„Toți în stradă!”

Europaliberă.org notează că protestele au crescut în intensitate în luna februarie, după ce Guvernul a decis înlocuirea obiectului „Istoria românilor” cu „Istoria Moldovei”. Aceeași sursă adaugă căorganizatorii protestelorau fost calificați deParlamentul de la Chişinău, printr-o hotărâre specială, drept „forţe extremiste sprijinite din afara ţării, care ameninţă ordinea constituţională şi independenţa statului”. Fruntași ai PCRM, citaţi de presă, au acuzat România de amestec în treburile interne ale Republicii Moldova. Ministrul Justiţiei, Ion Morei, a suspendat timp de o lună activitatea PPCD, iar liderilor formaţiunii le-a fost retrasă imunitatea parlamentară.

Pe 25 februarie, ministrul Învățământului Ilie Vancea a ieşit în faţa protestatarilor şi a recunoscut că a greşit emițând ordinul ce prevedea introducerea limbii ruse ca disciplină obligatorie. El i-a chemat pe cei din piaţă să revină în sălile de clasă şi să reia procesul de studii. A doua zi, Vancea şi-a anulat ordinul şi a fost demis de preşedintele Voronin.

„Poporul, mințit cu televizorul?”

A doua zi, protestatarii s-au mutat în fața Televiziunii Naționale, declarând că în cadrul instituției ar fi fost instituită cenzura. Ziarul „Jurnal de Chişinău” a publicat rezoluția comitetului de grevă. Potrivit documentului, jurnaliştii cereau respectarea libertăţii de exprimare şi a pluralismului de opinii. De asemenea, solicitau ridicarea interdicțiilor impuse de autorităţi la folosirea unor cuvinte gen „român”, „Basarabia”, „regim totalitar”, „deportări” şi „foamete”.

sursă foto: Europa Liberă

Totodată, manifestanții se declarau nemulțumiți de rusificarea ce căpăta amploare la posturile naţionale de radio şi televiziune. Ei erau de părere că timpul programelor în rusă a început să fie mai mare decât timpul celor în română, iar filmele cu caracter ideologic, ce propaga modul sovietic de viaţă, erau din ce în ce mai dese. Pentru a diminua revolta, conducerea țării a dispus înlocuirea prezentatorilor protestatari şi a suplimentat numărul forţelor de ordine.

În dimineaţa zilei de 22 martie a fost anunţată dispariţia vicepreşedintelui PPCD Vlad Cubreacov. În timp ce jurnaliștii s-au arătat îngrijorați de această situație, Iurie Roşca a vorbit despre „răpirea” lui Cubreacov „ca despre o acţiune de intimidare a opoziţiei”. Ulterior, el a spus că în acest caz ar fi implicate serviciile secrete ale Republicii Moldova şi ale Federaţiei Ruse.

sursă foto: timpul.md

Pe acest caz a fost deschis un dosar penal, Oamenii legii îl căutau pe dispărut, dar fără succes. Peste câteva zile, conducerea PCRM acuza „actorii din umbră şi executorii manifestaţiilor de protest de dispariţia deputatului creştin-democrat”. Pe de altă parte, ziarul guvernamental „Moldova Suverană” susținea, în cadrul mai multor articole, că întreaga poveste a „dispariției deputatului ar fi o farsă”.

...și o reaparație la fel de controversată...

După ce criza politică moldovenească a fost dezamorsată prin intervenţia Consiliului Europei, pe 25 mai, Vlad Cubreacov a reapărut.

El le-a spus jurnaliștilor că a fost sechestrat de persoane neidentificate, care vorbeau elevat în limba rusă. La câteva zile de la revenirea lui Cubreacov la Chişinău, procurorii l-au acuzat că nu este interesat să conlucreze cu organele de anchetă. Pe 30 mai, ziarul guvernamental sugera că Roşca şi-ar fi sechestrat colegul de partid şi l-ar fi ţinut într-un imobil din Chişinău. Ancheta inițiată atunci de procurori a bătut pasul pe loc mai mulți ani. Abia peste 11 ani dosarul a fost clasat, iar oamenii legii au pus vertictul: „răpire înscenată”.

Pe 24 aprilie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie prin care recomanda autorităților să renunţe la intenţiile ce au condus la declanșarea demonstrațiilor şi să continue reformele democratice. Totodată, până la 31 iulie urmau să fie reorganizate posturile naţionale de radio şi TV şi să fie înregistrată Mitropolia Basarabiei. De asemenea, protestatarii erau chemaţi să pună capăt demonstrațiilor.

Lupta puterii pentru „Istoria Moldovei” și interdicția „limbii române”

Deși Guvernarea comunistă s-a conformat unor cerinţe, nu a renunţat la ideea de „Istoria Moldovei”, iar din 12 iunie premierul Vasile Tarlev a interzis folosirea termenului „limbă şi literatură română” în actele oficiale. Pe fundalul protestelor, conducerea Republicii Moldova a avut o atitudine arogantă şi faţă de organismele internaţionale. PotrivitBasa-press, experţii Congresului au venit la Chişinău să înțeleagă logica amendării legii administrativ-teritoriale şi a celei cu privire la administrația publică locală. După câteva zile, ei au părăsit Republica Moldova îngrijorați şi umiliți de descoperirea că sunt mințiți, nota aceeaşi sursă. În aceeași perioadă, Voronin a acuzat Banca Mondială şi Fondul Monetar Internațional că „l-au inventat şi finanţat pe „fascistul” Roşca”. Se întâmpla în contextul în care reprezentanţii celor două instituții financiare internaționale erau îngrijoraţi de inițiativele contrareformă şi spuneau că nu au cu cine discuta la Chişinău. Fostul şef de la Finanţe Mihai Manole demisionase, iar ministrul Economiei Andrei Cucu a fost demis, „în momentul în care se cerea un dialog intensiv cu instituţiile creditare”.

Federalizarea - sol de pace?

La 3 iulie 2002, publicația „Jurnal de Chișinău” scria că „cineva la Kiev a propus şi, respectiv, cineva a acceptat ca aşa-numitul conflict transnistrean să fie rezolvat prin federalizarea Republicii Moldova”. Tot atuncipreşedintele Vladimir Voronin a avut o adresare către cetăţeni, în care menționa că „pentru prima dată se propune o soluţie pentru problema transnistreană, o soluţie ce nu lezează niciuna din părţi”. Voronin preciza că documentul conţine atât angajamente privind respectarea drepturilor legitime ale populaţiei vorbitoare de limba rusă, cât şi stimularea afluxurilor de capital din Rusia în Moldova.

La un an şi jumătate după venirea la putere a partidului ce a mizat pe cartea transnistreană, situaţia s-a complicat. Tratativele de negocieri au fost reluate doar pentru că s-au implicat Statele Unite, în contextul luptei cu terorismul şi a depistării eventualelor baze de arme traficate. Relaţiile s-au deteriorat atât de mult, încât pe 18 ianuarie 2002 autorităţile regiunii transnistrene au adresat un apel oficial către „preşedinţii şi parlamentele statelor garant ale procesului de negocieri“, solicitând delegarea unor reprezentanţi ai acestora „pentru a analiza situaţia şi a elabora abordări comune în scopul reglementării relaţiilor dintre Transnistria şi Republica Moldova“.

Șefii de la Tiraspol menționau că „linia politică promovată de conducerea Republicii Moldova ameninţă bazele procesului de negocieri“.

La acest apel a răspuns Duma de Stat a Rusiei care, pe 22 februarie 2002, a adoptat, cu o majoritate absolută, Hotărârea asupra situaţiei din Transnistria şi Apelul către preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin cu privire la reluarea procesului de negocieri între Moldova şi Transnistria. La rândul lor, autorităţile ucrainene au chemat la reluarea procesului de negocieri în format trilateral.În situaţia creată, OSCE a început să lucreze la un proiect de statut juridic pentru Transnistria, care a fost prezentat pe 3 iulie 2002, la Kiev. Planul OSCE reproducea, de fapt, articolele din Constituţia Rusiei referitoare la atribuţiile subiecţilor federali, fiind, în linii mari, favorabil Republicii Moldova. Autorităţile transnistrene s-au prefăcut a nu observa propunerile OSCE, iar în Republica Moldova forţele politice de opoziţie l-au supus criticii numai pentru faptul că sugera federalizarea ţării. În luna decembrie 2002, Vladimir Voronin propunea OSCE elaborarea unui plan de „federalizare asimetrică“ a Moldovei pentru soluţionarea conflictului transnistrean.

Voronin, în vizită la Washington.. .

În luna decembrie, președintele Voronin a efectuat o vizită la Washington, unde a solicitat sprijinul Statelor Unite în soluţionarea conflictului transnistrean.

Declaraţia comună a preşedinţilor Bush şi Voronin, semnată în timpul vizitei la Washington, conţinea un şir de stipulări extrem de importante, referitoare la reforme și la climatul investiţional. De asemenea, a fost menţionată necesitatea asigurării în continuare a libertăţii mass-media şi a desfăşurării alegerilor libere. Experții spuneau atunci că menţionarea necesităţii asigurării alegerilor libere şi a libertăţii mass-media reprezenta, de fapt, un avertisment diplomatic după ce a devenit cunoscută experienţa alegerilor din Gagauz Yeri şi situaţia mass-media din RM.

De asemenea, anul 2002 a fost marcat de intenția majorității comuniste din Parlament de a organizaun scrutin local înainte de termen. Alegerile urmau să aibă loc pe 7 aprilie, dar hotărâreaa fost declarată neconstituțională, întrucât primarilor aleşi în 1999 li se întrerupea abuziv mandatul de patru ani.

La sfârşit de an, liderii comunişti au votat pentru înghețarea cenzului de pensionare la 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani pentru femei (conform legii din 1998, el trebuia să crească gradual până la 65, respectiv, 60 de ani) şi indexarea depunerilor băneşti, devalorizate odată cu destrămarea URSS. Astfel, urma să li se returneze oamenilor câte 1.000 de lei pentru prima mie de ruble depusă, după care trebuia să se aplice o altă formulă.

Jocurile Olimpice

Tot în 2002, Republica Moldova a participat la Jocurile Olimpice de iarnă, cu cinci sportivi (trei bărbați și două femei) care au concurat la trei sporturi (biatlon, sanie și schi fond). Majoritatea sportivilor moldoveni erau străini naturalizați: biatloniștii Mihail Gribușencov și Valentina Ciurina erau ruși și sănierul Liviu Cepoi era român. Cel mai experimentat sportiv din lotul moldovean era Liviu Cepoi, care mai concurase la Jocurile Olimpice de iarnă din 1992, 1994 și 1998 din partea României.

Cel mai bun rezultat obținut de delegația Republicii Moldova a fost locul 38 obținut de Liviu Cepoi la întrecerea de sanie.

La această ediție a Jocurilor Olimpice, delegația Republicii Moldova nu a obținut nici un punct.

Ziua Vinului ia naștere în PMAN

În toamna anului 2002, în Piața Marii Adunări Naționale, pentru prima dată este organizat Festivalul Vinului din Moldova,denumit oficial „Ziua Naţională a Vinului”. Scopul inițial al evenimentului a constat în promovarea și consolidarea imaginii țării noastre ca un important stat vitivinicol, sprijinirea sectorului vitivinicol, cunoașterea produselor vinicole, facilitarea procesului de includere a Moldovei pe traseele internaționale turistice ale vinului , atragerea investitorilor și turiștilor, sporirea consumului intern de băuturi de înaltă calitate, familiarizarea cu obiceiurile, cultura și tradițiile poporului.

Prima ediție a Zilei Naţionale a Vinului a fost organizată la iniţiativa fostului președinte Vladimir Voronin.