AGORA a reușit să discute cu două femei care au acceptat să ne povestească despre experiența lor. Sunt convinse că, astfel, vor putea să scoată acest subiect din umbra marginalizării. Speră că îi vor motiva și pe alții să vorbească deschis despre stările prin care trec, emoțiile care-i copleșesc, pentru ca aceștia să poată cere și primi ajutor.

Anastasiia Danilova: „Eram atât de obosită să mă simt rău...”

Cu doi ani în urmă, viața Anastasiiei Danilova a început să ia o altă întorsătură. Lucrurile și situațiile care înainte o făceau fericită, nu-i mai stârneau nicio emoție, starea ei a început să se transforme în una rea, iar ea nu înțelegea cauza acelor sentimente negative. Atunci credea că o vacanță de două luni avea să aranjeze totul la locurile sale, iar oboseala cronică va dispărea.

„Am asociat această oboseală cu epuizarea, dar când, după o lună de muncă, mi-am dat seama că sunt din nou într-o stare gravă, am înțeles că trebuie să merg la un specialist”, își amintește Anastasiia.

Primele simptome erau, practic, neobservate, credea că doar a obosit de muncă sau că  este o perioadă, în care s-au adunat prea multe responsabilități, dar cu timpul va trece. 

„Dorința de a nu trăi nu era reprezentată de gânduri de sinucidere, ci un sentiment de deznădejde completă a vieții și sentimentul că trebuie să trăiești mai departe. M-am trezit dimineața cu gândul că nu are rost să mă trezesc, să fac ceva, că trebuie să trăiesc, deși nu voiam. Acestea sunt gânduri grele”, afirmă ea.

Schimbările din viața Anastasiiei și acutizarea emoțiilor negative au determinat-o să apeleze la un specialist.

„Eram atât de obosită să mă simt rău, încât m-am hotărât să merg la un medic psihiatru pentru o consultație. I-am spus medicului cum mă simt, am trecut două teste, dintre care unul avea peste o sută de întrebări. Mi-a spus simplu: Cred că ai depresie și trebuie să începi tratamentul”, povestește Anastasiia.

După ce a început să ia antidepresive prescrise de medic, Anastasiia afirmă că s-a simțit mai bine, dar uneori au fost recidive.

Apoi s-a obișnuit, a început să înțeleagă că trebuie să aibă răbdare în procesul de tratament și că poate merge înainte cu urcușuri și coborâșuri, până va putea spune că se site bine.

Fictivul tratament: Nu fi tristă

Cei dragi au înțeles ce se întâmplă cu ea, deoarece Anastasiia a vorbit deschis despre trăirile  sale. Spune că datorită sprijinului lor a apelat la ajutorul calificat al medicului.

„Erau foarte îngrijorați pentru mine. A fost o perioadă în care am avut atacuri de panică, cu un sentiment deplin că o să mor, în astfel de momente este foarte important ca cineva să fie acolo, să mă ajute să trec prin asta. Sau în zilele dificile, când pur și simplu nu te poți ridica din pat și, în același timp, simți un mare sentiment de vinovăție pentru asta, este foarte important când sunt cei dragi în apropiere”, susține ea.

În mediul său, majoritatea oamenilor iau depresia în serios, nu o consideră o boală fictivă, dar a trecut și prin experiențe diferite, uneori i s-a spus „nu fi tristă” sau „trebuie să te ocupi cu ceva”. Totuși, oamenii apropriați au fost înțelegători.

Nu-mi pot imagina cât de greu este să fii în preajma unei persoane cu depresie, să susții și să vezi că, uneori, acest sprijin nu dă niciun rezultat vizibil, dar de fapt nu-mi imaginez cum m-aș fi descurcat fără acest sprijin.

Din culisele trăirilor interioare ale unei eroine: „Mi-era atât de rău... și nu puteam spune nimănui”

Aneta (Notă: numele protagonistei a fost modificat) a ajuns în situația în care s-a pierdut definitiv, aflându-se printre oameni. Lucrurile au început s-o ia razna, inclusiv, pe plan fizic, nu doar emoțional.

„Am ajuns la starea când nu mai mâncam, aveam grețuri, nu puteam adormi, dormeam câte 2-4 ore pe zi, nimic nu mai avea sens, nu mai aveam nici scopuri, nici dorințe și totul se întâmpla de la sine. Eram pe regim de autopilotare”, își amintește tânăra.

Corpul său a fost primul care i-a dat de știre. Grețuri și amețeli frecvente. Primele stări au fost extreme. Azi era mega fericită și mâine se-neca în lacrimi și fum de țigară.

A început a fuma, crezând că așa se va liniști. Apoi a căutat căldura în relații ascunse, dar de fiecare dată, se simțea tot mai rău.

„Sincer, mă simțeam violată de bună voie. Fiind purtată pe palme, eu mă simțeam murdar, și dispăream din viața acelui om”, povestește Aneta.

Toate aceste stări și momente din viața ei au atins un punct culminant, când cele mai disperate situații au fost cele de risc, create de ea însăși.

„Despre depresie trebuie să se vorbească”

Nu știe sigur ce a declanșat aceste stări negative, dar presupune că neîncrederea în sine, complexele din copilărie, lipsa de susținere au fost printre factorii care au contribuit la aceasta.

„Eu mereu am încercat să fiu comodă, apreciată, lăudată, am luptat ca să merit binele din viața mea. Eu am ascuns toate astea sub zâmbet și, probabil, am obosit să par tare. Nu mai aveam forță și simțeam că mă auto-pedepseam, doar că nu știu pentru ce păcate”, mărturisește Aneta.

Familia și prietenii săi aveau uneori bănuieli. Dar, cel mai des, Aneta reușea să-i convingă că totul este bine și fugea de discuții. A încercat să vorbească cu un prieten, în schimb a primit glume de prost gust. 

După o perioadă, a încetat să mai comunice cu cei care nu o înțelegeau, a înțeles cine nu i-a fost niciodată prieten, dar asta s-a întâmplat după mai multe ședințe cu psihologul.

„Despre depresie trebuie să se vorbească. Eu încă nu am curajul. Personal ascult, văd, simt oamenii care au nevoie de ajutor, dar nu pot fi salvator. Încerc să le fiu sprijin, să-i motivez, dar nu mai mult decât atât. E o temă foarte delicată, mai ales că mulți nu recunosc și se opun să creadă că pot fi depresivi”, afirmă Aneta.

Ce înțelegem prin depresie?

Potrivit specialiștilor, depresia este o tulburare, deci o boală, în termeni comuni, aşa cum o înţelege lumea în general. Netratată, aceasta se poate agrava.

„Diagnosticul depresiei se bazează pe un ansamblu de simptome care se manifestă în același timp, zi de zi, în mod repetat, pe parcursul a minim două săptămâni.  Depresivul şi-a pierdut încrederea în el însuşi, nu mai vede soluții pozitive. Totul i se pare lipsit de speranţă. Nu mai poate planifica viitorul cu încredere. Nu se mai simte în stare să înfrunte dificultățile vieţii cotidiene”, explică experta în psihoterapie și psihologie Daniela Hariton.

Potrivit ei, oricine poate resimți, în anumite zile, scăderi ale moralului, dar, în ziua următoare, sau cel mult trei zile, buna dispoziție revine, pe când persoana care suferă de depresie nu are aceasta fericită zi următoare.

„La depresivi, negativul nu este doar un punct negru pe o foaie albă, ci toată viața e  o pustietate care istovește din ce în ce mai mult și invită la evitare totală pentru orice stimul care ar putea deranja această „stabilitate”, spune psihoterapeuta. 

Citește și: Depresia și anxietatea – medalia cu două părți a societății moderne. Despre sănătatea mintală sau cum să fii BINE din cap până-n picioare

Cum se manifesta boala tăcută 

„Lucrurile se acutizează treptat. Simți încet că nu mai ești la fel ca înainte. Mai întâi, o oarecare tristețe, oboseală, apoi din ce în ce mai multe dificultăți în realizarea sarcinilor simple, precum a merge la duș, a spăla careva vase. Creierul nu mai funcționează eficient, apar dificultăți de concentrare. Cu timpul scade  plăcerea de a trăi, crește tendința de a deveni iritabil, de a amâna acțiunile. Somnul nu mai e odihnitor și crește preferința pentru izolare”, explică Daniela Hariton.

Psihoterapeuta susține că, în această perioadă, vinovăția și remușcările sunt la ordinea zilei, iar  gândurile distructive multiple alungă orice plăcere din activități. Cu timpul, gândurile negre, numite ruminații, bântuie nu doar pe parcursul zilei, dar deja trezesc din somn și crează dificultăți de readormire, iar timpul se scurge deosebit de lent și ziua următoare sperie. Pe fundalul unui creier obosit în lipsa somnului, crește suspiciunea față de oameni sau oportunități și se pierde orice încredere că ceva pe acest pământ mai poate fi prielnic întru a ieși cu bine din aceste stări. 

„Cu toate acestea, se întâmplă ca gândurile despre o vindecare imposibilă, voința insuficientă, vinovăție pentru incapacitatea de a exprima afecțiune celor dragi, frica de singurătate și de a nu fi suficient de bun, să alterneze cu simțul că ceva totuși aici nu e normal și o astfel de durere și tristețe constantă atotcuprinzătoare trebuie să înceteze. Acesta e momentul oportun de a apela la un specialist după ajutor”, afirmă specialista.

Conform registrului tulburărilor mintale, este considerată alarmantă prezența a cel puţin cinci dintre simptome, prezente minimum două săptămâni.

 Te-ar putea interesa și: EDITORIAL | Ce este psihoterapia și de ce avem nevoie de ea

Triggerul stării depresive

Potrivit specialistei, uneori cauza e reprezentată de istoricul depresiv în cadrul familiei.

„În cele mai frecvente situații, e vorba despre a suporta prea mult ceva sau pe cineva care crează disconfort psihic evident. Deci, e o toleranță ce depășește semnificativ propriile resurse de a face față la stres, cu o durată îndelungată și prezența constantă a stimulilor stresori”, afirmă Daniela Hariton.

Puterea de a trece peste

Revenim la eroinele noastre. Pentru a se recupera, Anastasiia a întreprins mai mulți pași. Primul și cel mai important pas, spune ea, este cel de a recunoaște că există o problemă pe care nu o poate controla, al doilea a fost să meargă la medic, al treilea și cel mai de lungă durată a fost să accepte tratamentul și să urmeze toate recomandările medicului.

„Printre cele pe care le-am primit s-au numărat: plimbarea, lectura, alimentația corectă, somnul suficient, psihoterapie, bineînțeles, respectarea dozelor și luarea antidepresivelor cu regularitate, a nu consuma alcool, a nu fuma etc. Am făcut absolut totul, pentru că era în interesul meu să mă fac bine cât mai curând posibil”, susține Anastasiia.

Afirmă că, în continuare, merge la psihoterapie și este ferm convinsă că orice persoană are nevoie de ea, pentru că ajută să se înțeleagă mai bine, să rezolve problemele interne și să se adapteze la lumea exterioară.

De cealaltă parte, Aneta, atunci când a trecut prin toate stările şi simptomele, a decis că este timpul să se aleagă pe ea, viața ei și dorințele sale. 

„Nu am depășit definitiv această perioadă. Uneori mai am atacuri de panică, dar deja știu cum să fac față lucrurilor, iar dacă nu-mi reușește apelez la ajutor”, susține ea.

Consideră că psihologul nu îți dă soluții, dar are exact întrebările care te trezesc la realitate: „Eu am făcut multe practici, exerciții, observații și analiza stărilor trăite. Le fac și acum, când simt că nu mai pot”.

Dușmanul ignorat al stării de bine 

„Avem foarte multă ignoranță la capitolul sănătatea mintală, majoritatea oamenilor nu îi acordă nicio atenție până când apar probleme serioase”, mărturisește Anastasiia.

Din aceste considerente, Anastasiia sugerează că este important să vorbim mai mult despre depresie și sănătatea mintală în general, să scoatem acest subiect din umbra marginalizării.

Psihoterapeuta Daniela Hariton susține că „suferința psihică nu este evidentă și a ajuns să fie supusă studiilor, relativ recent”.

„În țările în care subiectul sănătății mintale nu este un tabu, accesul la ajutor specializat este facilitat și oamenii apelează la el cu încredere”, a afirmat specialista.

Te-ar putea interesa și: O altă pandemie. Despre depresie, suicid și cifrele care mint

Eticheta „Bărbații nu trebuie să își exprime emoțiile”

Bărbații sunt și mai rezervați, atunci când vine vorba despre starea lor mintală. Majoritatea aleg să se închidă în sine și să nu povestească despre ceea ce le transforma viața.

Potrivit specialiștilor, riscul ca o femeie să sufere de depresie este de două ori mai mare, în comparație cu bărbații. Acest fapt este cauzat de dezechilibrul hormonal, precum și de factorul genetic. Deși femeile sunt mai expuse și mai vulnerabile în fața depresiei, bărbații au tendința să neglijeze aceasta boală.

„Acest fapt este cauzat de etichetele pe care societatea le impune: „Bărbații nu trebuie sa își exprime emoțiile”, „Sexul slab vs sexul puternic”, „Ce plângi ca o fetiță”. În acest caz, este mai probabil ca bărbații să comită acte de suicid. Neglijarea semnalelor și reprimarea emoțiilor pot avea efecte devastatoare asupra sănătății mintale a bărbaților. Astfel, acumularea tensiunii, prezența sentimentul de inutilitate și presiunea tristeții pot avea consecințe nefaste”, afirmă Daniela Hartiton.

Recomandări pentru a putea preveni depresia

Potrivit specialistei, prevenirea depresiei ține de prioretizarea cunoașterii de sine, a propriilor puncte forte și slabe, pentru a suplini lacunele în mod optim și a nu irosi în zadar resursele proprii, în vederea investirii lor în ceea ce poate contribui la calitatea propriei vieți. Atfel, secretul oricărui succes ține de practică persistentă și perseverență, iar ceea ce nu este practicat, se uită. În acest mod, depresia poate câștiga sau pierde din teren, în funcție de alegerile pe care le facem zi de zi. 

„Exercițiile cardiovasculare sunt recomandate persoanelor depresive, deoarece acționează în corp ca un preparat antidepresiv. Iar accesul frecvent la natură, departe de orice dispozitiv este absolut benefic pentru psihic.Cea mai potrivită abordare ține de capacitatea de a lua totul așa cum este, cu părți bune și rele, a le integra și a folosi în propriul avantaj resursele oferite de ambele extreme”, susține Daniela Hariton.

Cum ajutăm persoanele din jurul nostru

Uneori ar putea fi suficient să fii alături în tăcere și să dai de înțeles că nu ești deranjat de ceea prin ce trece persoana în depresie, afirmă psihoterapeuta.

„Îi poți propune să-l însoțești în ceva ce îi este acceptabil sau să depănați amintiri frumoase. Îl/o poți invita să se gândească la un loc sau situație în care s-a simțit bine, să povestească în detalii, să asculți cu sufletul deschis. Ulterior persoana va accepta să-ți dea acces mai avansat și îi vei putea sugera ușor, nu foarte insistent, de a încerca o vizită la specialist, în cadrul căreia să se elibereze de gândurile chinuitoare cel puțin, argumentând că ți-ar plăcea să poți face personal mai mult ca să-i iei durerea, dar nu știi cum”, recomandă Daniela Hariton.

Pandemia și o lume în pragul depresiei

Pe parcursul anului 2020, în cadrul Centrelor Comunitare de Sănătate Mintală din Republica Moldova au fost asistate circa 180 de mii de persoane, dintre care 83,69%, repetat, cu scop de diagnostic și tratament. De asemenea, a fost atestat un număr în creștere de cazuri de depresie, anxietate și demență.  În comparație cu anii precedenți, adresările la psiholog s-au triplat, în contextul pandemiei de COVID-19. Oamenii, care anterior nu au avut nicio consiliere psihologică, acum au dificultăți emoționale, stări de neliniște și îngrijorări, provocate de pandemie. 

În ultimii ani, investițiile în serviciile comunitare de sănătate mintală la nivel național au crescut de aproape trei ori. În 2015, bugetul acordat centrelor era de 9,5 milioane lei, iar în 2019 acesta constituia 25,6 milioane lei.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, pandemia de COVID-19 a perturbat sau a dus la oprirea furnizării serviciilor de sănătate mintală în 93% din statele lumii, pe când cererea de servicii de susținere a sănătății mintale este în creștere.

Aproximativ un miliard de persoane din întreaga lume au o problemă de sănătate mintală. La nivel global se estimează că 5% din adulți suferă de depresie, fiind una dintre cele mai frecvente afecțiuni mintale. La fel, unul din șapte copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani are o afecțiune mintală, iar jumătate dintre aceste probleme încep de la vârsta de 14 ani. 

Acest material face parte dintr-o serie de articole marca AGORA, dedicate sănătății mintale, în care abordăm specialiști în sănătate mintală, precum și istorii de viața ale oamenilor care au decis să vorbească despre experiențele prin care au trecut. Prin aceste materiale ne propunem să scoatem acest subiect din umbra marginalizării și să încurajăm oamenii să apeleze la ajutor calificat. Pe teritoriul țării sunt 40 de centre comunitare de sănătate mintală, ce oferă gratuit, confidențial, servicii de susținere, consultanță și ajutor psihologic celor care simt necesitatea de a vorbi cu un specialist.