Rolul educației în secolul al XXI-lea

Educația este instrumentul nostru cel mai puternic pentru îmbunătățirea și modelarea vieților tinerei generații, însă sistemele de învățământ din întreaga lume se confruntă cu o serie de probleme de câteva decenii încoace. Aceste probleme diferă de la o țară la alta - de la un număr mare de acces inegal la studii, crize în recrutarea cadrelor didactice, la costurile exorbitante pentru modernizarea infrastructurii, care ne mai lasă și o doză de îngrijorare cu privire la un viitor incert.

Școlile moderne au fost dezvoltate ca răspuns la revoluțiile industriale și a cerințelor pieței care se formau în trecut. În prezent, pentru a se încadra contextului erei digitale, este necesar ca instituțiile de învățământ să treacă printr-o reformă fundamentală și să fie inovate. Ritmul schimbărilor este din ce în ce mai mare în societate, pe piața muncii (sectorul TIC în creștere, mai mulți ingineri necesari și analiști de date, abilități digitale o competență cheie pentru meseriile din secolul al XXI-lea) și progresul tehnologic (IT, AI, big data) pune presiune asupra sistemelor educaționale din întreaga lume. Cel mai mare risc astăzi este o societate care nu este pregătită pentru viitor. Dacă educația reprezintă coloana vertebrală a creșterii și incluziunii, o sarcină cheie este pregătirea cetățenilor pentru a profita la maxim de progresul tehnologic. Această sarcină nu poate fi îndeplinită de școli, care nu folosesc oportunitățile oferite de TIC și care operează cu modele vechi - aplicarea limitată a dispozitivelor digitale și a metodelor interactive în predare și învățare. 

Marea majoritate a țărilor însă, se află încă în faza incipientă de a înțelege și a învăța cum să utilizeze instrumentele digitale în educație și cum să pregătească elevii și studenții pentru economiile și societățile digitale. Tehnologiile moderne în mare parte sunt neglijate sau utilizate ineficient sau chiar greșit în sălile de clasă și în procesele de management în educație.

Ce avem noi?

Republica Moldova, ca și alte țări, se confruntă cu un decalaj din ce în ce mai mare la capitolul competențe TIC și înregistrează un nivel scăzut de alfabetizare digitală. Aceste probleme cauzate de utilizarea insuficientă a avantajelor societății informaționale împiedică mulți cetățeni să beneficieze și să se integreze pe deplin în economia modernă bazată pe TIC. O mare parte a populației nu are cunoștințe suficiente și abilități digitale pentru învățarea pe tot parcursul vieții, ceea ce le poate reduce, de asemenea, accesul la serviciile publice și sociale, care vor fi în cel mai scurt timp disponibile doar online. Calitatea scăzută a forței de muncă va împiedica posibilitatea Republicii Moldova de a face față cerințelor economie digitale globale. Acest lucru poate fi modificat doar prin sistemul de învățământ și prin furnizarea de programe de instruire personalizate pentru profesori.

Conform Strategiei Educației 2020 a Republicii Moldova, comunicarea în școli este încă dominată de metode clasice pe bază de hârtie, în ciuda dezvoltării platformelor de management care ar trebui promovate și menținute. Majoritatea cadrelor didactice au acces limitat la cursuri de formare continuă în pedagogia TIC. Programele de pregătire profesională existente pentru abilități digitale pentru profesori sunt de slabă calitate. Majoritatea cursurilor sunt învechite, iar examenul final este formal. Elementul care lipsește este flexibilitatea, diversitatea modelelor adaptate la nevoile individuale.

În ciuda unor progrese la nivel de politici publice (standarde digitale pentru profesorii din învățământul general, strategii sectoriale), investiții în infrastructura și dezvoltarea curriculumului pentru specialitățile IT (VET și învățământul general), au fost înregistrate progrese minore în utilizarea tehnologiilor pentru a îmbunătăți managementul proceselor, predarea și învățarea în școli, inclusiv instituțiile VET. În ciuda accesului destul de bun la infrastructura IT în aproape toate școlile de învățământ general (conform MECC jumătate dintre ele sunt depășite, dar acestea vor fi verificate în sistemul VET), tehnologiile IT sunt mai puțin utilizate în predare și învățare.

Ce presupune inovarea sistemului educațional?

Inovarea unui sistem întreg, inclusiv a celui educațional, a fost întotdeauna un proces mai complex decât pare la prima vedere, fiind dificil de implementat. Crearea de oportunități pentru ca inovația să aibă loc în domeniul educației a devenit critică pentru liderii din domeniu. Universitățile și școlile din întreaga lume se confruntă cu identificarea și dezvoltarea de noi strategii pentru a aborda schimbările rapide și tendințele prognozate, dar care în același timp ar continua să răspundă și cerințelor cotidiene. Pentru a realiza transformarea cerută de actuala paradigmă economică și a educației secolului al XXI-lea, școlile, universitățile și instituțiile publice de resort vor trebui să sufere schimbări sistemice.

Inovațiile disruptive sunt procese care nu sunt congruente cu sistemele actuale în vigoare și necesită o îmbunătățire a capacității și a nivelului de abilități din cadrul organizației pentru a deveni inovații durabile. Inovația disruptivă rar provoacă o schimbare bruscă într-un sistem, în timp însă, oferă aproape întotdeauna drept rezultat un sistem sau un model nou. Un astfel de exemplu este aplicarea la nivel de strategie a gândirii de tip design. Bine primit în lumea afacerilor, Design Thinking a fost recunoscut ca un motor al inovației în proiectarea produselor și a fost recunoscut ca o abordare eficientă pentru crearea unei schimbări sistematice în cadrul organizațiilor. Prin urmare, această metodologie are potențialul de a fi un instrument eficient pentru a interveni în educație.

Pe lângă potențialele dovezi ale eficienței utilizării tehnologiilor în educație, identificăm și o serie de obstacole în sistemele din învățământ din lumea care împiedică inovarea și îmbunătățirea proceselor din școală, universitate și valorificarea potențialului tehnologic.

Aceste probleme sunt percepute sub diferite forme în întreaga lume - de la presiunea finanțării (forma de finanțare, lipsa planificării), volumul  excesiv de muncă al profesorilor și dublarea proceselor pe hârtie, pâna la fluctuațiile și cerințele variabile ale pieții muncii și asigurarea incluziunii sociale.

În întreaga lume putem identifica exemple minunate de școli/grădinițe unice, dar care sunt prea scumpe sau prea dependente de profesori excepționali pentru a avea o șansă de a fi replicate. O altă problemă pe care o găsim la polul opus privind înțelegerea și abordările greșite de a moderniza educația sunt programele de reformă aplicate simultan în întregul sistem, fără experimentare, testare, care invariabil nu au fost prevăzute.

Lipsa unei viziuni clare ce înseamnă instrumente TIC, securitatea în mediul virtual sunt alte subiecte noi apărute pe agenda educațională. Pentru a putea însă da startul inovațiilor în acest domeniu este necesar în primul rând să înțelegem o serie de termeni:

●      „EdTech”, „EduTech”, „TIC în educație” sau „tehnologii în educație” -  Cu toate că termenul  variază, se referă la un set larg de tehnologii utilizate în contexte diferite în educație. EdTech - îmbină obiectivele de bază ale învățării cu echipamente, softuri și infrastructură.

●      Soft educațional  - program sau aplicație folosit pentru a facilita procesul de predare, învățare sau evaluare. Exemplu: Google classroom.

●      Echipament hardware -  dispozitiv fizic (de ex laptop, tabletă, tablă interactivă etc.)

●      Infrastructura se referă la totalitatea de echipamente atât fizice, cât și soft, hardware și rețelele, centrele de date și alte facilități și echipamente conexe utilizate pentru dezvoltarea, testarea, monitorizarea, gestionarea unor servicii.

Educația reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă națiunile. Digitalizarea tuturor proceselor repetitive și intuitive nu va face decât să sporească această problemă. În acest context, sistemul de învățământ trebuie pur și simplu să evolueze. Știința și tehnologia evoluează în fiecare zi, așa că trebuie să știm cum să gestionăm incertitudinea și schimbarea constantă inclusiv în educație.