Diabetul, o epidemie netransmisibilă

Cu adevărat, diabetul zaharat în prezent reprezintă o amenințare pentru toată populația, aceasta dezvoltând proporțiile unei pandemii globale. Ca urmare a creșterii galopante a cazurilor de diabet, încă în 2006, la Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) diabetul zaharat a fost declarat drept „o epidemie netransmisibilă”, până în acel moment termenul de epidemie fiind folosit doar pentru maladiile infecțioase.

Federația Internațională de Diabet (IDF) este o organizație care elaborează Atlasul Diabetului, unde sunt prezentate datele privind evoluția acestei maladii în plan global. Cifrele sunt cu adevărat îngrijorătoare. Astfel numărul total de persoane adulte (20-79 ani) care suferă de această boală este de circa 537 de milioane de persoane, ceea ce ar însemna că una din 10 persoane este cu diabet zaharat. În 2019 acest indice era de 463 de milioane de oameni.

În jur de 541 de milioane de adulți sunt confirmați cu scăderea toleranței la glucoză – ceea ce presupune un risc sporit de dezvoltare a diabetului zaharat tip II. Unul din cinci pacienți cu diabet au vârsta de peste 65 de ani, iar fiecare a șasea sarcină se complică cu hiperglicemii. Anual, în jur de 20 de milioane de femei dezvoltă hiperglicemii în perioada sarcinii.

Ce reprezintă de fapt diabetul zaharat?

Diabetul zaharat este o maladie cronică, cu afectarea tuturor tipurilor de metabolism, în special cel glucidic și care se manifestă printr-o hiperglicemie cronică (creșterea glucozei sau zahărului în sânge). Creșterea permanentă a glucozei în sânge contribuie la dezvoltarea complicațiilor cronice vasculare.

De ce apare diabetul? Cu siguranță există mai multe cauze care contribuie la dezvoltarea diabetului, însă în final acestea duc la afectarea structurilor pancreasului care sunt răspunzătoare de secreția de insulină, celulele beta ale insulelor Langherhans.

Insulina este unul din hormonii care participă la menținerea valorilor constante ale glucozei în organism, micșorând concentrația acesteia. În cazul afectării celulelor beta ale pancreasului, insulina secretată de acestea poate ajunge în cantități insuficiente, iar în cazul în care acțiunea acesteia nu este pe deplin desfășurată (celulele musculare, celulele hepatice și altele nu răspund la acțiunea insulinei – fenomen numit rezistența la insulină) se dezvoltă o creștere a glicemiei.

Ce tipurile de diabet distingem în prezent și care sunt cele mai des întâlnite?

Astăzi distingem mai multe forme de diabet, în funcție de cauzele care provoacă această boală:

Diabetul zaharat de tip I este o formă a diabetului care apare la copii, adolescenți și persoane tinere. În acest caz sunt afectate celulele pancreatice și suferă foarte mult producția de insulină. Practic, organismul acestor persoane nu produce insulină proprie. Din aceste considerente tratamentul va avea drept scop substituirea acestui deficit prin administrarea de insulină pe parcursul întregii vieți. Tratamentul cu insulină este indispensabil pentru astfel de persoane. Acest tip de diabet reprezintă doar 5-10% din numărul total de cazuri.

Diabetul zaharat de tip II constituie 90-95% din cazuri și apare la persoanele adulte. Mecanismul apariției diabetului în acest caz este diferit de cel de tipul I, în special fiind determinat de reducerea sensibilității celulelor țesuturilor periferice la acțiunea insulinei, sau de dereglările funcției de secreție a insulinei.

Diabetul gestațional este o altă categorie a diabetului zahart, care apare în timpul sarcinii, la termenul de 24 -28 de săptămâni. După nașterea copilului, aceasta poate dispărea sau poate fi o primă manifestare a diabetului zaharat tip I sau II.

Mai sunt și alte forme ale diabetului, determinate de prezența unor patologii ale pancreasului, altor boli endocrine sau de administrarea medicamentelor care contribuie la creșterea glucozei în sânge. La acest capitol, fiind în plină pandemie, aș atenționa populația să nu se autotrateze cu Dexametazonă (hormon care printre multiplele sale efecte benefice poate crește și glucoza).

Aici aș mai menționa că, în pofida faptului că DZ de tip II reprezintă cea mai mare parte dintre formele de diabet, acesta totuși în 50% din cazuri poate fi prevenit.

Pentru depistarea precoce a bolii și stabilirea exactă a diagnosticului sunt necesare anumite teste funcționale. Care sunt acestea, mai ales că multe persoane pot fi asimptomatice?

În cazul în care suspectăm totuși un diabet zaharat în baza simptomelor majore (cei 4P – pierdere ponderală, polidipsie (sete exagerată), poliurie (urinări frecvente), polifagie (foame permanentă)), avem nevoie de trei instrumente de bază pentru a confirma diagnosticul. Este vorba de aprecierea glucozei în sânge pe nemâncate (după o perioadă de minim opt ore de post alimentar), Hemoglobina glicozilată (HbA1c) și în unele cazuri (după indicația strictă a medicului) efectuarea testului oral de toleranță la glucoză (TOTG).

În majoritatea cazurilor, persoanele cu diabet zaharat tip II nu prezintă simptomele caracteristice diabetului și de cele mai multe ori acesta ajunge să fie depistat tardiv, când deja își fac apariția complicațiile cronice. Scopul medicului de familie și al medicului endocrinolog este să depisteze această formă de diabet în stadiile incipiente sau stadiile premergătoare bolii, pentru a putea încetini sau chiar opri evoluția spre diabet sau dezvoltarea complicațiilor cronice ale acestuia.

Astfel, pentru depistarea diabetului zaharat este necesar să se efectueze un screening a potențialelor persoane cu diabet. În acest scop la populația generală cu vârsta de peste 40 de ani poate fi aplicat chestionarul FINDRISC – chestionar care prognozează riscul de dezvoltare a diabetului pentru următorii 10 ani, iar în urma identificării persoanelor cu risc înalt și foarte înalt (punctaj peste 14 puncte) se va trece la a doua etapă de screening – efectuarea TOTG care permite evidențierea stării de prediabet. Pe lângă aceste două etape de bază, chestionarea și la necesitate efectuarea TOTG, se mai poate folosi și aprecierea HbA1c.

Creșterile discrete ale glucozei peste limitele fiziologice influențează apariția complicațiilor cronice. Deseori, persoanele cu diabet zaharat de tip II sunt diagnosticate în baza simptomelor determinate de complicații, așa ca dereglări de vedere, durere și amorțire a picioarelor, dureri de inimă, boli de piele care se supun greu tratamentului (furunculoză, micozele), boli frecvente ale aparatului urinar sau probleme stomatologice etc. Iată de ce suspiciunea unui DZ poate apărea la medici de diferite specialități, așa ca stomatolog, cardiolog, neurolog, chirurg, ginecolog etc.

Dar cum facem să menținem în normă valorile glicemiei?

Glucoza pentru organismul uman este una din sursele principale de energie, astfel lipsa acesteia se va rasfânge negativ asupra tuturor organelor, în special a sistemului nervos. La persoana sănătoasă, nivelul glucozei în sânge oscilează pe parcursul zilei, însă revine permanent la un nivel în limite fiziologice, restabilit de mecanismele de reglare proprii organismului uman.

Când vorbim despre valorile normale ale glucozei este important să menționăm și perioada în care am colectat proba - este o perioadă preprandială (pe nemâncate) sau o perioadă postprandială (după alimentare, care necesită a fi testată nu mai devreme de două ore după servirea mesei). Valorile glicemiei într-un corp sănătos sunt de: 4,4 – 6,1 mmol/l atunci când este măsurată dimineața, pe nemâncate, și până la 7,8 mmol/l când este măsurată la două ore după mâncare. 

În funcție de tipul de diabet, avem și factorii de risc corespunzători care determină apariția bolii. Care sunt aceștia și cum ne protejăm, pentru a minimaliza șansele de a dezvolta diabet zaharat?

Atunci când punem în discuție problema diabetului zaharat trebuie neapărat să menționăm care ar fi factorii de risc posibili. Putem vorbi la general despre stres și modul nesănătos de viață, dar menționăm că pentru fiecare formă de diabet există un șir de factori de risc specifici.

Cu părăre de rău, actualmente nu sunt specificați cu certitudine care ar fi factorii care contribuie la dezvoltarea diabetului zaharat de tip I, dar se studiază rolul factorului genetic (rudele de gradul I a persoanelor cu diabet zaharat de tip I), factorul alimentar (alimentarea la sân, consumul precoce de lapte de vaci, etc) precum și alți factori (termenul de gestație la naștere, nașterea naturală sau intervenția cezariană).

În cazul diabetului zaharat de tip II avem o varietate de factori: modificabili - de mediu, comportament sau nemodificabili - prezența diabetului la rudele de gradul I, vârsta de peste 45 de ani, patologiile concomitente deja existente (boli cardiovasculare, boala cronică renală, tuberculoza, ficatul gras, sindromul ovarelor polichistice), dereglările metabolismului glucidic diagnosticate anterior (diabetul gestațional, stările de prediabet), anamnesticul ginecologic la femei (femeile care au născut copii cu greutatea mai mare de patru kg, copii născuți morți, întreruperi de sarcină).

Printre factorii care predispun spre dezvoltarea unui diabet gestațional pot fi enumerați: vârstă >35 de ani a femeii, supraponderea sau obezitatea, fumatul, adaosul în greutate excesiv din timpul sarcinii, istoricul familial de diabet sau diabet gestațional în sarcinile anterioare.

Ce trebuie să reținem e că factorii modificabili îi putem schimba, așa ca obezitatea sau supraponderea, sedentarismul, durata somnului: prea scurtă (mai puțin de șase ore) sau prea lungă (mai mult de opt ore), fumatul, alimentația nesănătoasă, consumul excesiv de glucide sau grăsimi.

Persoana de la care veți primi cel mai mare ajutor – nu este medicul, nici prietenul, nici vecinul

Astfel, intervențiile asupra îndepărtării factorilor de risc modificabili sunt obligatorii și presupun adoptarea unui stil de viață sănătos, alimentație sănătoasă, practicarea exercițiilor fizice, evitarea stresului și controale periodice la medicul de familie.

La ce riscuri, complicații este expusă o persoană cu diabet zaharat?

După cum am menționat anterior, diabetul zaharat este o boală cronică și dacă nu este bine controlată, atunci poate contribui la dezvoltarea complicațiilor cronice vasculare, așa ca afectarea vaselor mici ale ochiului, așa numita retinopatie diabetică care este prezentă la 83% dintre pacienții cu diabet și este factorul cel mai important de pierdere a vederii (cecității), afectarea vaselor renale cu dezvoltarea bolii cronice renale diabetice care apare la fiecare a treia persoană cu diabet și în 50% dintre cazuri este considerată drept cauză a stărilor terminale care necesită tratament prin dializă.

O altă complicație cronică a diabetului este neuropatia diabetică, care afectează toate segmentele sistemului nervos.

Piciorul diabetic de asemenea reprezintă o complicație a diabetului zaharat care include atât modificările vasculare, cât și cele neurologice și contribuie la apariția ulcerațiilor la circa 1/3 dintre persoanele cu diabet zaharat.

În cazul diabetului zaharat, în special cel de tip II, crește riscul de dezvoltare a patologiilor cardiovasculare de geneză aterosclerotică, care răspund de dezvoltarea infarctului acut de miocard și accidentelor vasculare cerebrale.

Diabetul zaharat nu e o boală fatală, dar nici vindecabilă. Pacienții au nevoie de tratament pentru a menține nivelul glicemiei în parametrii normali și a reduce riscul de apariție a complicațiilor. Cum ar trebui să reacționeze pacienții atunci când sunt diagnostigați cu această boală? Cât de mult boala le va afecta calitatea vieții?

Cu siguranță prima reacție a unei persoane care este diagnosticată cu diabet zaharat este o stare de șoc. Este foarte greu să accepți această realitate dură, dar cel mai important în aceste momente este să nu disperăm. Uneori pentru a putea face față acestei situații avem nevoie de consultația psihologilor. Cel mai important lucru este ca orice pacient să conștientizeze faptul că „diabetul zaharat nu este o boală, ci un alt mod de viață”. Sunt cuvinte spuse de diabetologul Michel Bergher.

Eu aș putea veni cu următoarea recomandare, în special pentru persoanele cu diabet zaharat tip II. Dacă aveți exces ponderal sau obezitate, dacă a fost stabilit diagnosticul de DZ, nu disperați. NU sunteți singur. Există O SINGURĂ PERSOANĂ capabilă să vă ajute. Persoana de la care veți primi cel mai mare ajutor nu este medicul, nici prietenul, nici vecinul, dar - DUMNEAVOASTRĂ!”

Cât de accesibilă este insulina în Moldova? Chiar dacă unii pacienți beneficiază de medicamente compensate, alții aleg să și le procure din alte țări, pe motiv că ar fi de o calitate mai bună. Cu se explică acest fapt?

Tratamentul contemporan al unei persoane cu diabet zaharat implică cheltuieli enorme atât din partea sistemului medical, cât și a pacienților, deoarece include nu doar costurile pentru medicamente, dar și costurile pentru dispozitivele de autocontrol, de la cele mai simple și relativ ieftine cum sunt glucometrele, până la cele mai sofisticate și extrem de costisitoare, așa ca sistemele de monitorizare continuă a glicemiilor, dispozitivele de injectare a insulinei, de la ace și seringi până la pompele de insulină. Actualmente persoanele cu diabet zaharat de tip I sunt asigurate în majoritatea cazurilor cu analogi de insulină sau preparate de insulină umană și dispositive de autocontrol, din contul finanțării centralizate și din contul CNAM.

Persoanele cu diabet zaharat de tip II care administrează formele tabletate de remedii antidiabetice sunt asigurate de către CNAM. Cu părere de rău, în prezent în Republica Moldova clasele noi de remedii antidiabetice nu sunt compensate de CNAM. Din acest motiv persoanele cu diabet zaharat de tip II sunt nevoite să le procure din cont propriu. Vestea bună este că se discută posibilitățile de a include în listele de preparate compensate și clasele noi de antidiabetice, care, pe lângă eficiența în reducerea glicemiilor, posedă și efecte de organoprotecție, în special cardio și renoprotecție.

Anual, la 14 octombrie este marcată Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului.

* Autor: Daniela Ciorici, studentă Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”