„Memorandumul Kozak”, refuzat pe ultima sută de metri

Cel mai mediatizat eveniment al anului 2003 a fost pregătirea semnării Memorandumului Kozak, la care urma să participe liderul rus Vladimir Putin. În cele din urmă, președintele moldovean Vladimir Voronin a decis să nu-şi pună, deocamdată, semnătura pe document, iar Putin şi-a amânat zborul spre Chișinău.

„Planul Kozak”, numit după inițiatorul său, adjunctul șefului administrației președintelui Rusiei, Dmitri Kozak, a fost o propunere din 2003 ce viza o soluționare definitivă a conflictului dintre Republica Moldova și regimul separatist din Transnistria, prin constituirea a unui stat moldovenesc federal asimetric. Acesta mai prevedea staționarea trupelor rusești pe teritoriul Moldovei pentru încă 20 de ani (până în 2023). În Memorandum se propunea între altele crearea unui Parlament Bicameral format dintr-o cameră inferioară, aleasă prin reprezentare proporțională. Toate legile trebuiau însă consimțite de Senat, a cărui repartizare era disproporțională în raport cu repartizarea populației pe teritorii: 13 senatori aleși de camera inferioară federală, nouă de Transnistria și patru de Găgăuzia. Se mai propunea ca limba de stat să fie „moldoveneasca, iar limba oficială pe întreg teritoriul republicii federative - limba rusă”, fără a se preciza care este diferența dintre limba de stat şi limba oficială.

Vladimir Voronin a ţinut să menţioneze atunci că „planul Kozak” este, de fapt, în proporţie de 70% „planul Chişinăului”, diplomatului rus revenindu-i doar misiunea secundară de coordonare a detaliilor.

Publicat inițial în rusă, pe site-ul web al așa-zisului Minister de Externe transnistrean, textul presupunea ca regiunea transnistreană să aibă statut egal în Federație cu restul țării. Demonstrații mari împotriva memorandumului Kozak au avut loc la Chișinău în zilele de după publicarea proiectului. Preşedintele ţării a fost acuzat de „înaltă trădare” pentru faptul că şi-a arătat disponibilitatea de a semna Memorandumul rusesc.

Sursa Foto: moldova.europalibera.org

În opinia partidelor de opoziţie de atunci implementarea „planului Kozak” ar fi subminat independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, făcând-o dependentă de regimul transnistrean şi de Federaţia Rusă. În cele din urmă, conducerea Republicii Moldova a refuzat să semneze memorandumul fără o coordonare cu organizațiile europene. Vizita președintelui Putin în Moldova a fost anulată. Mai târziu, în 2005, președintele Vladimir Voronin a făcut o declarație cu privire la respingerea „Memorandumului din 2003” ca fiind în contradicție cu Constituția Republicii Moldova, care definește Republica Moldova ca un stat neutru ce nu putea permite accesul trupelor străine pe teritoriul său, de asemenea țara neputând adera la alianțe militare.

Integrare Europeană

Planul Kozak, lansat la mijlocul lunii noiembrie, a fost precedat, în februarie a aceluiași an, de o campanie, de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Ceea ce demonstrează că, retorica instituției prezidențiale s-a schimbat la 180 de grade în decursul câtorva luni. La începutul lui 2003, preşedintele Voronin a convocat corpul diplomatic acreditat la Chişinău pentru a-l informa că scopul strategic al RM este integrarea în UE, iar pe 27 august, de Ziua Independenței, a rostit o alocuţiune intitulată: „Moldova nu s-a aflat niciodată atât de aproape de participarea la procesul european”.

Sursa Foto: moldova.europalibera.org

Pentru e-democracy, analistul politic Igor Boțan, afirma că ceea ce se anunța drept o „strategie” de integrare europeană s-a transformat într-o „concepție”.

Creșterea economică

Nu se poate face abstracţie nici de realizările economice din 2003. Statistica oficială raporta o creştere economică considerabilă (de aproximativ 7%) al treilea an consecutiv. Evident, guvernanţii afirmau că acea creştere economică era rodul activităţii lor. Scepticii spuneau însă că deşi există o creştere economică, ea se datorează mai curând creşterii economice regionale şi a creşterii consumului favorizat de transferurile băneşti ale cetăţenilor moldoveni plecaţi la muncă peste hotare. Aşa sau altfel, este un fapt - creşterea economică nu a contribuit la ridicarea nivelul de trai. În primul rând, în cei trei ani de guvernare a Partidului Comuniştilor, Republica Moldova a continuat să rămână cea mai săracă ţară din Europa.

Raportul UNDP din 8 iulie 2003 intitulat „2003 Human Development Index Reveals Development Crisis” a constatat că „declinul indicelui dezvoltării umane a fost deosebit de prăpăstios în cazul RM…”. Deşi la calcularea indicelui dezvoltării umane se folosesc un şir de parametri şi metode speciale, în raport se afirmă răspicat că în cazul Republicii Moldova scăderea indicelui este provocat de descreşterea venitului pe cap de locuitor. Acest lucru l-au sesizat, şi fără rapoarte, oamenii simpli, care au avut de suportat efectele creşterii galopante a preţurilor. Intimidarea investitorilor străini este un proces permanent în RM, scria presa de pe atunci. În lipsa investiţiilor, forţa de muncă nu poate fi aplicată în ţară, fiind nevoită să plece peste hotare.

La sfârşitul lui 2003, se estima că între 600 de mii şi un milion de cetăţeni lucrau peste hotarele ţării, transferând circa 120 de milioane de dolari, ceea ce echivala cu o jumătate din bugetul naţional. Sondajele de opinie arătau că 80% din populaţia Republicii Moldova dorea să migreze. Două treimi din polulaţie avea venituri sub minimul de existenţă, ceea ce constituia, la sfârşitul anului, circa 542 de lei, potrivit moldova.europalibera.org.

„Ordinul de Onoare” pentru Zinaida Greceanîi

În anul 2003, președintele Vladimir Voronin îi conferă Zinaidei Greceanîi, pe atunci ministră a Finanțelor, „Ordinul de Onoare”. În decret se menționează că titlul i-a fost oferit „pentru contribuţia personală la realizarea politicii sociale de stat, acordarea de asistenţă financiară şi materială instituţiilor sociale şi susţinerea în permanenţă a acţiunilor umanitare”.

Ordinul de Onoare a fost instituit de Parlamentul Republicii Moldova în anul 2002 și este o înaltă distincție de stat din Republica Moldova, care se decernează prin decret prezidențial pentru contribuții meritorii. Pot fi distinse nu numai persoane fizice, ci și organizații, instituții, colective de muncă. Ca valoare distinctivă civilă, „Ordinul de Onoare” este situat pe poziția următoare Ordinului „Bogdan Întemeietorul”, și înainte de Ordinului „Gloria Muncii”, fiind a cincea distincție de stat din Republica Moldova.

Alegeri locale

În primăvara lui 2003 au avut loc și alegeri locale. În urma scrutinului au fost aleși aleși 898 de primari, cei mai mulți dintre ei fiind comuniști. Principala bătălie s-a dat în capitală, unde candidatul independent Serafim Urechean a reușit să-l învingă în turul II pe comunistul Vasile Zgardan.

Anul în care a murit Sulac

Anul 2003 a fost marcat și de moartea interpretului de muzică populară Nicolae Sulac. Acesta a decedat la 8 aprilie, în urma unui atac cerebral și a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

Nicolae Sulac a fost singurul artist de muzică populară din Moldova, care a fost înscris în Marea enciclopedie Sovietică. Pe parcursulș carierei sale, a interpretat piese exclusiv în limba română. Spre sfârșitul vieții a vrut să se stabilească la Iași.

***

Din 29 iulie și până pe 27 august, AGORA îți prezintă în fiecare zi retrospectiva fiecărui an din calendarul celor 30 de ani de Independență a Republicii Moldova, perioadă marcată de o tranziție nesfârșită și de o continuă oscilare între est și vest.

Va urma...