Când și cum a apărut Parlamentul (CARDURI)

Când și cum a apărut Parlamentul (CARDURI)
Apella Ateniană - Greek Herald

Practica de a aduna membrii unei comunități pentru a discuta unele decizii importante cu privire la funcționarea acesteia este una destul de veche. Mai exact, cele mai timpurii dovezi sugerează că asemenea adunări se organizau în Mesopotamia și în India antică. Cu alte cuvinte, istoria noțiunii și conceptului de „Parlament” este una asemănătoare funcționării acestuia, adică plină de dezbateri, decizii luate cu majorități sau unanimitate de voturi și multe compromisuri. Am răsfoit pagini din istorie și îți explicăm mai jos când, cum și de ce a fost nevoie de o asemenea instituție în viața politică a comunităților. 

Grecia Antică – între democrație directă și tiranie

Așa cum am menționat și anterior, „germenii” instituției parlamentului se regăsesc încă în anii 2500 î.Hr. sau chiar mai devreme, în Mesopotamia și în India Antică. Însă, din moment ce aceste adunări erau mai mult rezervate nobililor sau anumitor categorii sociale mai influente (și avute), nu putem afirma că acestea ar fi fost democratice în adevăratul sens al cuvântului.

Cu toate acestea, peste câteva sute de ani, în Atena secolelor VI – V î.Hr., aflată sub conducerea lui Solon și Pericle, are loc nașterea conceptului de adunare reprezentativă. Acest lucru a fost posibil, în special datorită dezvoltării economice și caracterului cosmopolit a orașului-port grecesc, aflat la acea vreme în fruntea unei alianțe anti-persane.

Democrația ateniană a fost una directă, astfel încât, orice cetățean al orașului, care era bărbat, liber și își satisfăcuse stagiul militar, avea dreptul de vot și de intervenție în ședințele Adunării. Aceasta se întrunea de mai multe ori pe an (potrivit unor surse, erau până la 40 de ședințe) și decidea asupra mai multor chestiuni importante, cum ar fi bugetul, apărarea, relațiile externe, alegerea magistraților etc. Secretariatul instituției era asigurat de Sfatul celor 400. Votarea se făcea prin ridicarea mâinilor sau prin introducerea în urna de vot a pietrelor sau bucăților de ceramică.

La polul opus era Sparta, unde Adunarea Poporului era mult mai limitată în drepturi. Cunoscută sub numele de Apella, aceasta era formată din cetățenii care aveau peste 30 de ani. Ședințele Adunării aveau loc de fiecare dată când era lună plină. În cadrul acestora se adoptau decizii (fără dezbateri) referitoare la legile înaintate de Sfatul Bătrânilor (Gerusia).

Apella mai putea alege membrii Gerusiei, ai colegiului celor cinci efori (organul cel mai important al statului), putea decide care rege urma să conducă armata în eventualitatea unui război sau alte chestiuni ce țineau de succesiunea la tron.

Trebuie să menționăm că în lumea antică, în multe cazuri doar bărbații născuți în orașul-stat erau considerați cetățeni. Sclavii, străinii și femeile nu erau cetățeni și nici nu aveau drepturile conferite de acest statut, deși existau unele excepții.

Roma – Senat și oligarhie

În anul 509 î.Hr., în peninsula italică, are loc un eveniment aparent obișnuit și neînsemnat, dar care urma să definească întreaga lume mediteraneană în următoarele secole. Ultimul rege al Romei, Lucius Tarquinius Superbus era alungat de cetățenii orașului.

În urma acestui eveniment, majoritatea atribuțiilor care îi reveneau cândva regelui, sunt delegate Senatului, care era constituit încă de pe timpurile legendare ale lui Romulus. Spre deosebire de Apella ateniană, membrii Senatului erau numiți de consuli și mai târziu de cenzori, toți aceștia fiind aleși în mod indirect de cetățeni. În Roma Antică, echivalentul Apellei ateniene au fost mai degrabă comițiile.

Comițiile reprezentau una dintre cele trei puteri ale Republicii Romane (Senatul și Magistrații fiind celelalte două). Acestea se puteau întruni numai în anumite zile din an (după unele surse, erau 184 de astfel de zile). Această instituție decidea asupra numirii magistraților și adoptării legilor propuse de Senat sau chiar inițiate în comiții.

Votul în comiții nu era unul individual, ci colectiv. Astfel, o hotărâre nu era adoptată cu votul majorității cetățenilor dar cu votul majorității secțiunilor, care purtau denumirile de curii, centurii sau triburi.

Evul Mediu – Apariția Parlamentului

În epoca medievală, baza socială din care erau aleși membrii „Parlamentului” se restrânge, de multe ori fiind redusă la formula celor trei: clerul, nobilimea și orășenii. Cel mai vechi parlament este considerat Althing-ul din Islanda, a cărui primă ședință se consideră că ar fi avut loc în anul 930. Format doar din nobili la început, cu timpul, printre membrii Parlamentului au apărut și oamenii liberi. Ședințele acestuia aveau loc odată pe an și de multe ori erau și prilej de soluționare a unor dispute de ordin juridic.

Câteva insule mai la sud, un alt Parlament apare în Anglia. Baza acestuia a fost reprezentată de semnarea în 1215 de către regele Ioan fără Țară a Magnei Charta, care garanta, printre altele, discutarea unor chestiuni importante, precum impozitarea, înainte de adoptarea lor. Evident, multe dintre acordurile convenite între rege și nobili nu au fost respectate mereu, ceea ce a și generat unele conflicte de ordin politic.

Astfel, regele englez Carol I a fost monarhul care a încercat să guverneze 11 ani fără a convoca Parlamentul. Sub presiunea revoltei populare, el a convocat totuși Legislativul abia în 1640, acesta fiind numit și „Parlamentul cel lung”, întrucât și-a desfășurat activitatea timp de 13 ani la rând.

În 1688, după un război civil și o „restaurație a stuarților”, Anglia devine un adevărat model de parlamentarism pentru întreaga Europă. Deși au revenit la regimul monarhiei, englezii au decis să aplice principiul „regele domnește, dar nu guvernează”, atribuțiile monarhului limitându-se în mare parte la desemnarea premierului și promulgarea legilor.

În Franța, Parlamentul cunoscut sub denumirea de „Adunarea Stărilor”, este convocat pentru prima dată în 1302 de regele Filip al IV-lea cel Frumos. Nici aici nu a existat o activitate constantă, regimul monarhic absolutist preferând să guverneze fără a recurgela concesii. Spre exemplu, Parlamentul francez nu a fost convocat deloc în perioada 1614 – 1789.

În Spania, primul parlament este considerat Cortesul ținut în regatul Leon, în anul 1118. În Suedia, Riksdag-ul este convocat în 1435. Tot în sec. XV  în Polonia apare Legislativul, cunoscut cu numele de „Seim”. De altfel, anume Seimul va și conduce la declinul puterii Poloniei, din moment ce absolut toate deciziile trebuiau să fie adoptate prin vot unanim, ceea ce a paralizat la un moment activitatea instituției.

În Țara Moldovei, o perioadă lungă de timp a existat instituția „divanului domnesc”, care se ocupa de probleme legate de asigurarea succesiunii la tron, recunoașterea succesorului desemnat de domnitor, precum și de alte chestiuni economice, juridice și politice.

Epoca Modernă – Votul cenzitar

Constituția franceză din 1875 a prevăzut împărțirea puterii legislative între Camera Deputaților, a căror membri erau aleși direct de cetățeni pentru o perioadă de patru ani și Senat, membrii căruia erau aleși prin vot indirect, pentru nouă ani. O asemenea prevedere exista încă din 1791, dar nu a fost dusă la capăt de revoluționarii francezi.

Cu toate acestea, epoca modernă a însemnat pentru o mare parte a Europei, parlamente alese prin vot cenzitar. Pe de altă parte, acestea au început să obțină tot mai multe atribuții, tot mai multe state ajungând să fie monarhii constituționale, în care regele „domnește dar nu guvernează”.

Spre exemplu, Parlamentul României din perioada 1864 – 1914, a fost ales pe baza votului cenzitar, dreptul de vot aparținând celor care aveau o anumită avere și se încadrau în cele patru colegii de electori, ceea ce făcea mai dificil accesul simplului cetățean la viața politică a țării.

În această perioadă se introduc noi prevederi importante pentru actul guvernării, precum responsabilitatea miniștrilor în fața Regelui și a Parlamentului sau inviolabilitatea parlamentarilor.

Epoca contemporană – Ascensiunea democrațiilor parlamentare

O nouă etapă în istoria Parlamentului îl reprezintă perioada în care  reprezentații acestuia sunt aleși prin votul universal masculin. După al doilea război mondial, în multe țări și femeile vor obține acest drept. Spre exemplu, în 1919 în România Mare au avut loc primele alegeri parlamentare cu sufragiu universal masculin. Alegerile parlamentare din 1946 (falsificate de guvernarea comunistă) au fost primele la care au putut participa și femeile din România.

În perioada interbelică se dezvoltă noțiunea de „controlul constituționalității legilor” adoptate de Parlament, meritul în acest sens aparținându-i juristului austriac, Hans Kelsen. Anume el este autorul sistemului care prevede instituirea unei Curți Constituționale unice, a cărei decizii să nu poată fi contestate.

Sfârșitul primului război mondial din 1918, a dus la prăbușirea a patru mari imperii coloniale, ceea ce permis  ascensiunea democrațiilor parlamentare în prima jumătate a perioadei interbelice. Deși existența noilor regimuri democratice parlamentare în perioada interbelică a instaurat o nouă eră în viața fostelor țări marcate de guvernări autoritare, dificultățile economice apărute în această perioadă, nu au oferit condiții prielnice de dezvoltare a acestora.

Un exemplu elocvent în acest sens este Republica de la Weimar, care în anii 1920, s-a menținut ca o democrație fragilă într-o Germanie devastată de război, datorită volumului ridicat de exporturi și investițiilor efectuate de americani. „Marea Depresiune” din 1929, a aruncat țara într-o criză, de care au profitat inclusiv reprezentanții partidelor extremiste, precum comuniștii și naziștii. Astfel, în condițiile unei crize economice și ale unui haos generalizat, regimul democrației parlamentare din Germania a dat „faliment”, odată cu venirea la putere în 1933, a lui Adolf Hitler, care a și lichidat Reichstag-ul.

În ziua de astăzi, Parlamentul este instituția principală a unui stat democratic, cele mai importante decizii fiind luate în cadrul ședințelor acestuia. Termenul original al cuvântului derivă de la franțuzescul „parler”, adică a vorbi, și explică perfect modul în care sunt luate multe dintre decizii în cadrul acestui organ -prin multe discuții, argumente și contraargumente, dezbateri și compromisuri acceptate în comun. Buna funcționare a unui Parlament depinde mult, însă, de calitatea reprezentanților desemnați de cetățeni în cadrul alegerilor.

Vezi și aceste știri
Avocata tânărului homosexual, batjocorit în armată, spune că a discutat cu ministrul Apărării la subiect: „Am rămas uluită”

Avocata tânărului homosexual, batjocorit în armată, spune că a discutat cu ministrul Apărării la subiect: „Am rămas uluită”

Gheorghe Petic a fost achitat în dosarul violului: „Este pentru prima oară când am strâns mâna unui judecător și i-am mulțumit” (VIDEO)

Gheorghe Petic a fost achitat în dosarul violului: „Este pentru prima oară când am strâns mâna unui judecător și i-am mulțumit” (VIDEO)

Șeful Pfizer spune că pastila anti-COVID dezvoltată de companie este eficientă și în cazul variantei Omicron

Șeful Pfizer spune că pastila anti-COVID dezvoltată de companie este eficientă și în cazul variantei Omicron

Advertoriale
Ce este Low Code și cum acesta va influența platformele de dezvoltare în IT

Ce este Low Code și cum acesta va influența platformele de dezvoltare în IT

Educația Financiară a celor mici a ajuns la resurse: de care avem nevoie și cum le calculam? (VIDEO)

Educația Financiară a celor mici a ajuns la resurse: de care avem nevoie și cum le calculam? (VIDEO)

Un laborator AgTech cu drone și mecatronică va fi creat în două universități din țară

Un laborator AgTech cu drone și mecatronică va fi creat în două universități din țară

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
CUPRINS
  1. Grecia Antică – între democrație directă și tiranie
  2. Roma – Senat și oligarhie
  3. Evul Mediu – Apariția Parlamentului
  4. Epoca Modernă – Votul cenzitar
  5. Epoca contemporană – Ascensiunea democrațiilor parlamentare
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.