Trei zile de atmosferă incendiară la premiera spectacolului „Jubileul” în regia lui Slava Sambriș

În primele zile din iulie, la Teatrul „Alexei Mateevici” din Chișinău, a predominat o atmosferă încinsă, datorită premierei spectacolului „JUBILEUL” de A. P. Cehov, în regia lui Slava Sambriș. Flori, aplauze și desigur, părerea spectatorilor despre spectacol. Toate, în detalii, mai jos.

Cunoscuta umoristă și scriitoare Ionela Hadârcă a publicat recenzia sa despre acest spectacol:

„După doi ani de pauză am fost la teatru. A fost ca prima masă după foamete. Dacă ați ținut vreodată, știți cum e... simți gustul fiecărei îmbucături de 10 ori mai acut.”
Ionela Hadârcă

„Ca în majoritatea pieselor și povestirilor lui Anton Pavlovici, în scenă nu se întâmplă mai nimic deosebit. Angajații unei bănci se pregătesc pentru a celebra 15 ani de activitate a instituției.

Contabilul Hirin încearcă să-și termine raportul financiar. Directorul Șipucin încearcă să ducă la capăt pregătirile pentru sărbătoare. Soția acestuia, Tatiana, încearcă să termine de povestit cum a călătorit la maică-sa. Băbuța Merciutkina încearcă să obțină o indemnizație pentru soțul ei concediat după boală.

Personajele, împărțite matematic în bătrâni și tineri, exagerează intenționat slăbiciunile ambelor categorii. Hirin (probabil, provenit de la rusescul „хиреть”- a fi bolnav, a se ofili) și Merciutkina (de la “меркнуть”- a se stinge) repetă sacadat cât sunt de rămoliți. Tinerii se scaldă în manifestări narcisiste.

Ieșirile scurte din scenă, ca niște evadări în alt spațiu, liniile funeste (Merciutkina, care după ce-și primește banii revine ca să roage pentru “angajarea” în cadrul băncii a altor rude, tentativa de suicid la care a asistat Tatiana Alexeevna, eforturile lui Hirin (poate Charon din mitologia greacă, care era luntrașul lui Hades spre infern?) de a le alunga periodic pe ambele femei după ușă, speech-ul reprezentantului delegației oficiale, care seamănă mai mult cu un necrolog dedicat lui Șipucin, te fac să conștientizezi (râzând) că în fața ta poate că nu e nicio bancă, ci poate că Cehov pășește, iarăși, delicat, zâmbind pe sub mustață, pe tăișul subțire dintre ambele lumi”, spune Ionela Hadârcă, actriță și scriitoare.

„Umorul autorului, completat cu umorul regizorului, care presoară finuț note specifice timpului pe care îl trăim, nu este vulgarizat de caracteristica vodevilului. Ideea cu cutiile - strălucită. Ion Liulica(Băiatul care l-a jucat pe Hirin) - excepțional!!!! Slava… ei, Slava-i Slava. Nu știm ce-am făcut ca să-l merităm. Mulțumesc tuturor, a fost frumos.”
Ionela Hadârcă, actriță și scriitoare

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim