Oamenii AGORA. Patricia Podoleanu, jurnalistă dincolo de frontiere
Șșșș...vorbim în șoaptă. Ai ajuns în culisele AGORA, aici unde, la o pauză de cafea, îți povestim despre ce se mai întâmplă la noi prin redacție și, mai ales, cine sunt oamenii care îți aduc știrile, în fiecare zi. Poate nu ai știut, dar redacția AGORA a ajuns, de ceva vreme, dincolo de granițele Republicii Moldova, iar astăzi numără două corespondente din diasporă. Una dintre ele este jurnalista Patricia Podoleanu stabilită în sudul Germaniei. Am discutat cu ea despre munca de la distanță, motivele plecării din țară, dar și despre șocurile culturale trăite în Vest.
・
Din culisele redacției AGORA
Așa cum vă spuneam, redacția AGORA a depășit frontierele țării. S-a întâmplat în timpul pandemiei, atunci când munca la distanță a devenit un fenomen tot mai des întâlnit în toată lumea și a început să câștige teren și în Republica Moldova. Așa se face că, în primăvară, din echipa de jurnaliști AGORA a început să facă parte și Patricia Podoleanu, care de mai bine de un an locuiește în Germania.
„Prima perioada după ce am venit aici învățam limba, dar studiam o oră pe zi, o dată la două zile. Aveam mult timp liber, deși până atunci eram obișnuită să fiu activă.(...) Munca m-a scos din starea depresivă de la început în care nu vorbeam germana și nu aveam nicio ocupație. Ceea ce mi-a oferit AGORA este să mă simt din nou importantă, făcând ceva ce contează”.
Patricia s-a adaptat rapid ritmului de muncă, urmărind conferințele de presă, dar și cele mai importante evenimente din Republica Moldova. De la distanță a reușit să obțină răspunsuri mult așteptate de la politicienii din țară și să comunice cu sursele de acasă.
„Până acum nu am avut probleme. Comunicăm prin WhatsApp, rețelele sociale, email. Când comunic cu instituțiile îi rog să-mi dea pe cineva disponibil să vorbească online. În general, oamenii sunt foarte deschiși să discute prin internet, sunt foarte ok. E posibil să iei legătura cu oricine. În ceea ce ține de subiecte, e nevoie de creativitate, trebuie doar să fii la zi cu actualitatea”.
Ședințele redacției AGORA au loc și ele online în fiecare săptămână.
„Sinceră să fiu mă uit cu tânjală la team building-urile care au loc offline. Mă simt prost doar din punctul acesta de vedere că nu pot participa. Cu echipa mă simt bine, e o altfel de legătură între șef și angajat, iar eu am simțit căldură și apreciere”, spune Patricia.
Vioara și experiența în jurnalism
În Republica Moldova, Patricia a frecventat școala de muzică, unde a ales să cânte la vioară. Ne povestește că cei nouă ani de studii i-au format caracterul.
„Profesoara și tot timpul petrecut acolo m-au format. Eu nu m-am născut cu talent, tot ceea ce am obținut e pur și simplu muncă. La mine era modul activ de viață încă de pe atunci, din gimnaziu. Mă duceam la școală până la 13-14 și la 14:30 eram deja la vioară până la 20:00. Și apoi veneam acasă și făceam lecțiile pentru a doua zi. Erau zile pline. Vioara m-a învățat foarte multă disciplină și mi-a arătat că dacă îți dorești ceva și muncești, atunci poți. (...) Acum știu că o să reușesc peste tot, mă simt împlinită când mă aflu în mișcare”.
Pasionată de muzică, dar și de medicină, Patricia a ales într-un final să aleagă jurnalismul, domeniu în care a debutat încă în timpul studiilor de la universitate. A lucrat în jurnalismul online, devenind apoi reporter de televiziune și prezentatoare de știri.
„Era interesant. Mie îmi plăcea că în fiecare zi era ceva diferit. Îmi plăceau live-urile de la evenimente, de la proteste, când era gălăgie, aveam impresia că sunt pe BBC în acel moment”, povestește zâmbind Patricia.
Și-a dorit să facă masteratul în Italia, iar în timp ce avea toate actele pregătite pentru a fi transmise la universitate, pandemia i-a dat planurile peste cap, întrucât înscrierile pentru cetățenii străini nu mai erau posibile. În câteva luni, însă, a decis să-și schimbe viața radical și să se mute cu traiul în Germania.
„Pe mine mă măcina gândul că toată viață o să regret că nu am încercat, că o să-mi pară rău. Mai bine încerc ca să-mi amintesc la bătrânețe ce peripeții am avut. În Moldova era totul foarte confortabil pentru mine. (...) Generația tinerilor de acum nu pleacă pentru că mor de foame, eu cred că mai degrabă tinerii pleacă pentru că vor altceva. Vor o altfel de viață, alte oportunități sau pur și simplu vor să vadă lumea. Știu că oricând pot să mă întorc, dar trebuie să trăiesc și experiența aceasta”.
În Germania, Patricia a început să învețe limba de la zero, cunoscând o viață total diferită de cea de acasă.
„Acum înțeleg germana și mă simt bine că pot să vorbesc. Înveți cuvintele de bază, iar când ajungi la următorul nivel afli tot mai multe sinonime. Gramatica e cu totul diferită față de engleză, vorbești și trebuie să te gândești cum să declini fiecare cuvânt”.
„E cu totul diferit, m-am confruntat și mă confrunt cu multe șocuri. În primul rând am început să fiu mai atentă la ceea ce spun, neștiind foarte bine limba. (...) Aici am învățat că nu ai voie să faci deloc gălăgie după ora 10, duminică nu poți în general include mașina de spălat, nu cumva să deranjezi vecinii cu zgomotul mașinii tale sau în fiecare zi de luni până vineri de la 12 până la 14 e un fel de timp de liniște. (...) Sunt foarte punctuali. Încă nu am așteptat niciodată un neamț. Eu am încercat, știind că punctualitatea pentru ei contează, să vin și eu întotdeauna la timp. (...) Sau când arunci cartonul, de exemplu, regula pe care am învățat-o aici e că nu arunci cutia toată, dar o rupi bucăți, ca să faci și tu un pic de treabă. O dată, vecinul meu s-a supărat că nu am tăiat destul de mărunțel. A luat o bucată de carton și a pus-o în căsuța mea poștală scriindu-mi să tai mai mărunțel” , își amintește zâmbind Patricia.
Revenirea acasă și planurile de viitor
Acum, concomitent cu munca la AGORA, Patricia urmează să studieze consultanță în finanțe la o companie din Germania.
Spune că îi este dor de casă, iar plecarea a făcut-o să realizeze cât de mult îi pot lipsi anumite lucruri, dar mai ales oamenii dragi.
„În primul rând de surori și frați îmi e dor, iar de fiecare dată când văd vreo poză de acasă îmi aduc aminte de un moment pe care l-am trecut acolo. (...) Pot să zic și de ce nu îmi e dor. De glamour, de exemplu. Aici mă mai evidențiez de alții pentru că mă machiez, dar de tocuri am uitat. Mă simt mai bine. Acasă era întrecerea asta, să fii întotdeauna slabă, „gătită”, era parcă o competiție. Aici mergând pe drum nu ești judecat după aparențe”.
Patricia spune că, mai devreme sau mai târziu, va reveni cu siguranță acasă. Și-ar dori însă ca până atunci să trăiască experiențe noi.
„Pensia cu siguranță nu o văd aici, oricum m-aș întoarce acasă în Moldova. De asta și încerc să obțin ceva aici ca să am o pensie cu care să pot trăi în Moldova. (...) Pare ciudat fiind atât de tânără să te gândești la așa ceva, dar iată mie îmi veneau gândurile astea. Sau poate făcând reportaje și văzând un pensionar sau altul te gândești numai să nu ajung și eu așa. (...) Pe orice om plecarea îl schimbă, îl face mai puternic și mai răzbătător”.
Top 3 articole recomandate de Patricia Podoleanu
Ai o mașină de spălat veche în casă și nu știi ce să faci cu ea, dar parcă nici nu ai da-o, pentru că funcționează bine-mersi? Ei bine, pentru asemenea cazuri există deja soluții în multe state și chiar și la vecinii din România. Acolo, autoritățile au lansat, de ani buni, programul Rabla pentru electrocasnice, care permite înlocuirea echipamentelor casnice vechi. Cetățeanul român este îndemnat să se descotorosească de mașinăria care consumă multă energie și primește, în schimb, un voucher care îi permite o cumpărătură modernă, la un preț mai accesibil. În Moldova, această idee pare să fie încă departe de înfăptuire. „Ar fi bine, dar nu sunt bani ”, ne spun toți cei pe care i-am întrebat.
2. Pandemia și practicile neordinare pe care le-a adus la muncă. Regulile altor țări vs Moldova
Pandemia nu doar că a accelerat munca de la distanță, dar a provocat și surmenaj printre lucrători. Respectiv, condițiile moderne cer și soluții noi, poate chiar ieșite din comun. Experiența companiilor străine ne arată că unii angajatori au apelat la metode mai puțin obișnuite pentru a împăca lucrul de acasă cu eficiența și bunăstarea angajaților. În timp ce marile firme oferă deja zile de concediu în plus, plătite, iar guvernele din străinătate se asigură că tele-lucrătorii au facturile la lumină și Internet compensate, în Republica Moldova, Codul Muncii nu spune mai nimic la acest capitol. Rămâne, așadar, în reponsabilitatea privaților să ia decizii, în contextul pandemic, pentru wellbeing (trad. eng - bunăstare) la locul de muncă.
La o populație de câteva milioane de oameni, Republica Moldova finanțează, astăzi, de la stat existența a 53 de partide. Doar câteva dintre ele trasează subiectele politice din țară, iar celelalte se activează, mai cu seamă, în ajunul scrutinelor electorale. Că avem o duzină de formațiuni ne demonstrează și buletinele de vot, care de-a lungul scrutinelor parlamentare au evoluat de la mari la și mai mari. Recordul îl deține buletinul de vot de la alegerile din 1998, atunci când majoritatea căsuțelor erau completate de candidați independenți.
Susține jurnaliștii AGORA!
AGORA vrea să facă în continuare jurnalism independent, transparent, relevant și să ofere conținut gratuit pentru toată lumea! Acest lucru ne reușește inclusiv datorită cititorilor noștri, care aleg să ne finanțeze cumpărând un abonament de Susținător, Fan sau Ambasador. Fiecare dintre ele vă aduce beneficii și contribuie mult la creșterea capacității redacției!