Netradus, dar atât de vechi

Mai bine decât noi și practic netraductibil i-au spus acestui termen vorbitorii de engleză. Wellbeing-ul poate părea un concept contemporan, asociat cu diverse tehnici, cu bunăstarea sau cu secte de oameni „fără griji”, însă oamenii s-au gândit întotdeauna la el. Filosofii greci au răscolit, cu mult înaintea corporațiilor, secretele bunăstării vieții. Calitatea vieții ți un cumul mare de factori care ne influențează se raportează de sute de ani la wellbeing. Chiar daca în limba romana conceptul nu are un echivalent semantic, traducerile îl aproximează prin bunăstare sau stare de bine, fiind mai degrabă o fericire sau un confort individual.

Bine fizic sau unde se ascund diagnozele

Wellbeing înseamnă să fii bine cu tine, la nivel fizic, psihic și emoțional. Iar asta stă la baza sentimentului de împlinire și mulțumire, conferind un sens existențial și un punct de sprijin în momentele dificile. Am discutat despre binele fizic, din punct de vedere medical, cu dr Marina Florea, medic homeopat.

Anxietatea, complementară bolilor fizice

„Este foarte dificil să spunem despre o persoană că e perfect sănătoasă. Cineva va ascunde multe din trăirile sale interioare, nu le va expune, iar altcineva va face dintr-o mică problemă o evaluare exagerată. Un specialist îi va spune că e practic sănătos, iar el își va atribui singur tot buchetul de boli. El așa și se simte, anxietatea în extremă este la fel o afecțiune, care ne afectează foarte mult psihologic, dar și fizic. Iritabilitatea și anxietatea cu complementare multor afecțiuni fizice, ca efect psiho-emoțional, iar medicii trebuie să se ocupe în paralel de a tratarea mai multor tulburări odată. Covidul la fel are efect neurotoxic și vedem tot mai des tulburări de la medii spre grave la pacienții care au avut de suferit din urma acestui virus”, declară Marina Florea.

Tot mai greu ne acceptăm pe noi

„Starea de sănătate în ultima perioadă s-a mai modificat deoarece au crescut foarte mult standardele – deci persoanelor le este tot mai greu să se accepte pe sine, să se respecte. Neîncrederea aceasta aduce cu sine foarte multe probleme de sănătate, or tot mai mult vorbim în ultima perioadă despre psihosomatică. Acceptarea de sine ca persoană, neîncrederea, lipsa confortului sau binelui în familie poate agrava mai multe probleme fizice, medicale. În homeopatie noi obligatoriu ne ocupăm de tratarea corpului la nivel fizic, cât și a minții, pe plan psiho-emoțional. Doar când avem tratat omul la toate cele trei nivele: fizic, psihic și emoțional, doar atunci putem spune că el este complet BINE”, mai precizează medicul.

Starea de bine, atât de fluctuantă

„Din orice perspectivă am privi, BINELE este un concept foarte relativ și tocmai din acest motiv, în psihologie nu există un consensus care să ofere o explicație clară”, menționează psihologa Cristina Balan. Diverși autori au descris BINELE diferit, ținând cont de imensitatea și diversitatea naturii umane. BINELE, sau, mai potrivit ar fi STAREA DE BINE, se modifică de la caz la caz, în dependență de necesitățile, visurile, abilitățile sociale precum și mediul cultural și educațional în care persoana s-a format, menționează specialista.

„Într-un studiu publicat în 2009 în revista Applied Psychology: Health and Well‒Being, starea de bine este descrisă drept combinația dintre capacitatea de a te simți bine și de a funcționa eficient. În același studiu, autorul argumentează că lipsa stresului sau a unor evenimente cu încărcătură emoțională negativă, nu garantează în niciun fel starea de bine a omului. Astfel, înțelegem că starea de bine ține, în mare parte, de modul în care percepem și ne construim relația noastră cu realitatea”, menționează Cristina Balan.

Starea de bine, direct proporțională cu conștientizarea

Cum ajungem la starea de BINE

„În primul rând, trebuie să înțelegem că starea de bine este un echilibru conștient și asumat, este un efort sau o disciplină pe care ne-o însușim, este suma deciziilor mici pe care le luăm în fiecare zi. Starea de bine este despre o singură persoană: EU. Eu decid ce admit în viața mea și ce nu, ce semnificație atribui evenimentelor și întâmplărilor care îmi apar în cale, cum gestionez enorma cantitate de informații care vine din exterior. Binele vine cu o doză serioasă de responsabilitate pe care mi-o asum față de mine însumi. Nimeni nu mă poate face fericit/nefericit, vinovat sau liber, nimeni nu îmi poate dicta modalitatea în care mă raportez la realitatea din jurul meu.

Totodată, este important să înțelegem că starea de bine nu înseamnă fericire permanentă și omniprezentă. Uneori, conflictele pe care le trăim, durerea, tristețea vin ca niște lecții importante și trebuie să le privim ca atare. Ce resurse noi descopăr în mine acum? Bazându-mă pe ceea ce mi se întâmplă, cum îmi voi construi relațiile cu ceilalți în viitor? Cu ce mă îmbogățește această experiență? Putem privi starea de bine ca un proces de lungă durată, care are perioade de declin (în care îți trăiești durerile și eșecurile) și perioade de înțelepciune abundentă (în care recunoști, simți și ești pe deplin conectat cu viața ta interioară). Un aspect cheie în acest proces îl are acceptarea și recunoașterea lucrurilor pe care le putem schimba, asupra cărora avem control, și lucrurile care trebuie lăsate să se desfășoare de la sine, pe care nu le putem influența nicicum”, ne mai spune psihologa Cristina Balan.

Specialista mai spune despre subiectivitatea acestui sentiment pentru fiecare dintre noi. „Modul în care ne formăm imaginea asupra stării de bine depinde de un șir de factori: psihologici, culturali, emoționali, motivaționali. Și după cum spuneam mai sus, este un proces pe care trebuie să ni-l asumăm de sine stătător. Cum va arăta starea de bine, poți decide doar tu. Cu siguranță avem nevoie de niște repere generale, care vor constitui un start bun, în rest e autocunoaștere, disciplină și proces”, menționează Cristina Balan.

Omul să fie mulțumit cu sine

Pentru că fiecare dintre noi are propria definiție a binelui, confortului și fericirii, wellbeing-ul acoperă sferele dilatate de dezvoltare personala dar cu implicații profesionale, de la activități de responsabilizare sociala, la consiliere psihologica, învățare continua și relații interumane. De asemenea, se suprapune și transcende un alt termen extrem de prizat dar la fel de ambiguu: wellness. Acesta din urma se refera la zona de sănătate fizica, la educarea stilului de viață sănătos, și subsumează activități precum sport, investigații medicale sau nutriție adecvata. Cu alte cuvinte, lista e lungă pentru toți și, cu cât mai multe bife avem, cu atât starea de bine și împăcarea cu sine este la un grad mai ridicat. Câteva exemple de la cititori din diverse domenii:

Aura, interpretă:

„Starea de bine e în primul rând liniște în suflet și în gânduri. Probabil e o inacțiune, o relaxare totală. Binele undeva e sinonim cu pacea și fericirea, cu împlinirea, probabil anume acesta e pentru mine sensul cuvântului BINE. Cred că fiecare are valențele sale pentru acest cuvânt, pentru această stare, dar cert este că mereu alergăm, prin tot ce facem, să găsim starea asta și să ne țină mult și bine”, ne declară artista.

Cristina, comunicatoare:

„În opinia mea starea de bine este atunci când sunt împăcată cu mine însămi, când mă simt confortabil cu oamenii care sunt în jurul meu, când descopăr lucruri noi și captivante. Starea de bine e un soi de echilibru interior, care te face să te simți împăcată cu ceea ce ești și ceea ce ai. E un sentiment plăcut care mi se asociază cu o stare de relaxare, zen. Starea de bine mi se asociază cu un răsărit pe malul mării și un barraquito”, spune Cristina.

Anna Casian Musteață, mama a 3 copii, bloggeră:

„Starea de bine am asociat-o întotdeauna cu căldura din brațele mamei, dar cum brațele ei nu sunt întotdeauna alături, pe parcursul vieții am încercat să o caut în altă parte. Și am găsit această stare de bine în diminețile în care îmi beau cafeaua în liniște, cu ceva gustoșel, în mângâierile copiilor mei, în mersul pe jos, toamnă, printre frunzele uscate sau în bulgăreala din toiul iernii. La fel, starea de bine pe care o simt atunci când stau la gura sobei și privesc flăcările focului sau îmi încălzesc picioarele la sobă, nu se compară cu nimic. Iar când afară e cald, starea de bine o simt admirând copacii în floare, gustând din fructele coapte, culegând legume cot la cot cu părinții și copiii mei. Dar, până la urmă, consider că trebuie să ne găsim această stare de bine în interiorul nostru, căci într-o bună zi, toate aceste lucruri exterioare vor dispărea și vom rămâne doar noi, cu sinele”, e de părere Anna.

Arcadie Scobioală, fondator Vinador.ro:

„Bine e atunci când la întrebarea „Ce faci” sau „Cum ești” răspunzi fără nici o ezitare, fără să dai ochii peste cap. Indiferent de greutatea sau ușurință cuvintele pe care le vei rosti în acel moment. Important este fruntea neîncruntată, ochii senini și zâmbetul larg deschis. Iar dacă răspunsul tău mai este condimentat și cu un pic de umor atunci e foarte bine.

Binele e atunci când poți savura seara târziu un steak medium well cu un pahar de vin roșu maturat fără ca să te gândești la ziua de mâine sau la cifra de pe cântar, bine e atunci când poți merge la munca neconstipat, bine e atunci când reușești să apeși unsend la e-mailul în care nu ai pus atașarea, bine e atunci când te grăbești la aeroport și ai doar verde la semafor, bine e atunci când poți fi tu cel adevărat fără să te prefaci, bine e atunci când ești împăcat cu tine însuți, bine e atunci când toți ai tăi sunt sănătoși. Binele se găsește zilnic în orice și în nimic, important să avem ochi și urechi pentru asta”, recunoaște antreprenorul.

Victoria, consilier juridic:

„BINE este, mai degrabă, o stare de împăcare cu sine, când ești mulțumit de circumstanțele în care te afli, oamenii care te înconjoară, faptele și realizările tale și ale celor dragi. BINE este echivalentul unui grad mediu al stării, pe care, tind să o ating și să o depășesc zilnic pentru a-mi păstra echilibrul emoțional.

Cuvântul mi se asociază cu pace și căldură, dar în același timp, cu un imbold puternic de a munci mai intens, de a depune mai mult efort pentru a ajunge la o stare emoțională mai avansată și a simți că la mine este „foarte bine”, chiar „perfect”. Deci, e o luptă zilnică cu sine și cu încercările întâlnite, un fel de rat race care dă sens vieții”, crede Victoria.

Viorica Țimbălari, fondatoare OFemeie.com, moldoveancă stabilită în Franța

„Binele e atunci când oamenii sunt buni unii cu alții, zâmbesc și nu sunt indiferenți, binele este atunci când toți au ce mânca, au servicii de calitate în medicina și educație. Binele e când oamenii nu sunt egoiști, petrec timp cu alți oameni, se interesează de ei, se ascultă, se ajută, se susțin. Bine este când femeile sunt solidare, bune, își fac complimente și se bucură pentru reușitele altor femei. Bine este când mama își iubește copilul și îl susține, când copiii își respectă părinții pentru că le-au dat naștere și nu pentru ce le oferă material pe parcursul vieții”, crede Viorica.

Liuba Perciun, specialistă în comunicare:

„Binele - este o noțiune destul abstractă. Când lucrurile merg bine, e... bine. Însă dacă zicem că ne mulțumim că „e bine cum este”… nu sunt sigură că este tocmai bine. Mereu caut subtilitățile răspunsurilor “sunt bine/ok”, deoarece ele nu mereu redau starea de bine.

BINE începe de la „tine”, de la propriul eu. A fi bine este momentul în care ești conectat și într-o relație armonioasa cu tine însuți; în care ești înconjurat de persoane care rezonează cu binele tău și se bucura cu adevărat ce faci sau ce ți-a reușit; în care ești în locul potrivit la momentul prezent (studii, job, locație ș.a.)

Cred că o persoană trebuie să caute „bine” în sine, nu în alte persoane. Din momentul când ești bine cu cine ești, toate piesele din puzzle pe pun la locul sau.

Cu cât mai mari creștem, cu atât mai complicate facem lucrurile. De când am devenit părinte, am revenit la „binele” pe care îl aveam când eram copil - lucrurile simple: timpul petrecut alături de cei iubiți, zâmbetul unei persoane necunoscute sau un gest frumos, un cuprins dulce al copilului meu, soarele blând într-o pauză de cafea și multe altele lucruri mici, dar magice”, recunoaște Liuba.

Alina Turtureanu, profesoară, mama a 3 copii:

„Simt mai intens starea de bine, o satisfacție emoțională în special sâmbăta, când, după 5 zile de muncă intensă, copiii se trezesc de dimineață lăsându-mă să ajung cu visul până la sfârșit și stau cuminți în camera lor. O liniște pe suflet am și atunci când nu se apucă vecinii la ora 9:00 de reparație.

Casa călduță și toți ai casei ACASĂ e starea inegalabilă. Și toate așa fiind legate între ele, îmi creează a stare de bine, mândrie poate, în momentul în care, la sfârșit de lecție, observ că fiecare copil a filtrat fărâmiturile de cunoștințe pe care i le-am transmis și pleacă cu ceva acasă.

Oh, și ce stare de bine am în octombrie când documentația școlară e deja completată și pusă în funcțiune, când copiii au revenit și emoțional din vacanța de vară și s-au adaptat la școală. Octombrie, momentul de liniște al universului meu”, recunoaște Alina.

Svetlana, specialist în PR:

„E BINE atunci când sufletul zâmbește, când mintea e limpede, corpul nu doare, prin vene curge adrenalina, iar ochii sclipesc de fericire! Doza de „bine” depinde doar de tine. Tu alegi pe ce parte a binelui vrei să fii și în ce cantități savurezi starea.

Binele nu este prieten cu invidia, ipocrizia și lașitatea. Când poți să te bucuri de succesul cuiva, când îți asumi faptele și vorbele, când ești corect cu tine și cu cei din jur ești tot mai aproape de BINE. Îmi place să-mi trăiesc viața frumos și cu intensitate, să colecționez "clipe fericite" și să inspir pe alții să facă la fel. Viața e prea scurtă ca s-o trăim trist și monoton, măriți doza de BINE și savurați prezentul”, ne îndeamnă Svetlana.

Dar pentru voi, când e starea de BINE și ce criterii trebuie ea să întrunească?