Tânără a lucrat timp de trei ani, dar și continuă să lucreze la această casă. „Încă mai am de lucrat”, spune ea.

Ca să-și vadă visul împlinit, a reconstruit și a redecorat vechea locuință a străbunicilor, păstrând tradiția de pe vremuri.

„Ceea ce vedeți e o casă foarte simplă, e un model tipic țărănesc, iar toate elementele care se află în ea, au fost colectate de pe la bătrânii de la noi din raion”, spune Natalia.

De cum deschizi poarta drept înainte, străjuită de trei pomi fructiferi înalți, se întrevede o căsuță mică văruită, cu ferestruici curate, unde stă, la loc de cinste, pe pervaz câte o gutuie.

Pe prispă, o bancă școlară de lemn decolorată de timp, unde pe alocuri vopseaua se cojește, ține loc de suport pentru un telefon, vechi și acesta de ani de zile. La dreapta, înconjurată de flori e o fântâniță, ce-i drept, nefuncțională. 

Chiar și mica grădină a aranjat-o de jur-împrejur cu porumb, cică așa se practica pe atunci, ca această cultură să țină loc de gard, zice tânăra.

„Podul într-o cameră s-a dărâmat și am avut nevoie să-l refac. Bunica mi-a arătat cum trebuie să văruiesc pereții”, povestește Natalia.

Cele trei camere sunt amenjate ca în vremurile de demult. Ceea ce atrage atenția, este icoana veche din colțul uneia dintre camere, care datează din 1860, o oglindă găsită în timp ce săpa în pământ, dar și o pereche de papuci din lemn pentru copii, purtați, în special pe timp de iarnă.

Pe pereți, sunt agățate pozele întregii generației a familiei, bunici, străbunici și stră-străbunici. Pe umeraș stă aranjată rochia de mireasă a bunicii și costumul de mire al bunicului. Într-un colț, piesă peste piesă se regăsește un război de țesut ce își așteaptă rândul să fie ansamblat. Iar unul dintre planurile Nataliei este să-l pună în funcțiune și să practice această îndeletnicire cu copiii mai mici.

Obiectele din casă sunt dobândite, uneori cu dificultate. Unele sunt găsite, altele cumpărate, iar multe dintre ele sunt dăruite de către vecini și cunoștințe.

„Numai eu știu cum fac rost de ele”, spune dânsa. 

Pentru a-și aprofunda cunoștințele legate de cunoașterea, urmărirea evoluției culturale și legăturile cultural – istorice, vrea să se specializeze în etnografie.

„Pentru mine, tradiția țărănească și viața la țară mă definește, nu văd alt sens al vieții, decât cel de a fi legată de tradiții și natură”, menționează Natalia.

Cunoaște fiecare detaliu, totul este aranjat la locul potrivit.

„Fac toate astea mai mult pentru copii. Oamenii sunt încărcați de problemele cotidiene ale vieții și nu intră în esență, dar copiii sunt sinceri, ei nu sunt deloc mândri. Când sunt copii prin preajmă, casa parcă învie”, explică Natalia.

În ogradă mai este o casă pe care Natalia Bzovii vrea să o transforme într-un muzeu de pictură, pentru că pe lângă toate, tânăra mai este și pictoriță.

Ideea de a restabili vechea casă i-a venit în timpul unei vizite în România, iar acolo a avut șansa să participe la restaurarea caselor vechi românești.

„M-am îndrăgostit pur și simplu de activitatea în sine până la lacrimi. La întoarcere, am decis că am să restaurez casele vechi, am să le aduc la viață.”, enunță tânăra.

Următorul pas pe care vrea să-l facă este să acopere casa cu stuf, ca pe vremuri. Iar cu timpul își dorește ca Casa Memorială „Moș Pantelii” să fie inclusă într-un traseu turistic.