
Omul legii: Ce l-a făcut pe un comisar de la Căinari să „se rețină” un sfert de secol în sistem (LONGREAD, FOTO)
Deși trebuia să ajungem la Căinari, raionul Căușeni, la ora 9:00 dimineață, am ajuns aproape de ora zece. Drumurile din Moldova îi fac să întârzie chiar și pe cei mai punctuali oameni. După ce am făcut slalom printre zeci de gropi înșirate cu generozitate pe traseu, cei câțiva kilometri de asfalt relativ bun cu care ne-a întâmpinat Căinariul ni s-au părut o binecuvântare. Un indicator albastru ne spune că pentru a ajunge în centrul satului trebuie să mergem doar înainte. Direcția propusă ni s-a părut rezonabilă, așa că am înaintat admirând totodată specificul acestei localități care pendulează încă între statutul de oraș și cel de sat. De pe platforma însorită pe care am lăsat mașina și până la pragul sectorului de poliție erau vreo 20 de pași. Pe prag ne aștepta un bărbat blond, nu prea înalt, dar bine făcut. Văzându-ne își îndreaptă involuntar spatele, zâmbește și ne face semn să ne apropiem.
・
- Sunt Mihail Ghilan, Șeful sectorului de poliție Nr.3 Căinari al IP Căușeni, comisar, se prezintă el pe un ton mai puțin oficial decât sună funcția sa.
Deschide în fața noastră o ușă albă și ne lasă să pășim într-o încăpere răcoroasă, unde domină un miros specific de mobilă nouă. La stânga, așezați la două mese amplasate paralel, doi polițiști muncesc la niște dosare. Biroul este luminos, iar razele jucăușe care bat în geam se contopesc firesc cu ritmurile unei melodii populare, difuzată de un aparat de radio pitit între mormanele de foi.
Sectorul de Poliție Căinari a fost renovat anul trecut, iar lucrările au costat aproximativ două milioane de lei. Renovarea sectorului a fost posibilă grație sprijinului oferit în cadrul Acordului de Finanțare dintre Guvernul Republicii Moldova și Comisia Europeană, acord ce viza reforma poliției și Strategia de dezvoltare a poliției pentru anii 2016-2020.
Alături de sediul în care lucrează Mihail Ghilan, în 2020 au fost renovate, modernizate sau reparate capital alte zeci de clădiri ale inspectoratelor. Conform unui raport al Inspectoratului General al Poliției (IGP), în perioada anului 2020 au fost date în exploatare 19 sectoare de poliție în raioanele Ceadîr-Lunga, Dubăsari, Bender, Vulcănești, Șoldănești, Florești, Ștefan Vodă, Căușeni, Briceni, Cantemir, Sîngerei, Călărași, Drochia, Glodeni, Soroca și Comrat. Suplimentar, au fost finalizate lucrările de modernizare a sediilor sectoarelor de poliție din sate și comune ale raioanelor Dubăsari, Criuleni, Ocnița și Drochia. Și inspectoratele din Chișinău, cinci la număr, au fost reparate, de rând cu sediul Direcției Poliție din capitală.
Ghilan se apropie de colegi și îi întreabă dacă sunt gata de ședință. Cei doi bărbați, dau afirmativ din cap, se ridică de pe scaune și, echipați cu rapoartele, se îndreaptă spre sala de ședințe.
Infrastructura de care se bucură acest sector de poliție îi face mândri pe angajați:
„Chiar nu avem de ce să ne plângem. Condițiile în care am ajuns să lucrăm sunt fără cusur. Venim cu plăcere la muncă”, ne spune comisarul în timp ce se îndreaptă spre sala de ședințe. Trage de ușă, dar o lasă deschisă, ia un scaun și se așază alături de colegii săi. Nu în locul din prezidiu, așa cum mă așteptam să o facă. Înainte de a trece la ordinea de zi, își întreabă camarazii care este situația pe sector.
După ce își notează pe foaia din fața sa niște cifre, începe să le povestească colegilor despre activitățile zilei. Enumeră problemele cu care se confruntă localitatea, menționând necesitatea de a preveni cazurile de înec, cazurile de incendiu de vegetație și cazurile de furt.
Mihail Ghilan face, apoi, o paranteză și ne lămurește că cele mai frecvente infracțiuni cu care se confruntă comunitatea pe care o gestionează sunt furturile de patrimoniu:
„Oamenii fură bunuri, tot felul de obiecte casnice pe care le vând. Într-o perioadă se furau păsări și animale, acum aceste cazuri sunt mai puține. Acum infractorii intră în gospodărie, în casă, fură calculatoare, casetofoane, lucruri care pot fi vândute cu un preț redus”.
Mihail Ghilan, Șeful sectorului de poliție Nr.3 Căinari al IP Căușeni
Autor:
Am vrut să aflu care este schema de intervenție în asemenea situații: când cum și de unde află oamenii legii despre infracțiunile care au loc în sat, cum acționează de îndată ce au aflat și, mai ales, cum ajung să găsească deznodământul cazului.
Ghilan schițează un zâmbet în colțul gurii, apoi îmi povestește, în detalii, fără pic de aroganță, cum decurge întregul proces.
„Proprietarii ne sesizează că cineva a intrat pe teritoriul gospodăriei lor. Imediat, în teren, iese grupa operativă în deplină componență: sectorist, anchetator, angajat al secției de investigații. Se examinează toate detaliile la fața locului. Apoi, în funcție de caz, urmează alte acțiuni. Fie prinderea infractorului pe urme fierbinți, fie reținerea în flagrant. Sunt și cazuri când din momentul sesizării și până la descoperirea infracțiunii trec câteva zile, câteva săptămâni sau câteva luni. Cele din urmă sunt cazuri separate, mult mai rare”, spune polițistul.
Omul legii adaugă că pe locul doi în topul infracțiunilor comise de la Căinari se află răpirea mijloacelor de transport:
„Șase cazuri am avut anul trecut. Toate răpirile au fost efectuate de una și aceeași persoană, care nici măcar nu deținea permis de conducere. Acum el este reținut, se află la penitenciar”.
Deși pare o localitate liniștită, se întâmpla și la Căinari cazuri când unii tineri care simt că le fierbe sângele în vene, se încaieră, apoi ajung pe mâna oamenilor legii.
„Avem și cazuri de huliganism, cazuri când vădit este încălcată ordinea publică. Persoanele merg la bar, consumă mult alcool, pierd controlul și apoi intră în conflicte. Profilul de vârstă al persoanelor care comit infracțiuni de orice fel în acest sector este de 35 de ani. Chiar și statisticile arată că cele mai multe accidente rutiere sunt comise de tineri. Ei nu au experiență, conduc de doi ani o mașină sau o motocicletă și au impresia că Doamne ferește ce capacități au, fac abuz de viteză sau urcă băuți la volan”, povestește Ghilan.
De altfel, furturile, huliganismul și tâlhăriile sunt în top-5 infracțiuni comise în întreaga R. Moldova, nu doar în Căinari, în 2020. Pe primul loc sunt însă cumulate toate infracțiunile care nu se înscriu în vreo categorie anume, relevă datele Biroului Național de Statistică (BNS). Crimele grave au constituit mereu, de-a lungul anilor, mai puțin de un sfert din totalul infracțiunilor pe țară.
Datele sintetizate de BNS arată o scădere a numărului de infracțiuni comise în R. Moldova anual. Dacă acum patru ani se atesta cel mai mare număr de fărădelegi documentate de poliție în anii reformei, anul trecut au fost comise cu peste 15.000 mai puține infracțiuni decât în 2016.
Despre profesia sa, comisarul ar putea să vorbească la nesfârșit. De mai bine de un sfert de secol poartă uniforma, chiar dacă spune că s-a făcut om al legii mai degrabă dintr-o întâmplare:
„Sunt băștinaș din Căinari. Încă de pe băncile școlii, eram la o oră a clasei, nu mai țin minte la ce disciplină, venise un reprezentant al Inspectoratului de Poliție Căinari, o doamnă, care se ocupa de recrutarea cadrelor pentru Academia de Poliție și pentru Colegiul de Poliție. Doamna ne-a povestit despre avantajele muncii în Poliție, ne-a prezentat specificul activității polițiștilor. În două zile am luat decizia de a merge la studii pentru a deveni polițist”.
Mihail Ghilan, Șeful sectorului de poliție Nr.3 Căinari al IP Căușeni
Autor:
Din 1998 activează în cadrul Inspectoratului de Poliție Căușeni. Chiar dacă, după absolvirea Colegiului, jumătate de an a activat la Chișinău, a revenit acasă:
„Aici e baștina mea, familia, rudele, colegii”.
Responsabil de șase primării cu zece localități, comisarul de la Căinari este genul de om al legii care preferă să prevină decât să „trateze”.
Autor:
Chiar dacă Mihail Ghilan muncește de aproape 25 de ani și a avansat în carieră, salariul său, dar și al altor polițiști cu vechime de muncă, nu pare să fie cu mult mai mare decât al unui proaspăt angajat, rămânând sub nivelul salariului mediu pe economie pentru 2021 (n.r. - 8.716 lei). Cifrele Ministerului Afacerilor Interne (MAI) ne spun următoarele: ofițerii de sector, de investigații și de urmărire penală abia angajați primesc puțin peste 7.000 de lei sau cu circa 500 de lei mai puțin decât camarazii lor de același grad, dar care au deja cinci ani munciți. Discrepanța este și mai mică în cazul subofițerilor.
Cu toate acestea, Mihail Ghilan își face dedicat munca. El spune cu mândrie că numărul infracțiunilor înregistrate în sectorul său sunt în scădere, iar tot meritul pentru această performanță Ghilan îl atribuie acțiunilor de prevenție, demarate de polițiști în mod constant.
„Sunteți norocoși”, ne-a spus polițistul în timp ce ne conducea spre „biroul său de șef”. „Astăzi avem planificate mai multe acțiuni, așa că o să aveți șansa de a vedea cu ochii voștri cum se întâmplă totul”.
„Biroul de șef” s-a dovedit a fi o cămăruță îngustă și mică. Ghilan dă din mână a renunțare și spune:
„Eu am nevoie să văd cine intră în secție, cine iese și la ce oră. De mare lux nu am nevoie că oricum suntem mai mult pe drumuri”.
Mihail Ghilan, Șeful sectorului de poliție Nr.3 Căinari al IP Căușeni
Autor:
Pune mâna pe telefon și discută preț de câteva secunde cu cineva, apoi ne spune că ar cam fi timpul să plecăm.
„Pentru început mergem la iaz. Acolo în sezonul estival sunt mai multe riscuri. Oamenii se duc la odihnă, fac frigărui, mai consumă alcool și apoi le vine pofta de scăldat. De multe ori în apă intră și copiii nesupravegheați. Noi ne străduim să nu ajungem să avem tragedii, de aceea nu ne este lene să mergem constant pe la iazurile din sector și să le reamintim oamenilor să fie prudenți. Unii nu ne iau în serios, dar noi știm că informațiile noastre oricum rămân undeva în mintea lor”, spune Ghilan
Am urcat într-o mașină de poliție și ne-am îndreptat spre iaz. În jur - arșiță mare. Câțiva bărbați pârjoliți de soare își încercau norocul cu undița în mână. Văzându-i pe Ghilan și pe colegul său, pescarii au dat respectuos din cap în semn de binețe.
- Merge treaba? întreabă Ghilan, fixându-și privirea pe undița ascunsă între valurile verzii.- Nu prea merge, răspunde un tânăr care se poticnea într-un genunchi tot întorcând ușurel undița în speranța că peștele va apuca momeala.
Autor:
Alături, la vreo zece metri distanță, un alt bărbat trecut de prima tinerețe îi scruta întrebător cu privirea pe cei doi polițiști.
- Noi am venit să vă informăm, odată în plus, de pericolele care pot există în jurul bazinelor acvatice!, spuse Ghilan. Apoi a enumerat situațiile de risc care pot să apară dar și elementele la care ar trebui să fie atenți înainte de a intra în apă.
Bărbații dădeau din cap,și tot spuneau, molcom, că știu cum să se protejeze și că nimic nu se va întâmpla.
Polițiștii s-au mai plimbat de-a lungul malului discutând și cu alte persoane venite să prindă pește sau să facă băi de soare. După ce s-au asigurat că au acoperit „eșantionul”, au revenit la mașina de serviciu.
L-am întrebat pe Mihail Ghilan care este atitudinea comunității față de polițiștii comunitari, iar el m-a privit cu o ușoară urmă de uimire.
„În localitățile pe care le deservim noi, atitudinea față de polițiști este respectuoasă. Nu ne plângem. Clar că mai sunt și excepții, pentru că, e clar lucru, persoanele certate cu legea nu prea preferă polițiștii”, a spus râzând.
Apoi, rezemându-se de mașină mi-a explicat că are o filozofie aparte legată de respectul pe care în primesc (sau nu) oamenii legii care activează în comunitățile mici:
„Polițistul trebuie să câștige respectul comunității, nu să aștepte acest respect ca pe ceva ce i se cuvine. Mai ales în localitățile mici, unde oamenii se știu între ei, polițistul este un exemplu. Dacă el va respecta legea, va fi responsabil și se va comporta frumos cu cei din jur, aceeași atitudine o va primi și din partea altora”
Mihail Ghilan, Șeful sectorului de poliție Nr.3 Căinari al IP Căușeni
Autor:
„Dar dacă polițistul de aici cere respectarea ordinii publice, a regulilor, iar el singur face încălcări, cum poate să pretindă la respectul comunității? Eu nu uit că de fapt sunt în serviciul cetățeanului și cred că asta e rețeta care îmi aduce respectul oamenilor”, a concluzionat Ghilan.
A urmat un schimb de replici între Ghilan și colegul său, apoi mi-a spus că în continuare trebuie să meargă pe deal pentru a discuta cu unul dintre ciobanii satului, care paște oile pe imașuri. Am decis să îl însoțim și comisarul nu s-a împotrivit.
Deși, potrivit informațiilor primite la telefon, turma de oi păștea pe un imaș din apropierea localității, am găsit-o mult mai departe, pe un lan de orz proaspăt cosit.
„Vara este o perioadă aglomerată din mai multe de puncte de vedere”, spune Ghilan. „În localitățile mici polițiștii comunitari sunt responsabili de mai multe lucruri. De aceea noi demarăm în permanență campanii de informare. Cât timp nu avem infracțiuni în lucru, mergem și discutăm cu oamenii. Pe lângă înecuri, un alt risc major vara sunt incendiile de vegetație. Încercăm și noi să prevenim cum putem”.
Atât am reușit să prindem din discuția lor. Ciobanul era însoțit de doi dulăi care nu păreau deloc încântați de vizita noastră pe „teritoriul lor”. Deși comisarul ne dădea asigurări că cei doi patrupezi nu mușcă, am decis, totuși, să păstrăm distanța.
Arșița după-amiezii era amețitoare. Ghilan verifică ora de pe ecranul telefonului mobil, apoi urcă în mașină și pornește spre localitate.
„Mai am câte ceva de făcut la sector, dar înainte de asta aș vrea să mergem la una dintre alimentarele din oraș. Am mai avut recent niște discuții cu agenții economici și vrem să vedem cum se respectă regulile, inclusiv de protecție în perioada pandemiei”, spune comisarul în timp ce rotește volanul.
În timp ce Ghilan a dat o tură prin alimentară pentru a se asigura că totul este în regulă, că atât vânzătorii cât și cumpărătorii respectă indicațiile autorităților din Sănătate, colegul său discută cu două doamne care activează în cadrul punctului comercial.
Femeile dau cu subînțeles din cap, zâmbesc timid și privesc cu coada ochiului ba în dreapta, ba în stânga, ca niște gospodine care au deschis ușa unor oaspeți veniți pe neașteptate.
Autor:
De la magazinul din centrul localității, cei doi polițiști au ieșit îmbujorați. Deși zâmbeau, pe față li se citea oboseala. Ziua de lucru este aproape de final, dar ei niciodată nu se grăbesc să-și facă planuri:
„În meseria noastră nu se știe niciodată ce va urma în următorul minut”, explică Ghilan, iar vorbele sale par să ilustreze perfect întreg sensul activității zilnice a unui polițist comunitar. Deși, aparent, viața lor profesională se scurge lent, fără prea multe întâmplări care să-i bulverseze, acești oameni ai legii sunt, de fapt, cei care pun umărul la construcția unei comunități.
La Căinari, localnicii au doar vorbe bune de spus despre polițiști, iar polițiștii, la rândul lor, spun cu mândrie că oamenii din acest orășel sunt exemplari. Și unii, și alții își trăiesc viața într-o zonă ferită de gălăgia orașelor mari, fiind convinși că liniștea și siguranța pe care o au la îndemână este o întâmplare.
Și doar ridurile de pe fața polițiștilor, urmele de oboseală din ochii lor și broboanele de sudoare șterse repede de dosul palmelor mari și bronzate trădează multe ore de muncă, mulți kilometri parcurși și multă dragoste față de magia lucrului bine făcut...