Calendarul Independenței: Anul 1992 – Război la Nistru, criză politică, economie în continuă scădere și primul campion olimpic

Calendarul Independenței: Anul 1992 – Război la Nistru, criză politică, economie în continuă scădere și primul campion olimpic

„Calendarul Independenței” continuă la AGORA. Astăzi scriem despre anul 1992. Un an care ne-a adus război, declin economic, dar și prima medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Barcelona. 

În articolul de ieri, spuneam că anul 1991 s-a încheiat cu alegerile prezidențiale din 8 decembrie 1991, la care a existat un singur candidat, președintele în funcție, Mircea Snegur, cel care a și câștigat alegerile. Entuziasmul legat de alegerea acestuia s-a risipit însă odată ce șeful statului a semnat la Alma-Ata, aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente, act calificat drept o „trădare” de către unioniști și drept o „uniune economică” de către Snegur.

1991 – Moldova aflată la început de independență și în criza generală provocată de căderea URSS

La începutul anului 1992, Republica Moldova continua să primească notificări de recunoaștere a independenței, în paralel cu procedurile de accedere în Organizația Națiunilor Unite. Pe plan politic, însă, situația nu era deloc roz. Guvernul condus de Valeriu Muravschi nu avea suportul parlamentului în realizarea unor reforme importante, în timp ce următorul cabinet de miniștri condus  Andrei Sangheli a continuat să amâne unele reforme esențiale pentru o tranziție de succes la economia de piață, cum ar fi introducerea leului moldovenesc sau reforme importante pentru un stat suveran, cum era de exemplu crearea unei Armate Naționale.

Creșterea continuă a prețurilor era sesizată de jurnaliști încă din primele zile ale acelui an. Bunăoară, jurnaliștii de la ziarul „Sfatul Țării” scriau despre cum prețul unei pâini a ajuns să fie de 40 de copeici, echivalentul a trei caiete și o agrafă. La Ungheni, după un atentat asupra redactorului-șef al radioului local, ziariștii anunțau că intenționează să declanșeze o grevă. „În urbea de pe malul Prutului, s-au închegat adevărate structuri mafiote, ostile transparenței”, declarau jurnaliștii de acolo.

Criminalitatea creștea nu doar în vestul țării, dar mai ales în localitățile de pe malul Nistrului, cum ar fi la Tighina. Un raport al procurorului de Tighina, L. Todoraș, preluat de „Sfatul Țării” arăta că, în 1991, numărul crimelor a crescut  cu circa 500 de cazuri. Situația, în viziunea omului legii, era cauzată de presiunile exercitate de deputații sovietului orășenesc, dualitatea legilor și a puterii între Tiraspol și Chișinău. Mai mult, jurnaliștii au relatat că același procuror a fost răpit ziua în amiaza mare de pe străzile Tighinei, ca mai apoi să fie eliberat la schimb cu unul dintre cei care l-au răpit. Concluzia ziariștilor era tristă: „atât timp cât se va păstra o atare stare de lucruri, procurorul orașului Tighina, va avea de luptat doar cu morile de vânt”.

Vizita unui secretar de stat al SUA la Chișinău și aderarea Moldovei la ONU

La 10 februarie 1992, secretarul de stat al SUA, James Baker, sosește la Chișinău, unde are mai multe întrevederi cu conducerea republicii, printre care și cu președintele Mircea Snegur. În cadrul discuțiilor dintre cei doi, a fost pusă problema deschiderii ambasadelor, reprezentantul SUA menționând că dorește ca acest lucru să se întâmple cât mai curând. Totuși această vizită a avut un impact important, mai ales în contextul în care Guvernul de la Chișinău încerca să obțină statutul de membru al ONU pentru Republica Moldova.

În așa fel, la 2 martie 1992, Republica Moldova alături de alte foste republici sovietice, a fost admisă în comunitatea Organizației Națiunilor Unite, fiind acceptată în mod unanim de statele membre ale organizației. La 18 martie, la Chișinău are loc inaugurarea ambasadei Statelor Unite ale Americii, în prezența însărcinatului cu afaceri al SUA, Howard Steers. A fost de altfel, pentru prima dată când după 75 de ani, reprezentanți oficiali americani se aflau la Chișinău.

„... liderii separatiști din Transnistria, susținuți de forțele reacționare imperiale”

În noapte de 1 spre 2 martie 1992, la Dubăsari are loc un prim atac în forță al separatiștilor, care spre dimineață ocupă secția de poliție raională și îi arestează pe toți ce 42 de polițiști.

„La 5 dimineața, pe toate podurile și pe toate drumurile de pe malul stânga al Nistrului au fost instalate posturi de gardiști și cazaci, având în dotare transportoare blindate.”

Comunicat MAI.

În aceeași zi, liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, a semnat un decret prin care a dispus introducerea stării de urgență în raionul Dubăsari, pentru o lună. Totodată, Radio Tiraspol afirma că unitatea militară, dislocată lângă satul Cocieri, a fost dezarmată de populația de băștinași, militarii cedând armele în mod pașnic. Cu alte cuvinte, începea faza fierbinte a confruntărilor dintre separatiști și poliția moldovenească, în condițiile în care Armata Națională ajungea să fie formată din mers.

Având în vedere agravarea situației, la 28 martie 1992, prin decret prezidențial, Mircea Snegur a dispus instituirea stării excepționale pe întreg teritoriul Republicii Moldova. La Moscova, televiziunea Ostankino inițiază o amplă campanie de defăimare și dezinformare cu privire la situația din Trasnistria, ceea ce obligă decidenții politici de la Chișinău, să ia atitudine și să protesteze față de aceste gesturi, expediind scrisori deschise președintelui Elțîn. Bunăoară, jurnaliștii ruși susțineau că de partea moldovenilor ar participa și voluntari români, afirmații care nu au fost probate niciodată.

Războiul informațional pierdut și demisia Guvernului Muravschi

„Până la deznodământul imprevizibil (deocamdată) al războiului armat urmează să recunoaștem public că am pierdut războiul informațional. De ce? Unde și când am scăpat momentul?”, întreba retoric ziaristul Mihai Călin într-un editorial publicat în „Sfatul Țării”.

Acesta susținea că decidenții politici de la Chișinău nu au înțeles care este rolul mass-mediei și au tratat cu indiferență amploarea dezinformării prezente și a secretomaniei practicate de instituțiile de stat. Aceste afirmații erau confirmate și de alte relatări de la fața locului. Bunăoară, presa din Tiraspol raporta că pe dealul lui Suvorov, lângă satul Chițcani, artileria moldovenească s-ar pregăti să bombardeze orașul, deși realitatea era că artileria Armatei a 14-a supusese zona unui tir intens, creându-se în acest fel psihoza de război.

Granițele conflictului au depășit în cele din urmă orașul Dubăsari și alte localități de pe malul stâng al Nistrului, forțând intrarea separatiștilor pe malul drept. În lunile mai și iunie, la Tighina, Cocieri și Coșnița, au avut loc mai multe lupte cu implicarea tancurilor și a artileriei din dotarea Armatei a 14-a.

„Dușmanii au minat podul de peste râu și grădinile din jur, făceau ravagii prin sat, băgând frica în oameni. Unii dintre rușii și ucrainenii din Coșnița, începuseră să colaboreze cu ei. În situația creată, primarul și conducătorul gospodăriei au cerut ca băștinașii aflați la serviciu în trupele de poliție, să revină acasă, să apere liniștea și pacea.”

Extras din Ziarul Literatura și Arta, despre situația de pe front.

Conștient de gravitatea situației din acel moment, ministrul Securității Naționale, Anatol Plugaru, susținea că poliția moldovenească lupta cu unitățile armatei a 14-a. „Luptă cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria. Șovinismul velicorus nu a murit încă”, declara acesta.

La 30 iunie, prim-ministrul Valeriu Muravschi a prezentat Parlamentului demisia Cabinetului de miniștri, producând o surpriză în rândul clasei politice. Acesta declara mai târziu, că a demisionat din cauza blocării reformelor și a privatizării, de rând cu tergiversarea procesului de trecere la moneda națională. Asta după ce, anterior, tot Muravschi a declarat în Parlamentul de la Chișinău, că Banca Centrală a Rusiei, a inițiat mai multe acțiuni de blocare financiară a unităților economice autohtone, care livrau centralizat marfa în Rusia și respectiv așteptau plățile necesare. Mai mult, fostul premier susținea că în ciuda Declarației de Independență și a celei de Suveranitate, Moldova rămânea în continuare dependentă de Moscova.

În consecință, devalorizarea rublei în fiecare zi, de rând cu întârzierea plăților respective, a dus la scăderea valorii acestora și la o inflație tot mai mare. 

La 14 iulie, vicepreședintele Rusiei, Alexandr Ruțkoi a întreprins o vizită la Tiraspol, în cadrul căreia a prezentat planul de aplanare al conflictului din Transnistria. Documentul cuprindea cinci puncte. Printre acestea se numărau inclusiv, cedarea, pentru reprezentanții Transnistriei, a patru posturi de miniștri și viceprim-miniștri în Guvernul de la Chișinău, de rând cu întoarcerea deputaților regiunii în Parlamentul de la Chișinău și introducerea unor forțe de menținere a păcii. Acestea însă au fost respinse atât de Chișinău, cât și de Tiraspol, fiind considerate excesive. 

Convenția de încetare a focului – între trădare și salvare de vieți omenești

La începutul lunii iulie, ziarele de la Chișinău au publicat amendamentul senatorului american Larry Pressler, la proiectul de lege Libertate pentru Rusia și pentru democrațiile eurasiene în curs de aparație și Hotărârea cu privire la susținerea piețelor libere, unde se solicita crearea unei comisii mixte cu implicarea SUA și a altor state, care urmau să monitorizeze retragerea rapidă și ordonată a fostelor trupe sovietice din Moldova. În perioada următoare, însuși președintele Bush face un apel prin care îi cere Moscovei retragerea trupelor ruse.

Cu toate acestea, la 21 iulie 1992, la Moscova, președintele Mircea Snegur a semnat împreună cu Boris Elțîn, convenția de încetare a focului. Documentul a fost interpretat, de către opoziția de la Chișinău, drept o cedare, întrucât stipula crearea „unei zone de securitate”, cu instituirea unor forțe de menținere a păcii formate din militari ai Rusiei, regiunii separatiste și ai Moldovei, de rând cu o comisie care să verifice îndeplinirea acestor prevederi.

Opoziția a criticat documentul, menționând că ar fi fost semnat în varianta Kremlinului, care include două prevederi cheie și anume, structura statal-administrativă a Moldovei după încetarea focului și formularea cețoasă din art. 4 al Convenției cu privire la evacuarea Armatei a 14-a. Toate acestea în contextul în care un senator american a convins Senatul SUA să amâne creditele față de Rusia până când aceasta nu-și va retrage trupele din Transnistria.

Primul campion olimpic și prima arborare de drapel

La 30 iulie 1992, halterofilul Tudor Casapu a devenit campion olimpic la Barcelona, la proba haltere, categoria 75 de kg, obținând medalia de aur. Grație acestui eveniment sportiv major, pentru prima dată în istoria tânărului stat, a fost intonat Imnul de Stat și urcat Drapelul Republicii Moldova.

Pri(h)vatizarea, cheia unei tranziții de succes?

Privatizarea a fost una din principalele căi de reformare a economiei, au susținut mai mulți experți și politicieni de-a lungul celor trei ani de la declanșarea procesului de obținere a independenței. Cu toate acestea, acțiunile în acest domeniu se pare că nu au fost deloc prioritare, din moment ce însăși președintele Snegur remarca într-un discurs ținut în cadrul ședinței de Guvern din 4 august 1992, că privatizarea era tot mai des amânată, deși trebuia începută încă în trimestrul IV al anului 1990.

„Fantoma corupției și fărădelegilor, a nepotismului și criminalității, în lupta cărora suntem în vădită defensivă, probabil, nu întâmplător, bulversează opinia publică și ațâtă spiritele. Conform sondajului la care m-am referit, două treimi din cei chestionați (64.3%) susțin că tocmai acestea sunt cauzele principale ale degradării situației și blocării reformelor”, susținea Snegur.

Șeful statului mai reliefa și existența multor probleme legate de acte contradictorii adoptate de Guvern și Parlament, slaba disciplină a Executivului și lipsa unei strategii eficiente de tranziție. 

„главный бугалтер” și o economie aflată în declin

Adoptată la 31 august 1989 în calitate de limbă oficială a R.S.S. Moldova, limba română sau „moldoveneasca cu grafie latină”, așa cum era prezentată în varianta finală a legii, era în continuare mai puțin respectată în republică. Se întâmpla chiar și după un an de la proclamarea Independenței. Spre exemplu, un comunicat al Departamentului de Stat pentru Asigurarea Funcționării Limbilor Vorbite pe Teritoriul Republicii Moldova, releva faptul că în raionul Ialoveni, unde statistica arăta că 99% dintre locuitori sunt vorbitori de română, numele instituțiile publice și private, erau încă în chirilică sau chiar în rusă.

Astfel, în satul Băcioi, gospodăria experimentală de producție mai purta numele lui V. I. Lenin, iar contabilul încă avea în dreptul ușii de la cabinetul său, inscripția „главный бугалтер Калистру Петр Василевичи” și încă o serie de alte denumiri în limba rusă. Situația era prezentă și în instituțiile private, cum ar fi magazinele care nu aveau nici o listă de prețuri în limba română. Toate astea în contextul în care din 1989, raionul avea o Comisie creată special pentru a verifica aplicarea prevederilor legii.

De cealaltă parte, producția agricolă, în special la capitolul „Carne” înregistra scăderi constante și destul de semnificative. „Adoptăm regimul vegetarienilor de nevoie”, scriau jurnaliștii de la „Sfatul Țării”, care constatau că spre deosebire de 1991, producția de carne a scăzut cu 34%, fiind urmată de ouă, cu 29% și cea de lapte cu 15%.

Creștea și prețul pe care Republica Moldova trebuia să îl achite pentru importarea serviciilor energetice. Astfel, de exemplu, în 1991, țara achitase 1,5 miliarde de ruble pentru astfel de servicii, în 1992, prețul crescuse la 53 de miliarde de ruble, chiar dacă a importat cu 30% mai puțin. Devalorizarea rublei, a dus și la creșterea astronomică a prețurilor, ceea ce a condus la o serie de greve, a studenților, profesorilor, constructorilor și transportatorilor, care cereau indexarea salariilor și burselor.

***

Din 29 iulie și până pe 27 august, AGORA îți va prezenta în fiecare zi retrospectiva fiecărui an din calendarul celor 30 de ani de Independență a Republicii Moldova, perioadă marcată de o tranziție nesfârșită și de o continuă oscilare între est și vest.

Va urma...

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
1991 – Moldova aflată la început de independență și în criza generală provocată de căderea URSS

1991 – Moldova aflată la început de independență și în criza generală provocată de căderea URSS

La 23 mai 1991, Republica Sovietică Socialistă Moldova a fost redenumită în Republica Moldova

La 23 mai 1991, Republica Sovietică Socialistă Moldova a fost redenumită în Republica Moldova

27 august 1991, Republica Moldova și-a luat propria cale: Cum a fost adoptată declarația de independență (VIDEO)

27 august 1991, Republica Moldova și-a luat propria cale: Cum a fost adoptată declarația de independență (VIDEO)

Advertoriale
Cristina Guțu: „Am slăbit cu 10 kilograme în doar 2 două luni, vezi cum am reușit!”

Cristina Guțu: „Am slăbit cu 10 kilograme în doar 2 două luni, vezi cum am reușit!”

Trei reguli cum afacerea ta poate supraviețui concurenței

Trei reguli cum afacerea ta poate supraviețui concurenței

Reprezentanți ai Guvernului de la București au vizitat Victoriabank, cea mai mare investiție românească în Republica Moldova (VIDEO)

Reprezentanți ai Guvernului de la București au vizitat Victoriabank, cea mai mare investiție românească în Republica Moldova (VIDEO)

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.