Gazul, Rusia și Geopolitica: Trei cazuri în care „flacăra albastră” a ajuns un instrument politic în mâna Moscovei

Gazul, Rusia și Geopolitica: Trei cazuri în care „flacăra albastră” a ajuns un instrument politic în mâna Moscovei

Controlat în totalitate de statul rus, concernul Gazprom este mai mult decât o companie care se ocupă de extragerea și exportul gazelor naturale din Rusia. Profitând de faptul că deține cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume și că tranziția spre o energie verde sau independență energetică impune utilizarea acestui tip de combustibil, Kremlinul nu a ezitat să pedepsească sau să răsplătească anumite state pentru că au adoptat decizii contrare (sau în favoarea) intereselor sale. În acest articol vom trece în revistă trei cazuri, în care „flacăra albastră” a ajuns să fie un instrument politic în mâna Moscovei.

Din fericire pentru regimul de la Kremlin, Rusia este o țară bogată în resurse naturale, pe lângă faptul că este cea mai mare țară din lume. Prezența rezervelor uriașe de petrol și gaze naturale, nu doar că au jucat un rol important în economia rusească, dar a ajutat țara să-și revină rapid după destrămarea Uniunii Sovietice. Astfel, bazându-se pe veniturile obținute din vânzarea acestor două resurse, la doar șapte ani de la „cea mai mare tragedie politică a secolului XX” adică prăbușirea URSS, țara a reușit o performanță ce aducea aminte de vremurile bune: a crescut bugetul dedicat apărării.

Asta, deși 1998 a fost și anul în care țara ajungea la un pas de incapacitate de plată, în condițiile în care prețul barilului de petrol a scăzut până la 10 dolari.

Diplomația energetică

După căderea URSS, petrolul și gazele naturale au ajuns, în scurt timp, să fie utilizate nu doar la refacerea economică a țării, dar, în special, la implementarea direcțiilor de politică externă, axate mai mult pe păstrarea domeniilor de influență decât pe extinderea lor sau dezvoltarea unor relații bilaterale. În general, utilizarea de către Rusia a resurselor energetice în politica externă se rezumă, de multe ori, la limitarea sau sistarea totală a livrărilor de gaze sau petrol, într-un mod mai mult sau mai puțin justificat, ori la acordarea acestora pentru un preț derizoriu sau chiar la iertarea unor datorii de zeci de miliarde, cum a fost și cazul Coreei de Nord.

O asemenea politică externă nu este nouă și a fost utilizată de către națiunile arabe, în anii 1970, când s-a reușit provocarea unei  adevărate crize energetice globale, în 1973, iar Occidentul și SUA au fost forțate să accepte noile condiții. Această criză este legată de Israel, privat de petrolul arab în timpul Războiului Arabo-Israelian din 1973, care a afectat inclusiv SUA, din moment ce Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a solicitat ridicarea prețurilor la această resursă energetică, de rând cu alte condiții, care au fost cu greu acceptate de către occidentali.

Astfel, resursele energetice au fost utilizate de-a lungul istoriei pentru a pedepsi unele state sau a recompensa altele. Iar acest lucru este cu atât mai importat, cu cât aceste resurse energetice sunt fundația unei economii industriale sau, în anumite cazuri, cum ar fi gazul natural, sunt esențiale pentru a asigura o tranziție la energia verde, având implicații în toate sectoarele vieții publice ale unui stat. Mai mult, creșterea economică și dezvoltarea acestora depinde în mare parte de gradul de dependență al statelor față de energie, din moment ce acestea nu sunt distribuite proporțional pe întregul glob.

Pentru țările ex-sovietice, anii 2005 - 2007 au fost cei în care Rusia a decis majorarea prețului la gaze și preluarea dreptului de proprietate sau a pachetelor majoritare de acțiuni în companiile naționale de distribuție a gazului din aceste state.

Disputa ruso-ucraineană din 2005 - 2006

Încă de la declararea independenței, Ucraina, ca și majoritatea fostelor republici sovietice, a rămas dependentă de Rusia, în special în plan energetic. Această stare de lucruri a continuat o perioadă lungă, urmare a tranziției din anii 1990, a dezinteresului sau incompetenței guvernării de a asigura reforme economice calitative și politici care să consolideze independența statului.

În plus, grație sistemului socialist al economiei sovietice, întreaga industrie ucraineană era totalmente dependentă de petrolul și gazul rusesc, Ucraina fiind, de altfel, unul dintre cei mai mari consumatori ai acestor resurse energetice din lume.

Cu toate acestea, primele dispute între Rusia și Ucraina, pe tema gazului, au apărut în anii 1993 – 1994, pe fondul unei datorii tot mai mari a guvernului de la Kiev față de Gazprom. Încă în septembrie 1993, președintele rus, Boris Elțîn, a propus liderului de la Kiev, Leonid Kravciuc, iertarea tuturor datoriilor acumulate de Ucraina, în schimbul cedării de către statul ucrainean a controlului asupra flotei din Marea Neagră și asupra întregului arsenal nuclear, propuneri ce nu și-au găsit susținerea în Rada Supremă.

„Revoluția Portocalie” din 2004 a adus la Kiev un regim pro-occidental, ceea ce a pus, pentru început, Moscova într-o poziție defavorabilă, în cazul încheierii unui acord de livrare a gazelor.  Astfel, o primă problemă a apărut în cadrul negocierilor vizând un nou contract pentru anul 2006, la care Moscova a insistat pe un nou preț de 160 de dolari pe mia de metri cubi, față de 50 de dolari, cât era în 2005, lucru acceptat de ucraineni. Totodată, și Ucraina a pus unele condiții, între care, creșterea tarifelor pentru tranzitul gazului către alte state europene.

La scurt timp, însă a apărut informația că cele 7.8 miliarde de metri cubi stocați de Gazprom în Ucraina nu mai erau disponibile, nefiind clar dacă au dispărut în urma unor probleme de ordin tehnic sau au fost furate. Coincidență sau nu, acest lucru s-a întâmplat în timpul „Revoluției Portocalii”.  Această problemă a fost soluționată, în cele din urmă, în 2006, în urma unui acord între Gazprom, Naftogaz și RosUkrEnergo, în urma cărora Naftogaz a primit 2.55 miliarde de metri cubi, în contul pierderilor înregistrate mai devreme, de rând cu alte 5.25 miliarde de metri cubi, care au fost vânduți de Gazprom către RosUkrEnergo. Cu toate acestea, negocierile dintre cele două părți au eșuat, iar de la 1 ianuarie 2006, Gazprom a început să reducă presiunea în conductele ce veneau din Rusia spre Ucraina, lucru resimțit și în Europa.

Această situație a durat până la 4 ianuarie, când un acord preliminar a fost semnat între Ucraina și Gazprom, pentru o perioadă de cinci ani, cu prețuri setate odată la șase luni. Noul contract prevedea și faptul că gazul urma să fie vândut nu prin compania de stat ucraineană Naftogaz, dar prin intermediarul ruso-elvețian, RosUkrEnergo, iar prețul urma să fie de 95 de dolari (propunerea anterioară era de 230 de dolari).

Disputa ruso-georgiană din 2006

Liniștea dimineții din data de 22 ianuarie 2006 a fost zguduită de explozia a două conducte de gaz din republica rusă Osetia de Nord, fiind parțial distrusă și principala conductă care asigura exportul gazelor către Geoergia. Mai mult, câteva ore mai târziu, o a treia explozie s-a produs în Karachaevo-Cherkessia, la sudul acestei republici rusești, afectând grav mai multe linii de curent, care au lăsat fără lumină părți importante din Georgia.

În acest context, președintele georgian de atunci, Mihail Saakashvili, nu a ezitat să susțină că cele trei explozii nu erau altceva decât o încercare a Rusiei de a forța statul georgian să cedeze proprietatea asupra conductelor de gaz din țară. Cu toate acestea, liderul georgian nu prezentase nicio dovadă în acest sens, iar Moscova a respins  acuzațiile, susținând că este, de fapt, vorba de un atentat terorist, fiind deschis și un dosar penal pe aceste cauze.

„Din informațiile deținute de noi, a fost un atac terorist, care a fost planificat cu mult timp înainte. Investigațiile sunt în curs de desfășurare și sperăm că forțele de ordine îi vor găsi nu doar pe cei care au executat ordinele, dar și pe cei care le-au emis”, susținea ambasadorul rus în Georgia, Vladimir Chkhikvishvili.

Gazpromul a luat o măsură urgentă, oferind Georgiei circa 3 milioane de metri cubi de gaze, prin conductele alternative din Azberbaidjan (deși statul georgian solicitase 4 milioane), în timp ce Turcia a oferit electricitatea necesară pentru a acoperi pagubele cauzate de explozie. Mai mult, Tbilisi a început să negocieze eventuale importuri de gaz din Iran.

Această situație nu era una izolată, din moment ce, în urmă cu mai puțin de o lună, Ucraina refuzase un preț de patru ori mai mare, iar gigantul rus a crescut prețul pentru gazul livrat în Republica Moldova și statele din Caucazul de Sud, forțând cedarea proprietății asupra conductelor de gaz care tranzitau teritoriul acestor state. Georgia a încercat, în primă fază, să poarte negocieri și cu Kazahstanul, în vederea înlocuirii livrărilor de la Gazprom, dar acestea au eșuat.

Disputa ruso-belarusă din 2006 - 2007

Pentru o lungă perioadă, prețul pentru mia de metri cubi de gaze naturale livrate fostelor republici sovietice a fost unul semnificativ mai mic decât cel pe care îl achitau țările europene. Spre exemplu, în anul 2006, Republica Belarus plătea pentru mia de metri cubi 46 de dolari, față de cei 290 de dolari pe care îi achita Germania. Mai mult, Belarusul reprezinta o excepție chiar și pentru spațiul CSI.

Cu toate acestea,  în anul 2006, Rusia a anunțat că va crește prețul la gaz și pentru fostele republici sovietice, în cazul Belarusului fiind vorba de 200 de dolari pe mia de metri cubi. Cum președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, a respins această schimbare de preț, Gazprom a anunțat că va tăia livrările de gaz către Belarus, începând cu 1 ianuarie 2007.

Noul contract, deși a prevăzut o scădere a prețului la 100 de dolari pe mia de metri cubi, a mai prevăzut și că Gazprom va procura 50% din acțiunile companiei naționale de gaze naturale din Belarus, pentru circa 2.5 miliarde de dolari. Mai mult, prețurile pentru livrările de gaze în Belarus, urmau să crească și să ajungă, până în anul 2011, la prețul european de piață.

Menționăm că AGORA a pregătit un material amplu cu informații de sinteză despre criza gazului rusesc în Europa și efectele acesteia asupra Republicii Moldova. Articolul inserează părerile și comentariile experților, cifre sintetizate și date explicate și oferă cititorului o privire de ansamblu asupra sectorului energetic din țara noastră. În varianta integrală, materialul este distribuit abonaților. Pentru a avea acces la materiale de sinteză și investigație, te îndemnăm să-ți perfectezi un abonament AGORA. (https://agora.md/abonamente)

Amintim că, vineri, 29 octombrie, s-au încheiat negocierile între delegația moldovenească și cea rusă în chestiunea aprovizionărilor Republicii Moldova cu gaze naturale. Ele au inclus multe runde de discuții, în diferite formate, atât cu Gazprom la Sankt-Petersburg, cât și cu administrația prezidențială a Federației Ruse la Moscova.

Ultima rundă de negoceiri a durat trei zile, în perioada 27-29 octombrie la Sankt Petersburg și s-au încheiat cu semnarea unui acord dintre cele două părți pe un termen de cinci ani. Autoritățile dau asigurări că în noul contract s-a utilizat formula de preț propusă de partea moldovenească.

Sprijină redacția Agora cu doar 48 de lei pe lună, iar noi te răsplătim cu un cadou dulce de la From the Heart Shop.

Avem puterea să ne ajutăm unii pe ceilalți….

Dacă și tu crezi că ceea ce citești pe acest site sunt informații importante, atunci susține munca redacției AGORA cu un abonament digital ca să devină mai bună, să facă știri deosebite, interviuri mai interesante, articole și povești care să te facă să vrei să le recitești și să le distribui prietenilor tăi.

Mai mult, răsplătim fiecare abonat cu un set de produse locale, împachetate cu dragoste de echipa de la From the Heart Shop, astfel contribuim împreună la promovarea produselor de-acasă, din Moldova.

Devino de astăzi Susținător, Fan sau Ambasador AGORA

Vezi și aceste știri
ULTIMA ORĂ! Contractul de asigurare cu gaze naturale a R. Moldova ar putea fi reziliat dacă nu va fi semnat unul dintre acordurile prevăzute la Sankt-Petersburg

ULTIMA ORĂ! Contractul de asigurare cu gaze naturale a R. Moldova ar putea fi reziliat dacă nu va fi semnat unul dintre acordurile prevăzute la Sankt-Petersburg

Deputat PAS: R. Moldova s-a ales cu un preț corect la gaze. Membru PSRM: Eu n-aș fi așa optimist. Pierdem un partener strategic

Deputat PAS: R. Moldova s-a ales cu un preț corect la gaze. Membru PSRM: Eu n-aș fi așa optimist. Pierdem un partener strategic

Expert economic despre noul acord cu Gazprom: „O mini criză a gazelor”

Expert economic despre noul acord cu Gazprom: „O mini criză a gazelor”

Advertoriale
Povestea în mujdei și ciocolată a uneia dintre cele mai cunoscute patiserii din Chișinău la Artizanii Gustului

Povestea în mujdei și ciocolată a uneia dintre cele mai cunoscute patiserii din Chișinău la Artizanii Gustului

Abonament ACCESIBIL. Creat cu grijă pentru persoanele cu necesități speciale

Abonament ACCESIBIL. Creat cu grijă pentru persoanele cu necesități speciale

Centrele de inovație și producție ale companiei Herbalife Nutrition obțin o certificare importantă în domeniul sănătății și securității

Centrele de inovație și producție ale companiei Herbalife Nutrition obțin o certificare importantă în domeniul sănătății și securității

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.