În seara zilei de 26 iunie 1940, ministrul României la Moscova, Gheorghe Davidescu, primește de la comisarul poporului pentru afacerile externe al URSS, Veaceslav Molotov, nota ultimativă prin care Uniunea Sovietică solicita cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. În termen de 24 de ore, autoritățile de la București erau așteptate cu un răspuns.

Din cauza deselor întreruperi de curent, intenționate de altfel, abia în dimineața zilei de 27 iunie 1940, textul ultimatumului a fost recepționat la București. Vestea i-a șocat pe decidenții politici ai țării, care nu se așteptau la o asemenea întorsătură a evenimentelor. Regele Carol al II-lea nota în jurnalul său că vestea „este un lucru așa de oribil, încât nicio minte românească nu poate să-l conceapă”.

Regele și Consiliul: Între rezistență și retragere

În scurt timp, Regele dispune convocarea Consiliului de Coroană, format din oamenii politici care au deținut în ultimele două decenii, diverse funcții de conducere în statul român. Cu totate acestea, organul respectiv era unul consultativ, suveranul nefiind obligat să asculte sau să ia vreo decizie la sugestia membrilor Consiliului.

În cadrul primei ședințe, au fost dezbătute cele două variante de răspuns, fiind vorba despre situația în care ultimatumul era respins iar Armata Română începea lupta pentru rezistență, variantă susținută de istoricul Nicolae Iorga. A doua variantă a fost cea promovată de Constantin Argetoianu, care s-a pronunțat pentru acceptarea ultimatumului, din considerente pragmatice, acesta fiind la curent cu faptul că în cazul respingerii ultimatumului, România urma să lupte nu pe unul, ci pe tocmai trei fronturi.

Voturile din cadrul Consiliului de Coroană - sursa: Arhivele Naționale ale României

În încercarea de a obține un sprijin din partea principalelor puteri ale momentului din Europa, sunt invitați la Palatul Regal, reprezentanții Germaniei și Italiei, care susțin varianta acceptării ultimatumului și retragerii din Basarabia. Această acceptare directă a condițiilor sovietice, era și o consecință a semnării la 23 august 1939 a pactului Molotov-Ribbentrop și a protocolului adițional secret, în care Europa fusese împărțită în sfere de influență. 

Cu 19 voturi pentru, se decide cedarea Basarabiei

În seara zilei de 27 iunie, la ora 21 este convocată o nouă ședință a Consiliului de Coroană. Situația devine tot mai gravă, din moment ce sovieticii au refuzat orice tentativă de negocieri. În aceste condiții, cu 19 voturi pentru, 6 contra și 1 abținere, Consiliul a recomandat regelui să accepte ultimatumul și să inițieze evacuarea Basarabiei.

Pe 28 iunie 1940, la orele 6 dimineața, Marele Stat Major român emite ordinul nr. 6006, adresat Grupului de Armate Est. Format dintr-un singur punct, acesta specifica sec: „Guvernul a hotărât evacuarea Basarabiei și ducerea rezistenței pe Prut”.

Confuzia și panica apărute imediat după aceea, s-au datorat în special lipsei unui plan de evacuare dar și urmare a propagandei intense din ultimele luni, care asigurau populația că „totul este sub control” și că „ne vom bate pentru fiecare palmă de pământ”.

28 iunie – 4 iulie 1940: Haos și deznădejde

Retragerea propriu-zisă a trupelor române s-a produs în condiții extrem de dificile, ca urmare a lipsei unui plan bine pus la punct și a prezenței trupelor sovietice pe teritoriul provinciei, deși ultimatumul stipula că acestea urmau să intre pe 4 iulie. Documentele atestă multe cazuri în care unitățile Armatei Române erau jefuite, iar ofițerii, umiliți și insultați. Au fost înregistrate și două cazuri de suicid în rândul ofițerilor.

Intrarea trupelor sovietice în Basarabia - sursa: Wikipedia

Au fost constatate și multe cazuri de dezertare, în special a militarilor originari din Basarabia, ceea ce a produs pierderi însemnate pentru o armată care nu a tras un foc de armă.

În consecință, la 4 iulie 1940, se înregistrau 233 ofițeri, 226 subofițeri și 48.629 soldați, la capitolul pierderi. Raportul locotenent-colonenului Titus Șerb, comisar regulator de circulație la podul Albița consemnează că „ținuta ofițerilor, cât și a trupei (rupți, desculți, murdari) dădea impresia unei armate înfrânte și în curs de retragere, urmărită de inamic”.

Un raport asupra modului de evacuare a legiunii de jandarmi din Cernăuți, prezentat în lucrarea „Bătălia pentru Basarabia” de istoricul Gheorghe Buzatu, relevă contrastul dintre retragerea trupelor române și înaintarea sovieticilor, indicând cauzele evacuării dezorganizate: „(...) din cauză că rușii au intrat la o oră după primirea ordinului de evacuare, iar înaintarea se făcea cu o vitează de 40 – 50 km/h, în timp ce jandarmii și trupele de acoperire se retrăgeau cu 4 – 6 km/h”.

În așa mod, România a fost nevoită să cedeze un teritoriu cu o suprafață de 50.762 km2 și cu o populație de 3.776.309 locuitori. Până la 29 iunie, tancurile rusești vor înainta și ocupa în mod abuziv nu doar Basarabia și Nordul Bucovinei, dar și Ținutul Herța.