Din lipsă de bani, Guvernul a început să achite pensiile în produse alimentare. Potrivit ziarului „Flux”, pensionarii din Soroca primeau circa 20 de kg de orez în schimbul pensiei. 

„95% din populaţie sunt cetăţenii săraci, care, pe an ce trece, devin tot mai săraci, în timp ce bogaţii - tot mai bogaţi. Statul nu are grijă de oamenii de afaceri, iar aceştia duc o luptă economică împotriva lui – nu plătesc impozite”, scria ziarul de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”, potrivit Radio Europa Liberă.

Circa 50% din populația de atunci a Moldovei considera că anul 1997 a fost unul mai greu decât 1996, relevă un sondaj realizat de Serviciul „Opinia”. 

Totuși, șef de stat pe atunci, Pentru Lucinshi afirma că veniturile cetățenilor au crescut cu circa 14%, comparativ cu anul anterior. În același timp, acesta se lăuda că investițiile străine s-au majorat cu mai mult de jumătate de miliard de lei. 

Un nou cabinet de miniștri, așteptări și mai mari 

În ianuarie 1997, Ion Ciubuc a fost propus de șeful statului la funcția de prim-ministru. Noul Guvern a dezamăgit populația, scriau ziariștii de la „Moldavskie Vedomosti”. 

 „Acest guvern are ştampila compromisului dintre noul preşedinte Lucinschi şi vechea majoritate parlamentară”, se arăta în publicația  „Moldavskie Vedomosti”.

Guvernul condus de Ciubuc a avut misiunea de a îndeplini condițiile Fondului Monetar Internațional (FMI) și a Băncii Mondiale (BM) pentru ca finanțarea externă să fie reluată, după suspendarea din toamna anului 1996. 

Reprezentanții instituțiilor internaționale au insistat cu înverșunare pe reforme atât în domeniul financiar, cât și în cel energetic, dar și agrar. Jurnaliștii de la „Moldova Suverană” scriau că „80% din pământuri încă erau în proprietate colhoznică”, iar „ în sectorul energetic existau datorii ce constituiau circa 50% din produsul intern”. 

Potrivit publicației „Flux”, economia țării era la nivelul anului 1996. Republica Moldova datora aproximativ 570 de milioane de dolari Gazpromului, iar restanțele la pensii și salarii constituiau circa 150 de milioane de dolari.

Între timp, FMI s-a arătat nemulțumit de faptul că autoritățile moldovene erau în urmă cu programul de privatizare pentru anii 1997-1998.

Jurnaliștii de la „Flux” scriau că, potrivit deputaților, circa 90% din populația țării nu era în stare să achite gazele, odată cu intrarea în vigoare a noilor tarife. 

Totodată, mai mulți experți ai vremii s-au arătat și împotriva majorării vârstei de pensionare, iar drept argument servea faptul că, în cazul bărbaţilor, longevitatea medie era de 61,8 ani.

Reforma agrară

Reforma agrară nu a avansat considerabil, chiar dacă statul a beneficiat de ajutor extern. Restructurarea sau falimentarea întreprinderilor insolvabile au fost unele dintre soluțiile oferite de guvernatorul Băncii Naționale de atunci, Leonid Talmaci.

Într-un final, FMI a suspendat, din nou, finanțarea pentru Republica Moldova.

Potrivit presei de atunci, către R. Moldova au fost transferate 52 de milioane de dolari, din totalul celor 159 de milioane.

Migrația clandestină 

În același an, s-a conturat migrația clandestină spre Grecia. Potrivit Radio Europa Liberă, în condițiile unei lefe medii de circa 30 de dolari, oamenii plăteau câte 600 de dolari, bani împrumutaţi, pentru o viză turistică şi pentru transport. Unii însă nu ajungeau la destinaţie şi nimeni nu le restituia nimic.

Conform aceleiași surse, mai multe firme „de turism” practicau traficul ilicit de braţe de muncă,  iar unele dintre ele aveau protecţie în instituţiile de drept. Ministrul de Interne şi cel al Securităţii susțineau că protecţia grupărilor criminale era asigurată, în mare parte, de foşti angajaţi ai acestor ministere, dar și de funcţionari de stat.

Grupările criminal organizate au început a prinde contur în aceeași perioadă, infracțiunile care implicau arme, dar și comercializarea lor fiind tot mai frecvente. Totul se întâmpla în contexul în care polițiștii nu își primeau leafa, iar „dotarea era modestă”. În primele două luni ale lui 1997, polițiștii nu primiseră niciun ban pentru combustibil.

Evenimentul anului

Unul dintre cele mai răsunătoare evenimente ale anului 1997 pentru țara noastră a fost semnarea la Moscova, la 8 mai, a „Memorandumului privind principiile de normalizare a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria”. Președintele Petru Lucinschi afirma că documentul semnat va debloca negocierile. Asta în contextul în care primul șef de stat, Mircea Snegur, a refuzat să semneze documentul întrucât ar fi fost „o cedare a Chişinăului în faţa grupului separatist”.

„Moldova Suverană” a publicat Memorandumul. Acesta stabilea că părţile vor rezolva orice divergenţe exclusiv prin metode paşnice şi că vor continua să-şi „stabilească relaţiile juridico-statale”. 

Memorandumul semnat la Moscova a fost salutat la Chişinău de forţele poltice de stânga şi criticat de partidele declarate de dreapta ca fiind o greşeală ce va duce la confederaţie, aşa cum îşi doresc cei care au promovat separatismul în stânga Nistrului, relatează Radio Europa Liberă. 

MIG-urile 

În noiembrie, se află, din presa străină, că autoritățile de la Chișinău au vândut către SUA 21 din cele 31 de avioane MIG-29  moştenite de la fosta Uniune Sovietică. Atunci, un grup de deputaţi şi-au exprimat îndoielile privind legalitatea tranzacţiei. Aceștia au afirmat că avioanele nu ar fi fost indicate în listele aprobate care vizau vânzarea patrimoniului militar.

Conform ziarului „Flux”,  R. Moldova a obţinut 40 de milioane de dolari, dar şi ajutoare umanitare şi tehnică militară în valoare de circa 100 de milioane de dolari. Experţii militari susţineau în presă că Republica Moldova nu avea nevoie de MIG-uri. Totul pentru că  exploatarea şi deservirea acestora depășea posibilitatea țării.

Fiind un an preelectoral, majoritatea partidelor au fost preocupate de regrupări de forţe şi de creare de imagine. În contextul nemulţumirii populației de situația din țară, rândurile simpatizanţilor Partidului Comuniştilor au început să crească.

Va urma...