Despre durere, mecanismele acesteia și tratament, discutăm cu Nicolae Bacinschi, prodecan, șef Catedra Farmacologie și Farmacologie Clinică din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

Analgezicele - cele mai frecvent consumate medicamente fără prescripție medicală

Cantități uriașe de analgezice sunt utilizate zilnic de către oameni. Acestea pot fi procurate liber din orice farmacie, fără prescripția medicului. Cât de eficiente sunt aceste preparate?

Utilizarea foarte intensă a analgezicelor este argumentată de necesitatea suprimării și/sau tratamentului durerii, cel mai frecvent simptom sau plângere a pacienților ce îi fac să se adreseze la medic. În cazul dat, trebuie să deosebim utilizarea analgezicelor în instituțiile medicale, prescrise și recomandate de medici și folosirea analgezicelor în condiții de ambulator, prin adresarea la farmacie și procurarea analgezicelor disponibile de a fi eliberate fără prescripție medicală.

În instituția medicală, arsenalul de analgezice este mult mai variat și include analgezice opioide (de tip morfină, trimeperidină, fentanil), analgezice neopioide (paracetamol, ibuprofen, dexalgină și mixte (tramadol). De asemenea, în lista analgezicelor OTC (fără prescripție medicală) sunt incluse antiiflamatoarele nesteroidiene (AINS: diclofenac, meloxicam).

E necesar de menționat că efectul analgezic al produselor opioide este mai marcat, deoarece acestea blochează transmisia impulsurilor dureroase și influențează aprecierea subiectiv-emotivă a durerii. În același timp, analgezicele neopioide blochează generarea impulsurilor dureroase și transmisia lor.

Analgezice neopioide, ca paracetamol, analgină, ibuprofen, dexalgină, ketanov, pe prim plan manifestă efect analgesic și antipiretic, dar e slab pronunțat, iar la paracetamol e chiar absent, efectul antiinflamator. Preparatele AINS ca diclofenacul posedă efectul antiinflamator, determinând micșorarea durerii cauzată de inflamația și edemul țesuturilor.

Care sunt condițiile de care ar trebui să țină cont un farmacist atunci când vinde aceste preparate?

Rolul farmacistului se reduce la aprecierea caracterului durerii. Acesta, în baza conversației cu pacientul, va putea determina care preparat analgezic e prioritar, inclusiv monopreparat sau în combinații pentru a obține o eficiență mai mare cu efecte nedorite. Sfaturile farmacistului sunt oportune pentru a decide împreună cu pacientul care este cel mai potrivit medicament OTC și dacă este necesară sau nu o vizită medicală.

Paracetamol și ibuprofen - cele mai frecvent utilizate analgezice

Printre substanțe active care se administrează în caz de durere sunt paracetamolul, ibuprofenul. Ce trebuie să cunoască pacienții despre ele sau care și în ce situație e mai potrivit, mai eficient?

Paracetamolul și ibuprofenul sunt cele mai frecvent utilizate analgezice OTC atât sub formă de monopreparate, cât și în combinații.

Paracetamolul este un preparat înregistrat în majoritatea țărilor sub 50-200 de denumiri, inclusiv și o gamă mare de preparate combinate. Analgezic neopioid cu acțiune centrală (acționează la nivelul măduvii spinării, talamusului, hipotalamusului, sistemului limbic), paracetamolul are efect analgezic și antipiretic, dar lipsit de acțiunea antiinflamatoare, respectiv, nu va avea un efect vădit în durerile însoțite de un proces inflamator.

Concomitent, ibuprofenul este un analgezic cu acțiune preponderent periferică cu efect analgezic, antipiretic și antiinflamator, respectiv va avea prioritate în durerile asociate și cu proces inflamator.

Conform datelor OMS, cca 350 de milioane de oameni de pe întreg globul sunt afectați de depresie, anxietate. Există vreo legătură dintre starea psiho-emoțională și durerea fizică resimțită de organism?

Aceste stări patologice au substraturi diferite și necesită o abordare separată. Un pacient cu durere are o stare psiho-emoțională afectată, de suferință care este scrisă pe față, iar combaterea durerii va schimba radical starea psiho-emoțională. O durere cronică, persistentă, prezentă în afecțiunile aparatului locomotor sau ce însoțește procesele tumorale poate determina o stare de anxietate până la depresie. Această stare este aprofundată de eficacitatea redusă sau de eșecul tratamentului cu analgezice.

Emoția este o consecință a durerii

În astfel de situații, cum ne dăm seama ce tratăm, organul sau emoția?

Emoția este consecința durerii, iar combaterea efectivă a durerii va ameliora starea emoțională. Dacă vorbim de o starea de anxietate, nervozitate sau de sindromul depresiv, atunci analgezicele nu vor înlătura aceste stări și vor fi necesare grupele speciale de medicamente – anxiolitice, antidepresive, care la rândul lor pot manifesta efect analgezic propriu sau pot intensifica efectul analgezicelor.

Pentru ca tratamentul să fie eficient, e nevoie de a trata cauza, nu simpomele. Cel mai des, analgezicele sunt folosite pentru a calma temporar durerea. Cât de nocivă este această practică pentru organism, în special când vorbim de o posibilă dependență?

Stabilirea cauzei durerii este scopul prioritar pentru a asigura eficacitatea analgezicelor, iar în unele situații stabilirea cauzei poate exclude utilizarea analgezicelor. Amânarea rezolvării durerii prin înlăturarea cauzei poate avea consecințe nedorite sau chiar fatale datorită progresiei leziunilor, dezvoltării unor complicații periculoase sau chiar fatale.

Referitor la dependență poate fi pusă în discuție doar la utilizarea analgezicelor opioide, preparate capabile să producă mai întâi o atracție către preparat, care ulterior va necesita majorarea dozelor. În cazul tratamentului durerilor cu analgezicele opioide la pacienții cu cancer, pericolul ca pacientul să dezvolte o dependență medicamentoasă este relativ mic, deoarece scopul administrării opioidelor este de a suprima durerea, de a ușura suferința și nu de a obține stare de euforie, de comfort psihic, urmărită de persoane ce se droghează.

De la începutul pandemiei, apar tot mai multe remedii ieftine ca preț care ar putea substitui efectele altora. Spre exemplu, Diclofenacul este recomandat ca și preparat substituitiv pentru Voltaren. Cum ne putem asigura, că administrarea altor preparate ne poate ajuta și nu ne poate dăuna?

În acest caz vorbim despre medicamente originale și generice (preparate reproduse în baza celui original). De regulă, preparatele generice trebuie să fie mai ieftine, fiindcă cheltuielile țin de obținerea substanței active, producerea formei medicamentoase și marketingul preparatului, pe când preparatul original parcurge toate etapele de la sinteză, studiul preclinic, clinic până la promovare, cale dificilă și costisitoare cu eforturi materiale și intelectuale.

În cazul preparatelor generice, inclusiv a analgezicelor, este necesar ca să conțină aceeași substanță activă în dozele respective și să producă un efect similar cu preparatul original. În marea majoritate a cazurilor producătorii de preparate nu țin cont de efect.

Se consideră că preparatele originale posedă o eficacitate mai mare decât cele generice. De regulă, în țările cu venit mic sau mijlociu (inclusiv în Republica Moldova), preparatele generice sunt folosite pentru a le substitui pe cele originale. Din aceste considerente farmacistul, la cererea pacientului, trebuie să-i pună la dispoziție arsenalul de analgezice disponibile. În mare parte, pacienții aleg ce e mai ieftin, dar și în aceste situații nu însemnă că preparatul este mai puțin efectiv.

Automedicația denaturează tabloul adevărat al bolii

Un subiect sensibil este automedicația, o practică de tratament din proprie inițiativă răspândită pe larg în rândul populației. Cât de gravă este automedicația în cazul analgezicelor și la ce riscuri ne poate supune?

Accesul ușor la unele medicamente a determinat populația să se autotrateze, bazându-și deciziile pe rețete anterioare și pe sfatul agenților din afara sistemului de sănătate, și anume, familie, prieteni, rețele sociale online, surse pe Internet etc. În plus, mass-media joacă un rol important, deoarece transmite direct reclame privind medicamentele fără prescripție medicală.

Cele mai frecvente afecțiuni medicale pentru care se practică automedicația includ dureri de cap, dureri dentare, dureri articulare, febră, răceală și tuse, alergie, arsuri la stomac și diaree.

În cazul autotratamentului nu se acționează asupra cauzei bolii, ci asupra unor manifestări ale bolii. În felul acesta, tabloul adevărat al bolii se denaturează, boala nu poate fi diagnosticată la timp și tratamentul se tărăgănează. Acesta fapt deseori duce la complicarea bolii, uneori — la invaliditate și chiar la moarte. În această privință trebuie să fie deosebit de precauți oamenii de vârstă înaintată, care suferă de mai multe boli: autotratamentul uneia dintre ele poate duce la agravarea celorlalte. Autotratamentul este extrem de periculos pentru femeile gravide și copii, deoarece organismul fătului și cel al copilului sunt deosebit de sensibile față de diferiți factori, inclusiv față de medicamente.

* Autor: Daniela Ciorici, studentă USMF „Nicolae Testemițanu”