Cuprins între Piața Dimitrie Cantemir și Piața Națiunilor Unite, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt este axa principală a Chișinăului, de-a lungul căruia sunt amplasate cele mai importante obiective ale vieții sociale și politice, economice și culturale orășenești, obiective care i-au dat statutul de capitală a guberniei Basarabia, regiunii cu același nume din perioada interbelică, capitală a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești și, în cele din urmă, capitala a Republicii Moldova.

Cu toate acestea însă, această arteră a orașului a avut începuturi modeste, la origine aflându-se cel mai probabil, drumul care circula spre oraș dinspre tabăra militară a armatei imperiale țariste, dislocată în vestul Chișinăului de atunci. Era anul 1789.

De la Миллионная la улица Московская

Drumul care, la început, făcea legătură între tabăra militară rusă și micul târg Chișinău, a ajuns mai târziu să fie utilizat drept stradă principală, în desemnarea viitoarelor cartiere ale orașului nou care, în curând, a ajuns să se extindă în acele zone. De-a lungul acestui drum a fost construit Seminarul Teologic din Chișinău în 1813, Mitropolia cu biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, Curtea armenească - în anii 1820, și alte instituții necesare, cum ar fi Spitalul Orășenesc și cel Militar.

În aprilie 1818, la Chișinău a avut loc prima vizită a țarului rus Alexandru I care, în timpul inspectării noii capitale guberniale, a remarcat că orașul nu avea un loc, unde să se poată recrea  locuitorii. Acesta a dispus ca pe locul de lângă Mitropolie să fie amenajat un parc, lucru care a și fost realizat la scurt timp.

11 ani mai târziu, în anul 1829, rusul A. A. Storojenko, după o inspecție a Chișinăului, remarca, impresionat, faptul că „grădina nu este mare, dar cărăruile sunt drepte. A fost sădit de A. Bahmetev, fost guvernator al Basarabiei și, în 12 ani, copacii au crescut destul de mult.

Inclusă în planul urbanistic al Chișinăului din 1817, Catedrala Mitropolitană a fost construită între anii 1832 și 1836, sub ghidarea arhiepiscopului Dumitru Sulima (1821 – 1844).

Panorama orașului Chișinău - 1870. Foto: oldchisinau.com

Din 1840, strada centrală a capitalei guberniei Basarabia va purta numele de Улица Московская, după ce, în 1834, țarul Alexandru al II-lea aprobase proiectul de sistematizare urbană a orașului. În aceeași perioadă, a fost construit Arcul de Triumf, numit pe atunci  „Porțile Sfinte”, pentru a comemora victoria armatei ruse în războiul ruso-turc din 1828 – 1829.

Vedere spre centrul Chișinăului. Aproximativ 1880. foto: bessarabica.com

Улица Александровская, bulevardul Alexandru cel Bun și Regele Carol al II-lea

Din 1877, strada va fi redenumită - Aleksandrovskaia, nume care îl va purta până în anul 1924, perioadă în care va fi finalizată și construcția străzii. Între anii 1881 – 1895, au fost trase primele linii de tramvai, care au cuprins și strada centrală, iar în 1901 a fost ridicat sediul Dumei Orășenești, sediul actual al Primăriei municipiului Chișinău.

Primăria Chișinău - circa. 1901

Din 1919 au fost puse în circulație primele tramvaie electrice.

Tramvaiele electrice din perioada Chișinăului interbelic. Foto: oldchisinau.com

Din 1924, bulevardul va purta numele domnitorului Țării Moldovei, Alexandru cel Bun. Șapte ani mai târziu, în 1931, bulevardul a fost împărțit în două. Partea de la, Piața Libertății la strada Armenească a rămas să se numească „Alexandru cel Bun”, iar de aici și până la capătul bulevardului, unde se afla Spitalul Militar, a fost numită „bulevardul Regele Carol al II-lea”.

De la Lenin la Ștefan

Revenirea sovieticilor, în 1944, a adus și denumiri noi pentru străzile Chișinăului. Astfel, axa  principală a orașului a fost numită „strada Lenin”, nume care s-a păstrat până în anul 1952, când a revenit la statutul de bulevard, păstrându-și denumirea.

Primăria Chișinău, după bombardamente. foto: oldchisinau.com

Perioada sovietică a fost una a marilor schimbări în întreaga zonă a bulevardului, fiind efectuate numeroase schimbări. Pe lângă reconstrucția sediului Primăriei, au fost reconstruite, în 1946 – 1948, actualul sediu al Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu (anterior hotelul Suisse), Teatrul Mihai Eminescu (1946 – 1953), Hotelul Moldova, în 1949, și actualul bloc central al Universității Tehnice din Moldova (1946 – 1948).

Începând cu 1949, au fost eliminate gradual șinele de tramvai, proces care s-a încheiat în anul 1961. Trei ani mai târziu, a fost finalizată Casa Guvernului, fiind construită pe locul fostei Mitropolii și casei Eparhiale.

Au fost restaurate mai multe clădiri istorice, precum vilele urbane ale lui Kligman și Herța, complexul Spitalului de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”, Catedrala Schimbarea la Față a Domnului și Spitalul Militar.

Începutul lucrărilor de construcție a sediului Comitetului Central al PCM.

În 1976, a fost inaugurat sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (astăzi, sediul Parlamentului Republicii Moldova), Hotelul „Național”-  în 1978, Opera Națională - în 1980, sediul Sovietului Suprem (actualmente Președinția Republicii Moldova) - în 1984 și Casa Editurilor - în 1980.

 La 20 iulie 1990, bulevardul și-a schimbat denumirea pentru a șasea oară și a devenit  bulevardul Ștefan cel Mare, urmând ca, la 16 iulie 1998, să fie adăugată și titulatura de cel Sfânt.