La 23 iunie 1990 deputații de la Chișinău au votat Declarația de Suveranitate a R.S.S. Moldova
La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova (RSS Moldova) a adoptat declarația de suveranitate. Această decizie se înscria într-un context inedit, marcat de începutul unei prăbușiri lente a Uniunii Sovietice. Mai mult, începând cu luna noiembrie 1988, pe întreg cuprinsul Uniunii avea loc o adevărată „paradă” a suveranităților, startul fiind dat de Estonia.
・
Procesul de declarare a suveranității l-a declanșat, așadar, Estonia, care în data decv 16 noiembrie 1988 și-a declarat suveranitatea. Aceasta a fost urmată în aprilie, 1989 de Lituania și, în luna iulie a aceluiași an, de Letonia. În plus, la 11 martie, procesul a fost dus mai departe, Lituania proclamându-și chiar independența de stat, la 11 martie 1990.
Aceste acțiuni sunt urmate de Georgia și Rusia, care la 26 mai și, respectiv, 12 iunie 1990, își declară suveranitatea. Deputații Sovietului Suprem de la Chișinău au votat Declarația de Suveranitate la 23 iunie 1990, cu majoritatea absolută (cu o singură abținere).
Actul adoptat de Legislativul de atunci, prevedea că RSS Moldova „este un stat suveran”. În plus, instituia cetățenia republicană și preciza că „pământul, subsolul, apele, pădurile și alte resurse naturale aflate pe teritoriul RSS Moldova, precum și întregul potențial economic, financiar, tehnico-științific, valorile patrimoniului național” sunt declarate proprietate exclusivă „și necondiționată a RSS Moldova”.
De fapt, declarația de suveranitate este, în linii mari, una de independență, fiind, însă, evitat acest cuvânt. Acest lucru s-a făcut atât din cauza unor eventuale presiuni de la centru, în contextul în care forțele armate ale URSS erau prezente pe teritoriul URSS, cât și pentru a delimita noul statut al țării în Uniune.
În același timp, prin declarația de suveranitate, autorii au stipulat că aceasta va servi „drept bază pentru elaborarea noii Constituții a RSS Moldova, perfecționarea legislației republicane și ca poziție a RSS Moldova pentru pregătirea și încheierea Tratatului unional în cadrul comunității statelor suverane”. Altfel spus, guvernanții de la Chișinău nu excludeau reformarea URSS și încheierea unui nou tratat unional, care ar fi pus republicile unionale pe picior de egalitate cu centrul.
Cu toate acestea, însă, evenimentele din 1991, au compromis definitiv această idee, creând condiții pentru declararea și asumarea independenței și recunoașterea internațională a noului stat – Republica Moldova.