lanțul părților implicate în procesul de gajare a unui imobil la bancă. Pe tot parcursul lui, rolul debitorului, adică al clientului, este unul minimal, în ce privește valoarea bunului gajat. Clientul poate să afirme orice valoare a gajului considerată de el reală. Valoarea adevărată este stabilită de compania de evaluare, (care activează în baza licențelor Camerei de Licențiere și Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru) și apoi „ajustată” după regulamentele proprii de către bancă. Toate actele privind gajul pentru credit sunt perfectate apoi tot de bancă și înregistrate pentru autenticitate la notar.
Ulterior, afară de aceasta, după ce s-a acordat creditul, banca mai este obligată să se asigure că gajul nu-și pierde valoarea. Pentru aceasta, lunar, sau trimestrial, sau cu altă periodicitate, banca revizuiește valoarea gajului, convingându-se că acesta nu s-a depreciat. Procedeul este cu atât mai imperativ, cu cât siguranța plății creditului de către client este mai mică.
Astfel, dacă se vorbește despre valoarea stabilită a imobilului gajat, responsabilitatea pentru aceasta cade mai puțin pe client, și mai mult pe bancă și pe compania de evaluare. Aceasta în cazul când clientul nu a influențat acuratețea procesului de evaluare efectuat de către companie și/sau bancă și nu a făcut uz de fals cu bună știință în scopul primirii creditului.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.