Cine sunt și de unde vin găgăuzii?

Răspunsul la această întrebare este unul complex și imprecis, întrucât există mai multe versiuni care încearcă să explice originea acestui popor. Un lucru este clar - ei sunt urmașii unui popor turc, care a emigrat în secolele XII – XIII din Asia Centrală spre Orientul Mijlociu și Europa. Cauzele acestei emigrări, variază, de la schimbările climatice și până la apariția și consolidarea imperiului mongol.

O versiune a originii acestui popor este legată de turcii slegiucizi stabiliți în Dobrogea, după ce au fost nevoiți să plece din Anatolia, ca urmare a unor conflicte intertribale. E vorba mai exact de clanul de turci oguzi, emigrat în Balcani în timpul conflictelor intertribale cu alte fracțiuni turcice.

Stabilit în Balcani, clanul turcilor oguzi s-a convertit la creștinismul ortodox, de unde și apare o definiție a acestui nume, care ar presupune „cel care și-a abandonat credința”, deși această variantă nu este clară ca fiind una adevărată.

Când au apărut găgăuzii pe teritoriul dintre Prut și Nistru?

După aceste evenimente, găgăuzii nu mai apar în istorie decât în jurul anilor 1806 -1812, mai exact atunci când Basarabia devine ocupată de Imperiul Rus. Confruntându-se cu un exod masiv al tătarilor din sudul acestei noi regiuni, rușii au dispus recolonizarea acestor zone cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei, mai ales că aceștia aveau deja religia ortodoxă.

În acest context, au apărut sate precum Avdarma, Congaz, Comrat, Tomai, Cișmichioi, care anterior erau localități locuite de tătarii nogai. 

Un eveniment marcant al acestei etnii, a avut loc în iarna anului 1906, când pentru cinci zile, o răscoală țărănească a proclamat „republica autonomă din Comrat”. Interesant este și faptul că găgăuzii în mare parte au fost mereu conservatori. Spre exemplu, în perioada interbelică, aceștia au susținut Mișcarea Legionară, condusă de Corneliu Zelea Codreanu.

Cum și când a apărut limba găgăuză?

Limba găgăuză este parte a limbii turcice, fiind vorbită preponderent în Gagauz-Yeri. Inițial scrisă în aflabetul latin, din 1957 a trecut la grafia chirilică destinată limbilor turcice, ca mai apoi să treacă din nou la grafia latină a alfabetului turc.

De altfel, în 1957 a apărut și primul alfabet al limbii găgăuze. Unele încercări au fost făcute mai înainte de acest an, mai exact în perioada 1909 – 1914, când protoereul găgăuz Mihail Ceachir a tradus în limba găgăuză mai multe cărți cu conținut religios, folosind un alfabet puțin diferit de limba rusă. În perioada interbelică, același Ceachir a scris în găgăzuă, dar folosind un alfabet bazat pe limba română.

De remarcat totuși că până în secolul al XIX-lea, găgăuza a fost o limbă care exista doar în varianta orală, însă necesitățile religioase ale societății, au forțat trecerea la scrierea acesteia.

Deși se estimează că are în jur de 140 de mii de vorbitori, limba găgăuză este mai puțin utilizată, inclusiv în autonomia găgăuză. Acest lucru se datorează inclusiv faptului că în perioada sovietică, regimul nu a permis activitatea niciunei școli în această limbă, ceea ce a făcut ca limba rusă să devină principala limbă vorbită.

Acest lucru este demonstrat și de un sondaj realizat de Institutul de Politici Publice în anul 2015, rezultatele căruia au arătat că locuitorii din UTA Găgăuzia nu au o identiate proprie, doar 4,5% dintre locuitorii regiuni identificându-se cu etnia găgăuză.

Cum a apărut autonomia găgăuză?

Sfârșitul anilor 1980 a adus în fostele republici sovietice un val de naționalism, care a fost combătut într-o oarecare măsură cu o serie de conflicte secesioniste pornite de Moscova. Găgăuzia nu a făcut o excepție în aceast caz, astfel încât în 1988, acvitiștii din intelectualitatea locală și alte minorități etnice, au creat mișcarea numită „Poporul Găgăuziei”. În 1989, aceștia au solicitat deja crearea unei republici autonome în interiorul RSS Moldovenești, cu capitala la Comrat.

Situația s-a schimbat însă complet, odată ce mișcarea de eliberare națională din Moldova a reușit să obțină o victorie, prin decretarea limbii moldovenești cu grafie latină ca limba oficială a țării. Acest lucru i-a nemulțumit pe găgăuzi și pe cei din stânga Nistrului, care au început a trece la acțiuni de separatism.

Principala cauză a acestor întâmplări era frica de unire a RSS Moldova cu România, care în acele momente era foarte reală. În așa mod, la 17 august 1990, la Comrat este declarată republica autonomă găgăuză, în componența Uniunii Sovietice, acțiunea fiind însă declarată ilegală de Guvernul de la Chișinău.

În acest context, au urmat unele confruntări între forțele constituționale și cele ale republicii autonome găgăuze. Acestea au durat până în 1994, când, spre sfârșitul anului, Parlamentul a aprobat legea cu privire la statutul special al autonomiei găgăuze.

Care este situația de astăzi a regiunii?

Unitatea teritorial-autonomă Gagauz-Yeri are o suprafață de 1.830 de km pătrați, regiunea fiind divizată în trei raioane administrative, numit „dolay”, fiind vorba despre Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești. Mai exact, unitatea are 32 de localități, dintre care două municipii, un oraș, 23 comune și șase sate.

Recensământul din 2014 a arătat că în regiune locuiesc 134.535 de locuitori, în scădere față de 2004, când erau înregistrați 155.646, iar în capitala regiunii sunt peste 20 de mii de locuitori.

Legea cu privire la statul special al Găgăuziei, prevede că în regiune se vorbesc, în calitate de limbi oficiale, găgăuza, româna (care în regiune e numită moldovenească) și rusa. Situația de facto arată însă că majoritatea localnciilor, dar și instituțiile publice, folosesc limba rusă în comunicarea cotidiană.

Pe 19 septembrie curent, în regiune vor avea loc alegerile în Adunarea Populară. În cele 35 de circumscripții uninominale candidează 123 de concurenți electorali.