1991 – Moldova aflată la început de independență și în criza generală provocată de căderea URSS

1991 – Moldova aflată la început de independență și în criza generală provocată de căderea URSS

În acest an, la 27 august, sărbătorim 30 de ani de independență ai Republicii Moldova. O perioadă marcată de o tranziție nesfârșită și de o continuă oscilare între est și vest. Această aniversare este un prilej pentru a ne reaminti cum a fost fiecare an al independenței noastre, care au fost urcușurile și coborâșurile, marile povești de succes și dezamăgirile ce ne-au marcat. Iată de ce, începând cu 29 iulie, AGORA îți va prezenta în fiecare zi retrospectiva fiecărui an din „calendarul Independenței”. 

Așadar, să-i dăm start!

Anul 1991 găsea Republica Sovietică Socialistă Moldova într-o stare de criză generală în toate domeniile, accelerată în special de procesul de destrămare al Uniunii Sovietice. Noua clasă politică de la Chișinău, aleasă în urma scrutinului parlamentar din februarie-martie 1990, era reprezentată de președintele Republicii, Mircea Snegur, ales pe 3 septembrie 1990. În fruntea Guvernului se afla premierul Mircea Druc, un unionist convins, iar la șefia Sovietului Suprem era Alexandru Moșanu.

Situația economică tot mai gravă din republică, dezbaterile parlamentare interminabile asupra proiectelor de legi care promovau reforme necesare unei tranziții de succes și puciul de la Moscova care a condus la declararea Independenței, au definit anul 1991.

Ultimii ani ai Uniunii Sovietice au fost caracterizați de un deficit acut la toate nivelurile, o creștere interminabilă a prețurilor și mișcări de trupe determinate să mențină controlul Moscovei în fostele republici. Rândurile de la alimentare și vânzare pe cartele sau cupoane, deveniseră un cotidian ce amintea de România comunistă a anilor 1980. Criza carburanților și cea energetică, ducea la deconectări regulate și la sistarea inclusiv a transportului public, care stătea mai mult de formă în garaje.

Situația o recunoștea inclusiv președintele RSS Moldova, Mircea Snegur, care la începutul anului declara că „rafturile goale ale magazinelor, cartelele, mafia economică și politică sunt zestrea ce ne-a lăsat-o sistemul administrativ de comandă”. În Parlament, între deputații aleși în urma scrutinului din februarie-martie 1990, apăreau primele sciziuni. 

După ce în 1990 se înregistrau primele ciocniri la Dubăsari și în alte orașe din apropiere, jurnaliștii de la Chișinău sesizau că în stânga Nistrului are loc înarmarea voluntarilor pro-ruși. Un astfel de caz a fost relatat pe 17 ianuarie 1991 în cotidianul Sfatul Țării, care preciza că la uzina cu profil militar „Pribor” din Tighina, se confecționează țevi pentru arme de foc în vederea înarmării celor „500 de muncitori ai întreprinderii, care chipurile păzesc orașul de invazia română”.

La Chișinău, reforma administrativă, legea cetățeniei și privatizarea au fost marile pietre de încercare în lunile de dinaintea independenței. Varianta „de compromis” în care primele două proiecte au sfârșit a fi adoptate, au demonstrat peste ani că era vorba doar de niște parodii ale adevăratelor reforme. Astfel, deși reforma administrativă prevedea trecerea la comune, plase și județe de rând cu reducerea enormului aparat de funcționari, această variantă de proiect nu a întrunit voturile necesare. Trei încercări mai târziu, reforma administrativă a însemnat doar schimbarea denumirilor – din soviete sătești în primării și din soviete raionale în consilii raionale.

O situație mai bună a fost în cazul legii cetățeniei, în care numitorul comun a fost găsit mai repede, fiind adoptată „varianta zero” prin care cetățeni ai noului stat deveneau toți cei care locuiau în acel moment în Republica Moldova. 

17 martie 1991 – referendum forțat de autoritățile unionale și respins de Chișinău

În dorința de a opri declinul Uniunii Sovietice, liderii de la Moscova au încercat de mai multe ori să găsească o soluție care ar legitima statutul Uniunii în viitor, din moment ce regimul își pierduse legitimitatea. Astfel, pe 27 decembrie 1990, la Congresul al IV-lea al Deputaților de la Moscova, a fost decisă organizarea unui referendum cu privire la soarta URSS, care urma să fie reorganizată. Data acestuia a fost stabilită pentru ziua de 17 martie 1991.

Pe lângă țările baltice, Georgia și Armenia, inclusiv autoritățile de la Chișinău au refuzat să aprobe această decizie, făcând trimitere la articolul 74 al Constituției R.S.S. Moldova și la Declarația de suveranitate din 23 iunie 1990, conform cărora asemenea decizii trebuiau să fie luate de Sovietul Suprem de la Chișinău. Însă, centrul a sfidat autoritățile republicane și cu sprijinul Partidului Comunist al Moldovei, autoritățile unionale au deschis totuși în jur de 506 secții de vot pe tot teritoriul republicii, cu precădere în stânga Nistrului și în raioanele de sud ale țării.

La 13 martie 1991, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova adopta o hotărâre prin care constata agravarea situației social-politice din țară și acuza că sub pretextul exercițiilor militare, care trebuiau să aibă loc în august 1991, dar care au fost transferate pentru martie 1991, autoritățile unionale folosesc forța pentru a pune în aplicare o decizie ilegală.

A doua zi, în țară votarea în cadrul acestui referendum totuși a început, în 11 raioane aceasta având loc activ, deși organele de drept ale R.S.S. Moldova, au încercat să împiedice desfășurarea acestui proces, închizând chiar mai mult secții de vot din raioanele Ungheni, Orhei, Hâncești și chiar din Chișinău. În ciuda unei stări de dualitate a puterii, referendumul unional din R.S.S. Moldova a fost anulat în cele din urmă, întrucât la urne s-au prezentat mai puțin de 70% dintre cetățenii cu drept de vot, datele indicând o prezență de doar 30%. În urma acestui eveniment, decidenții politici de la Chișinău au decis să organizeze totuși un referendum republican, în toamnă, pe tema independenței.

Primele înfrângeri ale „generației romanticilor”

La 22 mai 1991, premierul Mircea Druc a fost destituit din funcție, ca urmare a disensiunilor apărute pe subiectul reformelor economice și administrative. Variantele de compromis, au dus în cele din urmă la răcirea relațiilor dintre Druc și Snegur, care începuse a fi acuzat de deputații unioniști că a trecut la agrarieni.

Demisia Guvernului Druc, era cerută încă din iarnă, în acest sens fiind relevante și articolele din presa rusă, care desfășurau o acerbă campanie împotriva cabinetului de miniștri. În fapt, decizia Parlamentului a fost o primă înfrângere importantă suferită de frontiști, care așa cum aprecia Sfatul Țării ducea la „întărirea nomenclaturii, revenirea la practicile vechi și la o autocrație prezidențială, sforile căreia le va trage Moscova”.

Șase zile mai târziu, șefia Guvernului a fost preluată de fostul ministru de finanțe în Guvernul Druc, Valeriu Muravschi, care va încerca să mențină linia reformelor promovate anterior de fostul Executiv.

Politicile de consolidare a suveranității nu erau bine privite la Moscova. Centrul unional simțea că pierde controlul la periferii. Un exemplu în acest sens este și raportul prezentat de premierul Muravschi la ședința plenară a Parlamentului din 4 iulie, când a declarat că la 2 iulie, a participat la ședința Guvernului unional, unde premierul URSS a înmânat documente ce vizează consecințele posibile ale nesemnării de către unele republici a Tratatului asupra Uniunii. 

Pentru Republica Moldova, acestea se rezumau la pierderea Transnistriei și a raioanelor de sud ale republicii.

Independența, de la referendum la un vot surpriză

Evenimentele de la Moscova din noaptea de 18 spre 19 august 1991, au luat prin surprindere întreaga lume, în contextul în care grupul de puciști încerca să mențină vechiul regim. La 20 august, conducerea republicii a anunțat un miting de sprijinire a democrației.

Într-o declarație comună a Prezidiului Parlamentului, Guvernului și Președinției, se menționa că actele adoptate de puciști sunt ilegitime și ilegale, fiind fără efecte juridice pe teritoriul R.S.S. Moldova. Decidenții politici făceau apel și la Armata Sovietică, cerând ca militarii să nu execute ordinele dispuse de așa-numitul Comitet de urgență.

„Democrația-i veșnică, reacțiunea efemeră”, titra cotidianul Moldova Suverană, care aparținea Guvernului, în relatările cu privire la mitingul de la Chișinău. La 21 august 1991, este dispusă convocarea primei ședințe extraordinare a Parlamentului Republicii Moldova, unde se va discuta despre situației de la Moscova.

„Poporul cere independență”, anunțat în numărul din 27 august 1991, cotidianul Moldova Suverană. Astfel, în cadrul ultimei ședințe speciale a Parlamentului, din aceeași zi, are loc votarea Declarației de Independență și adoptarea la propunerea președintelui Parlamentului, Ion Hadîrcă a imnului „Deșteaptă-te, române” în calitate de imn al Republicii Moldova.

Trei zile mai târziu, Snegur a lansat un apel către locuitorii Transnistriei, în care a solicitat respectarea legislației republicane și prevenirea oricăror mișcări secesioniste. În declarația sa, președintele de atunci al Republicii Moldova, menționa că „sute și mii de oameni zilnic sunt dezinformați, speriați, prefăcuți în ostatici ai ideilor comuniste, idei practic depășite în întreaga țară, nemaivorbind de întreaga lume”.

„Rezistență” la Nistru și primele alegeri prezidențiale

Începutul toamnei lui 1991, a adus mai multe probleme și „bătăi de cap” conducerii tânărului stat Republica Moldova, incapabilă să își controleze tot teritoriul. Astfel, la 2 septembrie, după adoptarea hotărârii de interzicere a Partidului Comunist și reținerea liderilor mișcărilor separatiste de la Tiraspol și Comrat, a fost blocată calea ferată din orașele Tighina, Dubăsari și Râbnița, acțiuni similare având loc la Comrat și Vulcănești.

Autoritățile de la Chișinău au continuat să acuze regimul de la Tiraspol de nerespectarea drepturilor omului și de mai multe ilegalități, fapt confirmat inclusiv de șeful delegației Parlamentului rus în vizită în republică, Serghei Krasavcenko.

Situația a continuat să se înrăutățească și la sfârșitul anului. Spre exemplu, unul dintre liderii separatiști, Grigorie Maracuța susținea într-un interviu acordat ziarului „Molodej Moldovî” din 7 decembrie, că între conducerea Transnistriei și Moldovei, există mai multe disensiuni și că cea mai mare problemă ar fi unirea cu România, deși acest lucru era negat vehement la Chișinău.

Anul 1991 s-a încheiat cu alegerile prezidențiale din 8 decembrie 1991, la care a existat un singur candidat, președintele în funcție, Mircea Snegur, cel care a și câștigat alegerile. Entuziasmul legat de alegerea acestuia s-a risipit însă odată ce șeful statului a semnat la Alma-Ata, aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente, act calificat drept o „trădare” de către unioniști și drept o „uniune economică” de către Snegur.

Va urma...

Avem puterea să ne ajutăm unii pe ceilalți….

Dacă și tu crezi că ceea ce citești pe acest site sunt informații importante, atunci susține munca redacției AGORA cu un abonament digital ca să devină mai bună, să facă știri deosebite, interviuri mai interesante, articole și povești care să te facă să vrei să le recitești și să le distribui prietenilor tăi.

Mai mult, răsplătim fiecare abonat cu un set de produse locale, împachetate cu dragoste de echipa de la From the Heart Shop, astfel contribuim împreună la promovarea produselor de-acasă, din Moldova.

Devino de astăzi Susținător, Fan sau Ambasador AGORA

Vezi și aceste știri
Calendarul Independenței: Anul 1992 – Război la Nistru, criză politică, economie în continuă scădere și primul campion olimpic

Calendarul Independenței: Anul 1992 – Război la Nistru, criză politică, economie în continuă scădere și primul campion olimpic

Calendarul Independenței: 1993, anul care ne-a adus LEUL și a reabilitat foștii comuniști în viața politică de la Chișinău

Calendarul Independenței: 1993, anul care ne-a adus LEUL și a reabilitat foștii comuniști în viața politică de la Chișinău

La alegerile din 1994, în diasporă erau doar șase secții de votare. Cum a evoluat numărul acestora în 26 de ani (GRAFIC)

La alegerile din 1994, în diasporă erau doar șase secții de votare. Cum a evoluat numărul acestora în 26 de ani (GRAFIC)

Advertoriale
Endava Internship: Avantajele unui stagiu în Applications Management

Endava Internship: Avantajele unui stagiu în Applications Management

IuteCredit a achiziționat 10% din acțiunile Energbank

IuteCredit a achiziționat 10% din acțiunile Energbank

Cum să vă echilibrați alimentația după mesele copioase de sărbători cu ajutorul produselor proaspete? METRO are soluția!

Cum să vă echilibrați alimentația după mesele copioase de sărbători cu ajutorul produselor proaspete? METRO are soluția!

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.