Tarife de 11 ori mai mici în stânga Nistrului

Potrivit Tiraspoltransgaz, care este responsabil de furnizarea gazelor naturale în regiunea transnistreană, consumatorii casnici din stânga Nistrului achită în 2021 un tarif de 0,81 ruble pentru un metru cub de gaze naturale, în cazul în care utilizează până la 500 de m3, sau 1,12 ruble, în cazul în care utilizează mai mult. Dacă e să traducem în lei, reiese că populația din stânga Nistrului achită între 78 de bani și 98 de bani pentru un metru cub de gaz. Tariful este de 11 mai mic decât în partea dreaptă a Nistrului, unde utilizatorii casnici plătesc 11,08 lei pentru un metru cub.

De fapt, în stânga Nistrului, tariful la gaz a rămas neschimbat din 2015.

Majorări nu vor avea loc în stânga Nistrului nici în 2021, nici în 2022, spune așa-zisul lider al regiunii.

„Toată furnizarea și distribuția de energie în Transnistria se va efectua în aceleași condiții, în baza cărora prețurile la gaz, energie electrică și costul serviciilor de utilități nu vor crește nici anul acesta, nici anul viitor. Am ajuns la acorduri în acest sens la Moscova”, declara în septembrie 2021 Vadim Krasnoselski, citat de serviciul său de presă.

Unde ajung banii consumatorilor din regiune?

MoldovaGaz procură gaze naturale atât pentru malul drept, cât și pentru malul stâng al Nistrului. Chișinăul a acceptat această logică, deși experții au declarat de-a lungul timpului că MoldovaGaz nu este obligată să cumpere gaze naturale și pentru regiunea transnistreană.

La modul practic, Gazprom furnizează gaze naturale întreprinderii MoldovaGaz, care achită doar parțial gazul contractat, diferența acumulându-se sub forma de datorii. La rândul său, MoldovaGaz furnizează gaze naturale atât în jurisdicția autorităților constituționale ale Republicii Moldova, cât și în jurisdicția controlată de autoritățile separatiste. Dacă pe partea dreaptă a Nistrului consumul de gaze preponderent se achită, cu excepția datoriilor mari ale sectorului energetic, atunci regiunea transnistreană nu plătește nimic pentru gaze.

„Transnistria nu achită deloc pentru gaz. Respectiv, dacă gazul vine pe degeaba, atunci poți să îl dai aproape pe degeaba. Transnistria primește acest gaz de la MoldovaGaz. Contractual, noi ne asumăm obligația și datoriile și mai departe gazul acesta este revândut de Tiraspoltrangaz la consumatorii locali la tarife subvenționate, adică foarte mici. Toți banii încasați se acumulează pe așa numitul cont special de gaze și de acolo ajung direct în bugetul separatist. O treime din bugetul separatist e finanțat din aceste acumulări”, a declarat pentru AGORA, expertul în energetică Sergiu Tofilat. 

Astfel, în perioada 2006-2017, de exemplu, circa 36% din veniturile la bugetul separatist au fost din acest cont special de gaze.

„E o formă prin care Moscova finanțează acest regim separatist prin livrarea gazului și datoria o pune pe spatele nostru”, spune expertul. 

În ultimii cinci ani, ambele maluri ale Nistrului au importat până la trei miliarde de metri cubi de gaz, anual. Dintre acestea, un miliard de metri cubi i-a revenit în fiecare an malului drept, iar două miliarde - regiunii transnistrene. 

„Doar Centrala Termo-Electrică „Moldovenească” consumă tot atâta gaz sau poate mai mult decât toată republica luată la un loc”, spune Sergiu Tofilat. 

Șantajul energetic

Întrebarea logică ar fi de ce, de-a lungul timpului, autoritățile de la Chișinău nu au încercat să rezolve această problemă. Dacă analizăm însă harta energetică a Republicii Moldova, lucrurile devin ceva mai clare. 

Centrala Termo-Electrică „Moldovenească”, construită în 1964 în calitate de centrală termo-electrică regională, cu o capacitate de generare de 2520 MW și posibilitatea de a produce energie pe bază de trei tipuri de combustibil: gaze naturale, cărbune și păcură, este cel mai mare consumator de gaze naturale și cel mai mare producător de energie electrică din Republica Moldova. Fiind situată în regiunea controlată de autoritățile separatiste de la Tiraspol, aceasta a fost privatizată, iar într-un final a fost procurată de concernul rus Inter RAO UES. 

Bălți-Dnestrovsk este unica linie de tensiune înaltă care ne conectează cu Ucraina și nu trece prin regiunea transnistreană. Alte cinci ajung mai întâi în stânga Nistrului. 

„Dacă noi le tăiem gazul, noi rămânem fără lumină. Asta este vulnerabilitatea pe care Moscova o explorează de 30 de ani, de când am devenit independenți. Suntem șantajați, noi practic suntem în imposibilitate de a stopa livrările acestea. (...) În următorii trei ani jumătate - patru, noi suntem vulnerabili, dependenți și o să continuie acumularea datoriilor”, spune Sergiu Tofilat. 

De notat este faptul că, în septembrie, Centrala Termo-Electrică „Moldovenească” a trecut pe cărbune, acesta fiind utilizat și toată luna octombrie, în timp ce Republica Moldova se confrunta cu criza gazelor. Mai mulți experți au susținut anterior că așa-zisele autorități din stânga Nistrului ar fi știut despre criza care urma să aibă loc, motiv pentru care ar fi cumpărat volume mari de cărbune. 

Experții cred că tabloul s-ar putea schimba odată cu finalizarea lucrărilor de construcție a liniei electrice aeriene Chișinău-Vulcănești-Isaccea, atunci când partea dreaptă va putea beneficia de o nouă sursă de energie, fapt ce îi va permite să negocieze alte condiții și cu Gazpromul. 

Cât despre contractul semnat cu Gazprom la începutul lunii noiembrie, specialiștii spun că Moldova nu prea avea opțiuni mai bune.

„Ca opțiune, noi puteam să trecem la piața SPOT, la prețurile de la bursă care sunt acuma în jur de 1000-1100 de dolari, în ultimele două săptămâni foarte mult au fluctuat. (...) Noi trebuia să cheltuim vreo 600-700 de milioane de dolari iarna asta, să cumpărăm gaz, să vedem cum îl dăm la MoldovaGaz, iar gazul trebuia să îl cumpere Energocom. Apar o sumedenie de probleme. Gazul în cumpără Energocom, trebuie să plătești în avans, îl ia la prețuri foarte mari, mai departe îl dă la MoldovaGaz care îl vinde la consumatori și atunci cum să încasezi banii de la MoldovaGaz ca să îi dai la Energocom? Liniștit ei pot să îi dea la Gazprom”, spune Sergiu Tofilat, subliniind că „ori găsim o limbă comună cu Moscova sau luăm gaz la prețuri de bursă, opțiunile nu sunt foarte bune”. 

A cui este datoria? 

De-a lungul anilor reprezentanții ambelor maluri ale Nistrului s-au antrenat într-un ping-pong al declarațiilor despre cine ar trebui să achite datoria istorică, care în prezent depășește 7,5 miliarde de dolari. 

Guvernarea de la Chișinău spune acum răspicat că responsabilitatea e de partea regiunii transnistrene. 

„Regiunea transnistreană utilizează un volum mai mare de gaze naturale decât partea dreaptă a Nistrului pentru că jumătate din consumul de gaze naturale în regiunea transnistreană este utilizată pentru producerea energiei electrice. 100% din energia consumată pe partea dreaptă a Nistrului provine din stația din stânga Nistrului. (...) Acest subiect poate fi discutat doar într-un arbitraj internațional. Noi credem că aceasta este o datorie care s-a format din cauza deciziilor Gazpromului și nu pot fi datorii care să fie plătite de Guvernul Republicii Moldova sau chiar de compania MoldovaGaz”, a declarat în cadrul unui interviu prim-ministra Natalia Gavrilița. 

Recent, pretinsul lider al regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselskii a declarat că Tiraspolul nu renunță la datoria pentru gazul rusesc și că este „gata să plătească ceea ce a fost consumat”.

„Aceasta este poziția noastră, este clară și corectă. Suntem gata să plătim orice sumă putem”, a declarat Krasnoselski. 

Există însă un „dar” în această situație. Așa-zisul lider transnistrean s-a pronunțat în favoarea unor înțelegeri directe cu Gazprom pentru combustibilul consumat. 

„Moldova trebuie să legalizeze această relație și să confirme capacitatea noastră de a rezolva direct cu Rusia. De aceea, am cerut premierului moldovean să ne acorde o licență pentru a ne forma relații directe cu Gazprom. Așteptăm rezultatele”, a declarat Krasnoselski.

Totodată, există și o datorie a consumatorilor moldoveni de pe malul drept al Nistrului, în valoare de 433 de milioane de dolari, iar luând în considerare plățile restante, aceasta ar ajunge la 709 milioane de dolari. Gazprom a cerut ca suma să fie achitată integral, acesta fiind unul dintre subiectele principale ale negocierilor din luna octombrie și noiembrie. Guvernul de la Chișinău a declarat însă că suma reală a datoriilor ar fi alta.

Într-un final, părțile au căzut de acord în privința efectuării, până pe 1 mai 2022, a unui audit independent a datoriei întreprinderii MoldovaGaz față de Gazprom, acumulată de malul drept al Nistrului. Nu există, deocamdată, un consens privind datoria regiunii transnistrene. 

Ultimatumul rus

Pe 22 noiembrie, presa rusă a scris că Moscova a înaintat un ultimatum Chișinăului, cerându-i să plătească timp de 48 de ore gazul consumat în luna octombrie și noiembrie. În caz contrar țara este amenințată să rămână fără gaze. 

„Gazprom a decis să semneze contractul practic în condițiile părții moldovenești, dar cu un punct esențial și important: Moldova efectuează la timp sută la sută din plățile curente pentru gaze. (...) Următorul termen de plată curent este astăzi 22 noiembrie. Nu există nicio plată. În acest sens, Gazprom, conform contractului, a notificat partea moldovenească că în 48 de ore livrările de gaze către Moldova vor fi oprite”, a declarat purtătorul de cuvânt al Gazprom-ului Serghei Kuprianov.

Autoritățile de la Chișinău au declarat că încearcă să găsească soluții în condițiile în care suma datoriilor depășește 74 de milioane de dolari. 

„Datoria s-a creat din cauza achiziționării gazului în luna octombrie la preț de peste 790 de dolari/mia de metri cubi iar tariful la gaz aplicat pentru luna octombrie nu a acoperit diferența. Până la acest moment, Moldovagaz nu găsit o soluție comercială pentru a stinge această datorie curentă”, a declarat ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu.

Reprezentantul Executivului a mai declarat că după aplicarea tarifului modificat, din luna noiembrie, MoldovaGaz este obligată să achite integral consumul de gaz pentru Gazprom.