Robinetul rusesc și criza din 94

Subiectul gazului natural importat din Rusia este unul sensibil încă de la începutul anilor 90. În 1992, securitatea energetică a Republicii Moldova depindea aproape în întregime de Rusia și de regimul pe care îl susținea Federația Rusă în regiunea transnistreană. Mai puțin de 10% din nevoile țării puteau fi acoperite de producția de energie electrică din afara regiunii transnistrene. În plus, chiar și cantitatea limitată de generare, controlată de autoritățile constituționale, se baza, în principal, pe gaz natural ca și combustibil, în timp ce Gazprom era singurul furnizor de gaz, iar continuitatea fizică a aprovizionării depindea de elementele de infrastructură situate în regiunea transnistreană.

Începând cu 1994, Gazprom a majorat prețul gazelor pentru Moldova de la 38,5 la 80 de dolari pentru o mie de metri cubi. În această perioadă, Gazprom a livrat gaze pe piața europeană la un preț mediu de 72,8 dolari SUA, deși ponderea costurilor de transport în prețul final pentru țările UE era mai mare decât pentru Moldova.

În același timp, Gazprom a furnizat gaze în Ucraina vecină la un preț de 50 USD, care a rămas neschimbat până în 2005.

Pe lângă majorarea prețului pentru Moldova, Gazprom a solicitat plăți în avans și a impus o amendă de 0,35% pe zi la sumele datorate - de șaptesprezece ori mai mare decât pentru alte țări din fosta URSS. Astfel, datoria Republicii Moldova a crescut și mai mult, din cauza faptului că regiunea transnistreană a încetat să mai plătească pentru consumul de gaze după conflictul  din 1992. În consecință, numai în 1994, datoria Moldovei la gaze a crescut de la 22 de milioane de dolari la 291 de milioane de dolari, inclusiv 100 milioane - amenzi și 91 milioane - datorie din partea regiunii separatiste. Moldova era amenințată să rămână fără aprovizionare cu gaze, din cauza datoriei imense, iar pentru a evita acest lucru, în 1995, Guvernul a fost de acord să cedeze în favoarea Gazprom o cotă de 50 la sută+1 din compania nou formată Gazsnabtranzit, în al cărei capital erau transmise conductele de transport. 

Istoria s-a repetat în 1998, la înființarea Moldovagaz, în care Gazprom a primit o cotă de 50%. Capitalul social și datoriile pentru gaze au rămas neschimbate. 

În tot acest timp, datoria pentru consumul de gaz a regiunii separatiste a crescut. Astăzi, aceasta depășește deja 7 miliarde de dolari. 

Moldova, în așteptarea prelungirii contractului cu Gazprom

La 1 octombrie 2021 expiră contractul anual de import a gazelor, iar părțile ar urma să ajungă la un acord privind noul preț. Negocierile urmează a fi duse între Gazprom și Moldovagaz, în condițiile în care ,în cadrul Moldovagaz, gigantul rus deține 50 la sută din acțiuni, iar Guvernul de la Chișinău - 35.

Unii experți cred că prețul ar putea fi majorat, însă nu semnificativ, în timp ce alții nu se declară deloc optimiști. 

„Noi, deocamdată, suntem într-o situație mult mai bună decât alte țări europene. În contractul pe care îl avem cu Gazprom pe termen lung, prețurile pentru trimestrele de bază, în care consumul de gaze este mare, sunt în continuare legate de prețul mediu european și de cotațiile petroliere, care au crescut cu mult mai încet decât cotațiile pentru prețurile spot pentru gazele naturale comprimate. Respectiv, noi avem o situație în care, în trimestrul patru al anului acesta și trimestrul întâi al anului viitor, vom avea un preț între 200 și 300, poate anul viitor puțin peste 300 de dolari pentru 1000 de metri cubi. Ceea ce nu reprezintă nici pe departe un record. Noi am trecut perioade, în anii 2011, când am plătit și 400 de dolari pe 1000 de metri cubi și economia noastră era într-o stare cu mult mai proastă decât acum. Respectiv, eu aș spune că, în comparație cu perioadele cu adevărat complicate, noi acum suntem într-o situație mai bună”, a declarat pentru AGORA Victor Parlicov, expert în energetică. 

„Ținând cont de situația politică, de această panică și haos, și de interesele politice ale Federației Ruse în Republica Moldova, eu admit că prețurile vor crește galopant și noi nu o să avem 300 de dolari, dar poate o să fie la 400 de dolari, 450”, a declarat fostul vicepreședinte al Parlamentului, Alexandru Slusari. 

Între timp, ministrul Economiei admite că este inevitabilă creșterea prețurilor. 

„Indiscutabil prețurile sunt, din păcate acesta este un fapt împlinit, ele sunt în continuă creștere pe piețele internaționale și noi trebuie să ne adaptăm la aceste condiții. Nu putem, cu o politică a unei țări ca Moldova, să schimbăm trendurile respective. Tocmai de aceea, se discută mai multe aspecte, inclusiv, potențial, alternative de alimentare cu gaze, soluții alternative la ceea ce privește sursele de energie alternative, inclusiv cele regenerabile. Evident că fiecare dintre aceste soluții nu rezolvă în sine, singură, toată problema, dar fiecare dintre ele diminuează din presiunea care este generată de un singur furnizor”, a declarat Sergiu Gaibu, ministrul Economiei. 

Moldovagaz ar urma să propună tarife noi, în termen de șase luni de la prelungirea contractului cu Gazprom. 

În comparație cu vecinii noștri, România și Ucraina, Moldova nu este o țară care produce gaz natural, fiind dependentă de importurile din Rusia ce vin prin Ucraina. 

De altfel, Rusia este principalul exportator de gaze din lume. Pe parcursul anului 2020, Grupul Gazprom a vândut 219 miliarde de metri cubi de gaze în țările din afara fostei Uniuni Sovietice. Veniturile nete, fără accize și taxe vamale, au totalizat 1.811,6 miliarde de ruble. Statele Unite sunt al doilea cel mai mare exportator de gaze naturale la nivel mondial, urmate de Qatar și Norvegia.

În 2020, exporturile de gaze rusești către Europa, în cadrul contractelor Gazprom Export, s-au ridicat la 174,9 miliarde de metri cubi. Cei mai mari importatori sunt Germania, Italia, Austria, Turcia și Franța.

În ultimele săptămâni, prețurile europene la electricitate au ajuns la cele mai ridicate niveluri din ultimii zece ani, depășind 100 de euro pe Mwh pe multe piețe. În Germania și Spania, de exemplu, în septembrie, prețurile au fost de aproximativ trei sau patru ori mai mari decât mediile înregistrate în 2019 și 2020. Această creștere a fost determinată de majorarea bruscă a prețurilor la gaz în Europa. 

Prețurile energiei electrice în Germania și Franța au crescut și ele cu aproximativ 40% în ultimele două săptămâni. În multe țări, inclusiv în Marea Britanie și Spania, guvernele se grăbesc să adopte măsuri de urgență pentru a proteja consumatorii. 

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, creșterea abruptă a prețurilor la gazele naturale în Europa a fost determinată de o combinație între o redresare puternică a cererii și o ofertă mai restrânsă decât se aștepta, precum și de mai mulți factori legați de condițiile meteorologice. Printre aceștia se numără o iarnă deosebit de friguroasă și lungă în Europa, în 2020, și o disponibilitate mai mică decât de obicei a energiei eoliene, în ultimele săptămâni. 

Agenția notează că prețurile europene reflectă, de asemenea, dinamica mai largă a pieței mondiale a gazelor naturale. În primul trimestru al anului 2021, au existat valuri puternice de frig în Asia de Est și în America de Nord. Acestea au fost urmate de valuri de căldură în Asia și de secetă în diverse regiuni, inclusiv în Brazilia. Toate aceste evoluții au contribuit la tendința de creștere a cererii de gaze. 

Între timp, exporturile Rusiei către Europa sunt în scădere față de nivelul din 2019. Într-o declarație, AIE a menționat că Rusia ar putea face mai mult pentru a crește disponibilitatea gazelor către Europa și pentru a se asigura că depozitele sunt umplute la niveluri adecvate, în vederea pregătirii pentru următorul sezon de încălzire de iarnă. 

Agenția Internațională pentru Energie mai notează că, în viitor, piața europeană a gazelor naturale s-ar putea confrunta cu noi teste de stres, din cauza întreruperilor neplanificate și a perioadelor de frig accentuate, mai ales dacă acestea apar la sfârșitul iernii. Nivelurile de stocare a gazelor în Europa sunt cu mult sub media lor din ultimii cinci ani, iar factorul politic are și el un rol important în această ecuație.  Într-o scrisoare, 40 de parlamentari europeni a cerut Comisiei Europene să investigheze rolul Gazprom în creşterea preţurilor gazelor naturale din Europa, accentuând că suspectează compania rusă de manipularea pieţei. Reprezentanţii Gazprom nu au făcut comentarii pe marginea acestui subiect.

Influențele politice

„Prețul la gaz nu trebuie să fie o discuție politică”, a declarat ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu. Cu toate acestea, alte voci spun că Gazprom ar folosi subiectul gazului, drept instrument politic în regiune.

Opoziția i-a reproșat Guvernului de la Chișinău că nu se implică în negocierile cu Gazprom. Vicepremierul Andrei Spînu a negat însă aceste afirmații. 

„Faptul că conducerea țării nu este implicată în discuția cu Gazprom este un fals. Am avut câteva discuții cu domnul Miler la subiectul livrării de gaz în Republica Moldova. Atâta timp cât nu credem că este nevoie să intervenim imediat, nu o facem. Când simțim că trebuie, o să avem aceste discuții. Am discutat despre modul în care decurg negocierile între Moldovagaz și Gazprom, am stabilit care sunt pașii următori ca până la finalul lunii să avem prelungirea contractului și să vedem care sunt pașii pentru ca să asigurăm țara cu gaz în perioada următoare”, a declarat ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu. 

Între timp, opoziția socialistă afirmă că tarifele ar putea crește de câteva ori. 

„Cel mai optimist scenariu este ca tariful să crească doar cu 35%, iar cel pesimist este că Gazprom nu va prelungi contractul, atunci preţul pentru noi va fi cel de piaţă, 800-900 de dolari pentru o mie de metri cubi”, a spus Igor Dodon, președintele PSRM. 

Pe de altă parte, reprezentanții guvernării spun că opoziția ar opera cu speculații. 

„Dacă o să ne uităm un pic, istoric vorbind, care a fost prețul la gaz, inclusiv atunci când președintele țării a fost știm noi cine, în anii 2016-2017, o să vedem că, indiferent de câte zboruri erau la Moscova, prețul gazului în perioada aceea era unul dintre cele mai mari pe care l-au plătit cetățenii”, a declarat Andrei Spînu. 

Între timp, de la tribuna Organizației Națiunilor Unite, Maia Sandu a reiterat poziția Republicii Moldova privind retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană. Deși declarația vine în ajunul prelungirii contractului la gaz, experții cred că aceasta nu va avea repercusiuni asupra prețului. 

„Prețul la gaze naturale se calculează după formulă. Atâta timp cât noi nu vrem o reducere politică față de ceea ce este în formulă, declarațiile acestea nu afectează. Da, aceasta afectează capacitatea guvernării de a negocia niște concesiuni politice la prețul gazelor, dar așa cum am spus, eu cred că aceasta este o cale absolut greșită, o cale care, într-un final, va fi mai mult dăunătoare pentru Republica Moldova, decât benefică”, a declarat pentru AGORA Victor Parlicov, expert în energetică. 

Alternativele gazului rusesc

Gazoductul Iași-Ungheni a fost prezentat de-a lungul anilor de politicieni drept o șansă de a nu mai depinde de gazul rusesc. Autoritățile afirmă, însă, că acesta nu va putea asigura în totalitate necesitățile țării pe timp de iarnă. 

„El nu va putea niciodată acoperi integral, în perioada rece a anului, necesitățile interne ale Republicii Moldova, cu o singură excepție: dacă vom avea ierni foarte blânde, atunci ar putea să asigure toată țara cu gaze. Însă, în momentul în care necesitățile de gaz cresc considerabil, pe acea țeavă care vine din România nu va putea intra tot necesarul de gaze în Republica Moldova. (...) La moment, acest gazoduct are rol de a asigura livrările în cazul în care nu reușim să avem un contract în interesul oamenilor cu Gazprom. Până la urmă, totul va decide prețul. Dacă noi reușim să avem un contract cu Gazprom, la care avem un preț mai bun decât livrările care vin din România, evident că vom merge pe acel contract. (...) Acest gazoduct reprezintă siguranța livrărilor și posibilitatea de a obține gaz din cel puțin două surse. Prețul la gaz, inclusiv în România a crescut foarte mult. Atunci trebuie să vedem în ce moment și când folosim, de fapt, acel gazoduct”,  a declarat ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu.

Potrivit vicepremierului, una dintre soluții ar fi construcția depozitelor de gaze pe teritoriul țării. Experții notează că Republica Moldova are posibilitatea să importe gaze din alte țări. 

„Nu neapărat suntem dependenți de gazul rusesc. Noi avem posibilitatea să aducem gaze și din altă parte, toată problema este că, în prezent, gaze mai ieftine decât în contractul cu Gazprom noi nu avem și ar fi o prostie acum să renunțăm la contractul cu Gazprom și la prețurile care sunt mai bune, în favoarea unor prețuri regionale care sunt cu mult mai mari. Dar, în principiu, acum este gaz și din Turcia, din Europa îl putem aduce, fie prin Ucraina, fie prin România. Deci, nu e o problemă acum să procurăm gaze”, a explicat pentru AGORA Victor Parlicov, expert în energetică. 

Totodată, specialiștii spun că e nevoie de rezolvarea problemelor interne, ce țin de eficiența energetică, utilizarea mai rațională a resurselor și securizarea energetică.