Pe lângă lipsa de consultații, a fost, potrivit unor părinți, și o lipsă de informare. „Diriginta a trimis duminica după-masă programul recuperărilor doar copiilor, fără să creadă că e corect să trimită informația și părinților”, scrie o mamă. Potrivit ei, noul orar a fost pus la dispoziția părinților abia după cinci zile de la începerea recuperărilor, ca urmare a insistenței acestora.

Din păcate, comunicarea deschisă și transparentă nu a fost niciodată o prioritatea în relațiile dintre școală și părinți, dar nici dintre Minister, DGETS și școli. Cum se iau anumite decizii, care sunt raționamentele de la baza lor, cum e respectat interesul copiilor - rămâne o enigmă, pe care instituțiile publice nu se grăbesc să o dezvăluie, lăsând părinții să ghicească.

Inițial, s-a decis că toate recuperările vor fi făcute până la sfârșitul semestrului acesta, adică până la vacanța de iarnă. Decizia, însă a fost revizuită, după cum susțin părinții, datorită presiunii lor - astfel, s-a stabilit că elevii pot recupera săptămâna suplimentară de vacanță până la sfârșitul anului școlar. Cu toate acestea, multe școli nu au renunțat la planul primar, cel de a recupera lecțiile până la sfârșitul lui decembrie, deși au putut s-o facă, și asta, lăsând la o parte faptul că școlile ar fi putut să acționeze din start în interesul copiilor și cadrelor didactice și să se opună unor decizii care sunt vădit în defavoarea celor din urmă. Acum responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă este pasată între administrațiile școlilor, DGETS, Ministerul Educației și Cercetării și înapoi. Aparent, nimeni nu vrea să-și asume consecințele - program supraîncărcat, cadre didactice suprasolicitate, copii surmenați și părinți care trăiesc într-o stare de alertă continuă.

Alți părinți scriu că în școala lor s-a decis că lecțiile vor dura 60 de minute, în altele de la 7:45 sau 8:00 la 15:00, cu pauze de câte cinci minute. Multe școli au introdus lecții și sâmbăta. Aici, la fel diferă abordarea: unele școli au ales să facă lecțiile de sâmbătă on-line, altele off-line, dar peste o sâmbătă.

Cea mai mare revoltă a părinților este provocată de faptul că copiii sunt încărcați peste măsură, nu au suficient timp pentru odihnă și recuperare psiho-emoțională, care, la drept vorbind, ar trebui să fie preocuparea de bază nu doar a părinților, dar și a sistemului de educație. O altă problemă este faptul că programul activităților extrașcolare ăn care erau implicați copiii, a fost dat peste cap. Unii părinți au fost puși în situația să aleagă între lecțiile private de engleză, pentru care au achitat în avans și ultima lecția la liceu. În cazul copiilor care au de susținut examenul TOEFL, IELTS ș.a. alegerea este mai mult decât evidentă.

Părinții se indignează pe bună dreptate. Care a fost motivul grabei cu care școlile au înghesuit toate lecțiile până la sfârșit de an? De ce nu s-a ținut cont de interesul copiilor? De ce starea emoțională și sănătatea mintală a elevilor este ultima dintre preocupările administrației școlare, DGETS și a Ministerului Educației și Cercetării? Deși, după cum o arată situația la moment, acestea lipsesc cu desăvârșire din lista lor de preocupări.

Recuperarea, însă, nu lovește în copii. Au de suferit și cadrele didactice La ce oră iese din casă o profesoară sau un profesor care începe prima lecție la 7:45? La ce oră e nevoit/ă să se trezească? Iar în cazul în care mai are și familie? Dar ce face acel profesor în cazul în care își educă singur copilul/copiii? De acei copii cine are grijă și în ce condiții? Când reușește să se pregătească pentru a doua zi acel cadru didactic? De grijile proprii, de odihnă și de starea emoțională a cadrelor didactice antrenate în goana recuperărilor - mi-e frică să întreb.

Părinții sunt și ei victime ale goanei recuperărilor. Victime colaterale. Iar după cum arată studiile recente, doar 10 la sută dintre tații din Republica Moldova se implică în educația copiilor, lăsând această responsabilitate mamelor, acea victimă este mama. Ceea ce înseamnă că viața femeilor cu copii de școală a devenit cu un grad mai complicată - ele se odihnesc mai puțin în această perioadă, sunt supuse unui nivel mai ridicat de stres, productivitatea lor scade, ceea ce pentru unele femei ar putea însemna și scăderea venitului. Și să nu uităm că unele din aceste mame sunt profesoarele. Și iar, cerc închis.

Dacă ar trebui să aleg trei cuvinte pentru a descrie procesul de recuperare a vacanței prelungite, acelea ar fi: nepăsare, iresponsabilitate, haos. Admit că poate nu am dreptate. Nici eu, nici părinții revoltați, nici copiii extenuați, nici profesorii cu nervii la pământ. Însă, în cazul în care atâta lume nu are dreptate - ieși și comunică dreptatea ta. Dar cel mai bine e s-o comunici din timp, ca să lași celor implicați și direct interesați posibilitatea de a contesta și de a acționa în favoarea lor. Ideal, însă, ar fi ca înainte de luarea oricărei decizii să fie organizate consultări pe bune, transparente și incluzive.