Potrivit indicelui de vulnerabilitate elaborat de Notre Dame Global Adaptation Index (ND-GAIN), un program care clasifică performanțele de adaptare la climă pentru 177 de țări în ultimii 17 ani, Moldova este cea mai vulnerabilă țară din Europa, din punct de vedere al schimbărilor climatice.
În același timp, potrivit datelor proiectului Aqueduct de la World Resources Institute, Moldova, alături de Ucraina, are cel mai mare risc de secetă la nivel global. Pentru comparație - alte țări afectate, care prezintă un risc mediu spre mare de secetă, pot fi găsite în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia – printre care India și China.
Cu un risc atât de ridicat de secetă, calitatea vieții în Moldova va avea de suferit enorm - va scădea accesul la apa potabilă, se va micșora volumul producției agricole, ceea ce va duce la lipsuri în lanț, în timp ce temperaturile ridicate vor afecta nu doar recoltele, ci și sănătatea vârstnicilor și persoanelor cu probleme cardio-vasculare.
Viața noastră a tuturor se va schimba. Țara pe care o cunoaștem ca pe o grădină roditoare sau cum i se spunea pe timpuri „livada înfloritoarea țării” (a Uniunii Sovietice), se va transforma într-un pământ arid și sterp. Sună a Science Fiction nu-i așa? Înțeleg. Dar aceste prognoze triste au mari „șanse” să se adeverească. Acest fapt, însă, nu pare să deranjeze pe mulți. Nici pe cetățenii simpli, nici pe autorități.
De o săptămână spațiul mediatic internațional este preocupat de o singură temă - COP26 - un eveniment considerat extrem de important pentru viitorul omenirii. COP26, sau Conferința părților, este un summit global al Națiunilor Unite dedicat schimbărilor climatice și modului în care țările intenționează să le abordeze. Această ediție, care are loc la Glasgow (Marea Britanie) a fost așteptată de doi ani - desfășurarea ei a fost amânată, la fel ca și alte evenimente globale, din cauza pandemiei.
Moldova, alături de peste 200 de țări ale lumii, este și ea parte a COP26. În 2015, la COP21, țara noastră a semnat Acordul de la Paris, luându-și astfel obligația să reducă emisiile de carbon și să se adapteze la schimbările climatice. În acești 6 ani, însă, lucrurile nu s-au mișcat prea mult: pădurile au rămas tot atât de rare (împădurirea, de la 11,2% în 2015 a ajuns abia la 11,4% ăn 2020), Nistrul în continuare e în pericol de a rămâne fără apă, iar seceta devine o realitate descurajantă. Dar cel mai grav este că foarte puțină lume înțelege că Moldova pierde în acest război, pornit împotriva propriei țări de cetățenii inconștienți și indiferenți la ceea ce va rămâne după ei.
Această indiferență generală este susținută, la rândul său, de indiferența autorităților: problemele ecologice n-au reprezentat niciodată o zonă de interes pentru nicio guvernare, iar în timpul campaniilor electorale e mai ușor să aduni voturi cu lozinci populiste sau promisiuni irealizabile. Aceeași situație am observat-o și acum: la COP26 Moldova a fost reprezentată de Ministra Mediului, în timp ce Statele Unite au fost reprezentate de Președintele Biden. Maia Sandu și-a făcut loc pe lista absenților, lângă Vladimir Putin și Xi Jinping. E o decizie neclară.
Cert, COP26 nu e Moș Crăciun care aduce omenirii un sac cu daruri în formă de soluții la Urgența Climatică, pe care trebuie doar să le despachetezi și să le „pornești”. Conferința părților din acest an a fost (pe drept) criticată și de activiștii de mediu din patru colțuri ale lumii, dar și de scepticii Încălzirii Globale: liderii marilor puteri au livrat discursuri pline de vervă, dar deseori goale (aici nu pot să n-o pomenesc pe Greta Thunberg cu renumita ei „Bla-bla-bla”). Aceștia au fost, de asemenea, învinuiți de ipocrizie, pe motiv că au folosit în deplasările lor la Summitul de la Glasgow avioane private, care sunt, de departe, cea mai ineficientă modalitate de a călători. Cu atât mai mult la un eveniment privind schimbările climatice.
Cu toate acestea, COP26 este subiectul numărul unu la casele mari. „Schimbările climatice” a fost sintagma cea mai des folosită în ultima săptămână de presa străină, așa încât aceasta să ajungă în fiecare casă, din Sydney până în Lima. În Moldova oare în câte case a ajuns? Câți dintre compatrioții noștri și-au încordat auzul, când la radio s-a transmis despre catastrofa ecologică care ne așteaptă pe toți, indiferent de țară, dacă nu ne oprim din felul absolut nonșalant de a exploata natura, și au luat aceste vorbe în cel mai serios mod? Câți dintre ei au încetat să ardă frunzele uscate în grădină? Câți și-au ascuns „Drjuba”, renunțând să meargă în pădure ca să taie ilegal copaci?
Lupta cu Criza de mediu, pe lângă aspectul nobil pe care o poartă, nu este doar poezie și altruism - măsurile luate pentru a frâna schimbările climatice au un potențial economic imens: crearea locurilor de muncă, soluționarea problemei dependenței de gaz și petrol, crearea de industrii inovatoare și creșterea calității vieții. Pe scurt, aceasta este șansa noastră.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.