Serialul e o distopie care are la bază jocuri de copii, cunoscute, într-o formă sau alta, peste tot în lume. Acțiunea urmărește 456 de personaje adulte, oameni plini de datorii, izolați într-o locație necunoscută, impuși să joace jocurile copilăriei pentru șansa de a câștiga recompensa finală, o sumă de câteva miliarde de woni (moneda sud-coreeană) echivalentă cu aproximativ 38 milioane de dolari. Suma devine tot mai mare, pe măsură ce numărul jucătorilor scade - cine pierde, moare.
„Squid Game” e un amestec halucinant și disonant dintre culorile aprinse și vesele ale terenurilor de joacă unde are loc acțiunea, încordarea și disperarea jucătorilor, și violența extremă în care este împachetat fiecare joc. Și totuși, „Squid Game” a strâns o mulțime de urmăritori - Netflix a raportat recent că 111 milioane de conturi au vizionat drama în mai puțin de o lună de la debut. Costumele de Halloween inspirate de serial sunt, de asemenea, în fruntea căutărilor pe internet, iar provocările care au la bază jocurile din serial au devenit virale pe TikTok (la începutul lunii octombrie, hash tag-ul #SquidGame a fost vizionat de peste 22,8 miliarde de ori).
În fond, nimic nou sub soare - oamenii întotdeauna au fost atrași de locul în care inocența se transformă în violență, de unde și filmele horror despre păpușile ucigașe sau fetițele angelice care devin monștri. Însă, diferența dintre filmele horror sau cele hiper-violente de până acum și popularitatea de peste noapte a serialului „Squid Game” este accesibilitatea serviciului de streaming Netflix, dar și a platformelor de de piratare gratuite, îmbinată cu mașinăria de PR din jurul filmului și, cel mai important, cu puterea de multiplicare a efectului pe care o au rețelele sociale. Așa „Squid Game” a devenit, în decurs de câteva săptămâni, jocul preferat al copiilor din toată lumea. Inclusiv, a celor din Moldova.
În SUA, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Belgia, Franța autoritățile școlare, cadrele didactice, psihologii bat deja alarma. Școlile emit scrisori de avertizare către părinți că copiii desfășoară propriile provocări „Squid Game” în timpul recreațiilor. Copiii care pierd sunt „omorâți” simbolic - pișcați, plesniți, bătuți. „Moartea” poate lua diferite forme într-o curte școlară.
Da, copiii au acces la acest serial. Până și cei din clasele primare. Am vorbit cu părinți care mi-au spus că au aflat cu stupoare că copiii lor de 8-9 ani au privit filmul, deoarece colegii vorbesc doar despre el și n-au vrut să rămână în afara discuției. De multe ori părinții nici n-au auzit de „Squid Game” sau au auzit, dar nu l-au privit, respectiv nu înțeleg despre ce este vorba. Același lucru se întâmplă și la școală - majoritatea învățătorilor nu sunt la curent cu hiturile Netflix și cu provocările de pe TikTok. Deși violența în timpul pauzelor dintre ore nu este un fenomen nou, diferența e că acum ura și provocările periculoase s-au răspândit și pe rețelele sociale. Între copiii noștri și priveliștea unui omor este doar un click. E realitatea în care trăim de ceva timp, însă ne amintim de amploarea ei doar cu anumite ocazii.
Fenomenul „Squid Game” printre copii este un clopot care bate pentru noi, maturii - fie părinți, fie cadre didactice, fie tutori. El bate ca să ne anunțe că ar trebui să fim la curent cu ceea ce se întâmplă în lumea în care trăim - care sunt tendințele și moda momentului, despre ce vuiesc rețelele de socializare, care sunt # care adună cele mai multe vizualizări și pe ce se fac cei mai mulți bani în show business acum. Pentru că altfel, copiii noștri află primii și pun în practică lucruri pe care încă nu le înțeleg.
Viteza vieții noastre s-a schimbat. E un fapt. Iar noi, deocamdată, rămânem în urmă.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.