Din culisele săptămânii AGORA

În această săptămâna, Ilinca a fost conectată la actualitate pentru a vă aduce știrile cele mai importante.

În paralel a lucrat la un interviu care a reușit să intrige toată redacția, pentru că urmează să prezinte un personaj fără a-i putea dezvălui identitatea. Este vorba despre povestea unui genist, care de ani buni dezamorsează bombe. Spune că de atât de multă deschidere nu a mai avut parte la niciun interviu de până acum.

„Eroul cu care am vorbit a fost atât de deschis, atâtea detalii mi-a dat. Mi-a spus că ei atunci când dezamorsează o bombă, acolo nu sunt fire roșii albe, verzi, acolo sunt toate de o culoare. Orice greșeală poate fi fatală”, povestește Ilinca.

Mai multe detalii nu putem da. Îți spunem doar că materialul urmează să fie publicat săptămâna viitoare și promite să fie foarte interesant!

Pasiunea pentru romanele polițiste

În copilărie, Ilinca nu a iubit poveștile. Dragostea ei pentru lectură a început în clasa a V-a, atunci când a citit pentru prima dată cartea „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe. Au urmat alte sute și sute de cărți, cărora Ilinca nu le mai știe numărul.

„Cartea aceasta atât de tare mi-a plăcut încât eu am început să citesc foarte mult. Am ajuns să citesc toate cărțile care erau în bibliotecă, rămăsese doar cele care nu-mi plăceau și nu erau de interes. Prin 2012, la 13 ani, am zis să încerc să scriu”.

Cu timpul a ajuns să dezvolte o aptitudine ieșită din comun, reușind să citească cărțile în câteva ore.

„În principiu, la mine era viteza de 100 de pagini pe oră. Eu nu pronunț în gând ceea ce citesc, eu pur și simplu trec cu privirea. (...) De fapt, din cauza cititului excesiv am miopie, am citit foarte mult noaptea, în timp ce mama nu-mi dădea voie. Eu o pândeam și luminam cu lampa sau cu telefonul, fiindcă voiam să termin cartea”.

La un moment dat, Ilinca și-a dorit să devină ea însăși autoarea unei cărți. Până acum a creat patru romane, iar altele două sunt în proces de scriere. Una dintre cărți, numită „Destinul Vittoriei”, a fost publicată acum câțiva ani.

„Eu sunt pasionată de romanele polițiste, cărțile Agathei Christie, romanele despre Sherlock Holmes, „Cianură pentru un surâs”. Îmi era foarte frică că atunci când o să scriu din perspectiva detectivului voi copia, mă temeam mult de chestia asta și m-am gândit să scriu din perspectiva criminalului. M-a atrasa adrenalina, pasajele lungi. Eu iubesc foarte mult descrierile, în cartea mea este foarte puțin dialog. Eu descriu cartea printr-o simplă frază, că societatea naște monștri și societatea condamnă”, spune Ilinca.

Cartea „Destinul Vittoriei” a fost scrisă timp de un an, în timp ce Ilinca era la liceu. Romanul a avut cel puțin 15 finaluri, până a fost găsit cel potrivit, iar scrierea cărții a necesitat foarte multă documentare.

„Câte am studiat și cât am citit la „Destinul Vittoriei”! Eu pe atunci citisem Codul Penal, în carte sunt pasaje întregi, explicații despre Codul Penal, despre etapele unei infracțiuni. Mă interesasem de fel de fel de țigări, care sunt scumpe, de pistoale, revolvere, care este calibrul lor, la ce distanță lovesc ele”.

„Pentru un roman studiasem despre psihiatrie, boli mintale, o altă carte pe care am început să o scriu, este pe la jumătate, e despre o persoană care are sindromul dublei identități. (...) De fapt, eu am două stiluri de a scrie, într-un fel sunt două teme diferite. Una este dragostea, iar în cealaltă mă bazez pe acțiune, thriller, tot ce ține de detectiv, criminali. Când scriu am un caiet aparte și îmi fac linia, apoi îmi conturez despre ce este cartea, pe urmă îmi identific locația, unde o să aibă loc acțiunea, perioada și numele prenumele personajelor”.

Stereotipuri și munca de jurnalist

Ilinca a pășit pragul redacției AGORA acum doi ani, atunci când era încă studentă la Jurnalism. Astăzi este în anul doi de masterat în Relații Publice și Publicitate.

„Nu am mai avut un job până atunci, a fost primul colectiv cu care am început să lucrez, a fost complicat să mă adaptez. Mie mi se părea că sunt mică și nu înțeleg nimic, a fost o perioadă grea, dar treptat am început să comunic, să discut, am fost tăcută foarte mult timp. (...) Mie îmi plac epitetele, metaforele complicate, cele grele, metafore sumbre. La început a fost foarte greu să mă detașez ca să scriu strict informațional”.

În prezent, Ilinca lucrează la materiale de autor despre mai multe subiecte, în special cele sociale. Fiind pasionată de psihologie, a scris despre depresie și sindromul „burn-out”.

„Eu condamn faptul că mulți spun „eiiii depresie, bolnavi mintal”. Îmi place să cred că pot schimba stereotipurile oamenilor cu asemenea materiale”.

De altfel, Ilinca crede că suntem o națiune bazată pe stereotipuri și că, din păcate, ne place să criticăm.

„Eu vin din sat, aceasta e o comunitate mare unde toți te știu și tot timpul Doamne ferește să nu audă gura lumii. Mă gândesc ca dacă un copil crește cu această frică despre gura lumii, atunci el tinde să vorbească și despre alții”.

Jurnaliștii ajung să se confrunte cu „gura lumii” într-o variantă ceva mai contemporană, cea de pe rețelele sociale. „Citesc toate comentariile, la început mă afectau, dar m-au călit, acum unele mă amuză”, spune Ilinca.

Top 3 articole recomandate de Ilinca Fiodorov

1. De cele mai multe ori, atunci când o persoană este atacată de cineva, apare instinctul de apărare, precum și cel de supraviețuire. În acele clipe, persoana este capabilă să recurgă la acțiuni involuntare, doar pentru a-și salva viața. Astfel, legitima apărare este unul dintre argumentele care înlătură caracterul penal al faptelor, iar persoana, în astfel de cazuri, nu este trasă la răspundere. Cu toate acestea, chiar și cei care se apără pot fi condamnați penal.

2. E început de săptămână. Vin la muncă, dar deja visează la weekend, deși parcă le place ceea ce fac. Au impresia că nu le ajunge timp pentru nimic, se simt epuizate, iar obligațiile și cerințele sunt atât de multe încât este posibil să nu le mai facă față. Oamenii din jur observă că s-au schimbat, dar nu înțeleg cum să le ajute. Poate nici ele nu știu ce s-a întâmplat și de ce oboseala e tot mai frecventă. Specialiștii ar spune că s-au ars. Nu e o problemă prea mare, se mai întâmplă. Totuși, în societatea noastră, arderea profesională este un subiect despre care mulți aleg să tacă.

3. Fiecare dintre noi a utilizat măcar o dată serviciile unui bancomat sau a văzut cum stau oamenii în rând pentru a retrage numerar. Astfel de servicii au devenit tot mai populare în rândul moldovenilor, înregistrându-se o creștere a numărului persoanelor deținătoare de carduri. Însă, odată cu această, crește și riscul fraudelor. Te-ai întrebat vreodată cum are loc securizarea bancomatelor? AGORA îți prezintă care sunt strategiile din Republica Moldova, dar și din Europa pentru prevenirea atacurile fizice asupra ATM-urilor.

Susține jurnaliștii AGORA!

AGORA vrea să facă în continuare jurnalism independent, transparent, relevant și să ofere conținut gratuit pentru toată lumea! Acest lucru ne reușește inclusiv datorită cititorilor noștri, care aleg să ne finanțeze cumpărând un abonament de Susținător, Fan sau Ambasador. Fiecare dintre ele vă aduce beneficii și contribuie mult la creșterea capacității redacției!

Ia-ți și tu un abonament!