Cum au încercat sovieticii să „recupereze” Basarabia în 1924: Răscoala de la Tatarbunar (1)

Cum au încercat sovieticii să „recupereze” Basarabia în 1924: Răscoala de la Tatarbunar (1)

Votarea de către Sfatul Țării a Unirii Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie 1918, a reprezentat o realizare majoră pentru poporul român. Păstrarea acesteia însă, a însemnat o provocare serioasă, din moment ce marele vecin de la Răsărit de Nistru, refuza să recunoască actul unirii. În acest sens, nu puține au fost revoltele sau răscoalele țărănești, organizate sau inspirate de sovietici în Basarabia. Un capitol aparte în acest sens îl reprezintă răscoala de la Tatarbunar, din anul 1924, care semnifică punctul de început al internaționalizării problemei „apartenenței ilegale” a Basarabiei la România.

Cu alte cuvinte, răscoala de la Tatarbunar și mai ales reacția, pe alocuri disproporționată, a autorităților române la acest incident a servit drept temă perfectă pentru propaganda sovietică. Acestea nu a ezitat să exagereze și să dramatizeze proporțiile operațiunilor de restabilire a ordinii publice, reușind să atragă de partea răsculaților nume grele din opinia publică internațională, precum Albert Einstein sau George Bernand Shaw.

Dar, pentru început trebuie să înțelegem cum a pornit totul.

Hotin și Tighina, primele rebeliuni

Începutul administrației românești în Basarabia, nu a fost unul deloc ușor pentru noii funcționari și militari dislocați în regiune. Chiar din primul an, au apărut revolte și atacuri ale bandelor de dezertori sau bolșevici, care aveau loc mai ales în zonele care erau mai diverse din punct de vedere etnic, precum cele din extremitatea nordică sau sudică a Basarabiei.

Astfel, între 7 și 19 ianuarie 1919, are loc o invazie a forțelor rebelilor ucraineni și a unor unități din armata roșie ucraineană, care atacă toată linia Nistrului până la Hotin, trupele române fiind forțate să facă față unei revolte sociale (majoritatea locuitorilor erau ucraineni), dar și unei invazii militare.

Câteva luni mai târziu, în mai 1919, la Tighina are loc o nouă invazie a unor unități rebele din Armata Roșie ucraineană, care au atacat orașul în noaptea de 26 spre 27 mai 1919. Atacul a fost și de această dată respins de trupele române, care, împreună cu cele franceze, au lansat un contraatac și au bombardat Tiraspolul.

Martie 1924, Viena – Internaționalizarea problemei Basarabiei

Doar în perioada mai 1919 – august 1924, conform rapoartelor oferite de poliția secretă română, au fost înregistrate peste 100 de grupuri de persoane care au trecut ilegal Nistrul, în scopuri de spionaj, propagandă și acțiuni de sabotaj. Aceste acțiuni erau de altfel caracteristice serviciilor secrete sovietice, care însă și-au revizuit tactica după ce, în 1924, autoritățile poloneze au arestat marea majoritate a spionilor ruși din Galiția, ceea ce a reprezentat o mare înfrângere pentru serviciile speciale rusești.

Membrii delegațiilor sovietice și române la Viena, martie 1924. Sursa: Europa Liberă

La nivel internațional, era clar însă că atât timp cât problema Basarabiei nu era rezolvată, granița răsăriteană a României nu era sigură, prin urmare Guvernul de la București a încercat să folosească în mod activ diplomația în vederea soluționării acestei probleme. Cu alte cuvinte, România și URSS continuau să se afle formal în stare de război, ceea ce însemna că un eventual conflict nu avea nevoie de o declarație la nivel internațional.

Cu toate acestea, în martie 1924 la Viena, a avut loc conferința sovieto-română, în cadrul căreia a fost discutată această problemă.

Conferința a fost un eșec, previzibil de altfel, din momentul în care partea sovietică a cerut ultimativ României să asigure organizarea unui referendum în Basarabia, cu retragerea armatei și administrației în perioada organizării și desfășurării plebiscitului. În replică, reprezentanții guvernului român au declarat că alegerile parlamentare din 1919 au reprezentat de fapt adevăratul referendum din moment ce peste 60% din populația Basarabiei participase la votare.

Aparentul eșec al sovieticilor a fost însă interpretat diferit, după ce, la 6 aprilie 1924, oficiosul sovietelor „Pravda” a emis un comunicat de presă în care preciza că „până la desfășurarea unui plebiscit, vom considera Basarabia ca parte integrantă a Ucrainei și a Uniunii Sovietice”. Propaganda sovietică a continuat manipularea opiniei publice internaționale, prin mai multe mesaje care veneau să inoculeze ideea că de fapt România nu dorea soluționare pașnică și diplomatică a problemei.

Pe plan intern, nici autoritățile române nu au asistat pasive, declarând, la 28 iulie 1924, în afara legii Partidul Comunist din România. Totuși, rețeaua de spioni sovietici în interiorul țării a continuat să existe și să transmită o serie de informații importante peste Nistru.

La 8 august 1924, Vasil Koralov și alți membri ai Kominternului au elaborat un plan pentru declanșarea unei revoluții comuniste în România, care urma să aibă drept finalitate anexarea Basarabiei la URSS. Ținta o reprezenta obținerea sprijinului din partea țărănimii, care de altfel era nemulțumită de reforma agrară din 1921. În plus, seceta din 1924 agravase și mai mult situația țăranilor, mai ales a celor din sudul Basarabiei.

Cercetările ulterioare privind răscoala de la Tatarbunar au relevat faptul că în Odessa exista o subreședință a statului major al Internaționalei a III-a, care avea drept scop să organizeze atacuri și alte acțiuni de tulburare a ordinii publice. Potrivit subsecretarului de stat al Ministerului Afacerilor Interne, Gheorghe Tătărescu, finalitatea acestor acțiuni era menținerea stării de alertă în regiune și a numeroaselor restricții pentru populația civilă, ceea ce eroda din autoritatea administrației române în zonă.

De ce sudul Basarabiei?

Cercetările autorităților române au arătat că sudul Basarabiei nu a fost ales deloc întâmplător, în vederea creării și dezvoltării unui câmp de activitate revoluționară. O scurtă privire în istorie ne va explica acest lucru.

Astfel, prin anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist din 1812, sudul regiunii, numit și Bugeac, a rămas pustiu, după ce majoritatea tătarilor din zonă au ales să treacă în Imperiul Otoman. În acest sens, autoritățile ruse au dispus „importul” de diverse popoare din Balcani și din interiorul guberniilor rusești.

Astfel în zonă au apărut mulți bulgari, găgăuzi, ucraineni, ruși și chiar germani, fiind creat un adevărat „mozaic” de etnii. Cu toate acestea, moldovenii au rămas majoritari sau au reprezentat una dintre cele mai mari etnii, dovadă fiind și utilizarea limbii române în calitate de limbă interetnică, situație păstrată mai ales după anul 1878, când sudul regiunii revine în componența Basarabiei, în urma războiului ruso-turc.

Amplasarea raionului Tatarbunar, Ucraina de astăzi. Sursa: Wikipedia

În acest sens, profitând de existența unor sate întregi populate de ruși sau ucraineni, care erau în mare parte nemulțumiți de politica guvernului de la București, spionajul sovietic a trecut la crearea unor comitete revoluționare în aceste localități. Fiecare comună care avea un astfel de comitet, avea de altfel și însărcinarea de a strânge cel puțin 30 de membri apți de luptă, pe lângă colectarea și depozitarea armelor și munițiilor.

Nistrul, focar de lupte între grăniceri și revoluționari

În vara anului 1924 au avut loc primele acțiuni de declanșare a rebeliunii ce urma să aibă loc. Astfel, la 2 iunie 1924, grănicerii români au intervenit și au somat un grup de persoane care au încercat să traverseze ilegal Nistrul și să debarce pe malul drept. În apărarea acestora, au intrat grănicerii sovietici care au deschis focul asupra malului românesc, reușind să asigure și trecerea mai multor grupuri de persoane înarmate.

Grăniceri români la Nistru. Sursa: Arhivele Naționale ale României

La 11 august 1924, în jur de 20 de persoane au intrat în localitatea Nicolaevca din județul Ismail, care deși avea în jur de 30 de gospodării, era un important punct de comerț, reușind să adune până la 1.000 de persoane în zilele de târg, în marea lor majoritate lipoveni, ucraineni, români, germani și bulgari.

Fiind o zi de târg, cei 20 de indivizi au pătruns în primăria localității și l-au ucis pe primarul satului și perceptorul fiscal. Unicul care a scăpat a fost secretarul instituției, care a alertat autoritățile.

„Revoluționarii” au confiscat în jur de 42.000 de lei și au trecut în piața localității, unde au tras mai multe focuri de armă în aer, inducând o stare de panică în rândul locuitorilor și confiscând mai multe bunuri. În drumul lor spre casa primarului, au ucis-o pe soția acestuia și pe doi jandarmi pe care i-au întâlnit în cale. În cele din urmă, aceștia au fost prinși după intervenția celei de-a 12-a divizii a Armatei Române care staționa la Ismail, fiind condusă de prefectul județului, procurorul și șeful Siguranței din Basarabia, Zaharia Husărescu.

Răscoala propriu-zisă

În noaptea de 15 spre 16 septembrie, rebelii au pus stăpânire pe comună, începând cu tăierea liniei telefonice și terminând cu instalarea santinelelor la toate intrările și ieșirile din comuna Tatarbunar. Pentru a da și mai multă credibilitate „revoluției”, aceștia au arborat pe străzile principalelor localității mai multe drapele roșii.

Grupul condus de Grigori Cernenko a atacat postul de jandarmi, omorându-l pe comandant și pe cei doi soldați, iar liderul răsculaților i-a comunicat primarului, agentului fiscal, notarului și altor funcționari, că este revoluție și că „Basarabia s-a proclamat republică moldovenească sovietică”. Spre dimineață, sătenii au fost convocați în fața Primăriei, unde liderul rebelilor, pe nume Nenin sau Andrei Kliușnikov, a ținut un discurs prin care anunța că Armata Roșie a intrat în Basarabia și că aceștia trebuie să se înarmeze pentru a lupta contra trupelor române. Așa cum apelul voluntar nu a funcționat, s-a recurs la înrolarea forțată.

Monument ridicat în memoria celor care au participat la Răscoală.

Pentru mai multă credibilitate, artileria sovietică din Ovidiopol a efectuat manevre militare de tragere, care au putut fi auzite și la Tatarbunar, acestea fiind efectuate pe parcursul zilelor de 15, 16 și 17 septembrie.

În aceeași perioadă, bande de agitatori, de câte 20 – 30 de persoane, au preluat conducerea și în satele Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni și Galilești. Aceștia au trecut și la crearea unor autorități, precum comitete de revoluționari, miliția populară și Gărzile Roșii. Potrivit autorităților române, la apogeul răscoalei fuseseră mobilizați deja circa 4.000 – 6.000 de persoane, în marea lor majoritate ucraineni, ruși, bulgari sau chiar găgăuzi. De cealaltă parte, țăranii germani au susținut autoritățile române, în timp ce cei români au fost pasivi și neutri, refuzând să acorde suport atât rebelilor, cât și trupelor române.

Reprimarea: Disproporționată sau în limitele legii?

Acțiunile de reprimare a răscoalei și de restabilire a ordinii publice au început în seara zilei de 16 septembrie, când guvernul român a mobilizat trupele de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate a marinei militare, toate fiind trimise de la Cetatea Albă. În lupta de la podul dintre Tatarbunar și Achmanghit, a fost împușcat mortal unul dintre liderii rebelilor, Kolțov, sau pe numele său Ivan Bejan.

În zorii zilei de 18 septembrie, forțele de ordine au luat cu asalt Tatarbunarul, recurgând inclusiv la utilizarea artileriei asupra localității, ceea ce a forțat rebelii să renunțe la luptă și să se retragă spre Galilești. Planul lui Nenin prevedea retragerea spre Marea Neagră, dar a eșuat după ce trupele sale au fost atacate de o patrulă de grăniceri, compusă din 20 de soldați, care însă au pierdut lupta după ce li s-a terminat muniția, fiind capturați și dezarmați. Armata a reușit totuși să captureze 120 de rebeli.

Pe de altă parte, liderii revoltei, Andrei Kliușnikov (Nenin) și Iustin Batișcev, au fugit cu un automobil, pe care l-au abandonat ulterior dincolo de Galilești. Nenin s-a refugiat în mlaștinile sărate de pe malul mării, dar a fost ucis de un jandarm pe 19 septembrie. Ceilalți lideri ai răscoalei au fost uciși în timpul luptei. În rezultat, trupele române au arestat 489 de luptători, 287 fiind trimiși ulterior în instanța de judecată.

Cum a decurs procesul de judeactă, de ce nume grele din întreaga lume au ieșit în apărarea răsculaților dar și ce legătură are răscoala cu apariția RASS Moldovenești, aflați în articolul următor, care va apărea sâmbătă, 18 septembrie.

Va continua...

Sprijină redacția Agora cu doar 48 de lei pe lună, iar noi te răsplătim cu un cadou dulce de la From the Heart Shop.

Avem puterea să ne ajutăm unii pe ceilalți….

Dacă și tu crezi că ceea ce citești pe acest site sunt informații importante, atunci susține munca redacției AGORA cu un abonament digital ca să devină mai bună, să facă știri deosebite, interviuri mai interesante, articole și povești care să te facă să vrei să le recitești și să le distribui prietenilor tăi.

Mai mult, răsplătim fiecare abonat cu un set de produse locale, împachetate cu dragoste de echipa de la From the Heart Shop, astfel contribuim împreună la promovarea produselor de-acasă, din Moldova.

Devino de astăzi Susținător, Fan sau Ambasador AGORA

Vezi și aceste știri
ISTORIE! Leo Messi primește balonul de aur pentru a 7-a oară

ISTORIE! Leo Messi primește balonul de aur pentru a 7-a oară

De pensionare anticipată vor beneficia în jur de 5.000 de persoane anul viitor. Criticile aduse acestei facilități

De pensionare anticipată vor beneficia în jur de 5.000 de persoane anul viitor. Criticile aduse acestei facilități

Programul întâlnirilor Nataliei Gavrilița, la Bruxelles

Programul întâlnirilor Nataliei Gavrilița, la Bruxelles

Advertoriale
INTERVIU | E-semnătura, serviciile online și votul electronic. Despre digitalizare, cu vicepremierul Iurie Țurcanu (VIDEO)

INTERVIU | E-semnătura, serviciile online și votul electronic. Despre digitalizare, cu vicepremierul Iurie Țurcanu (VIDEO)

Spune stop îmbătrânirii: alege liftingul facial şi recapătă-ţi încrederea în tine

Spune stop îmbătrânirii: alege liftingul facial şi recapătă-ţi încrederea în tine

Câtă hârtie a economisit IuteCredit în două luni (VIDEO)

Câtă hârtie a economisit IuteCredit în două luni (VIDEO)

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.