„În zilele de 16 și 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentințe judecătorești legale, câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente...”, cu aceste cuvinte și-a început dictatorul român, Nicolae Ceaușescu, discursul despre manifestările de la Timișoara din 20 decembrie 1989. Ce nu știa el era că se afla pentru ultima dată într-un studio de televiziune în calitate de președinte al Republicii Socialiste România.

Kilometrul zero al Revoluției Române

La 15 decembrie 1989, pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie evacuat forțat din locuința sa din str. Timotei Chipariu, după ce o instanță judecătorească și episcopul de Oradea au decis acest lucru, din cauza comentariilor sale critice la adresa regimului de la televiziunea maghiară. În seara aceleași zile, un mic grup de enoriași s-au adunat în fața casei preotului, unde în ziua următoare mulțimea a ajuns la câteva sute. Având în vedere că zona era un nod important al tramvaielor din Timișoara, nu a trecut mult timp până tot orașul a aflat despre ceea ce s-a întâmplat în această zonă.

În ziua de 16 decembrie, tânărul Dan Zăgănescu se urcă pe unul dintre tramvaie și strigă pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”, călătorii alăturându-se manifestanților. La 19:30, protestul se extinde iar protestatarii încearcă să intre în clădirea județenei de Partid, fiind însă dispersați de miliție și rămânând în fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara.

Foto: Wikipedia

În acest context, la 17 decembrie, Timișoara devine punctul fierbinte și „kilometrul zero” al Revoluției Române, după ce numărul manifestanților crește. Este forțată intrarea în sediul Comitetului Județean de partid și aruncate pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă și alte simboluri ale puterii comuniste.

Ceaușescu aprobă deschiderea focului asupra manifestanților

Eșuând să disperseze mulțimea prin mijloacele clasice, în jurul orei 10:30, coloane de militari și tehnică traversează Timișoara. La ora 14:00, în mai multe zone importante ale municipiului au fost montate dispozitive militare de apărare, însă străzile Timișoarei sunt tot mai aglomerate de manifestanți care ajung la 4.000.

Potrivit procurorilor români, la ora 11:00, ministrul anațional al părării, generalul Vasile Milea, ordonă comandamentului Marii Unități Mecanizate să intervină cu 400 de militari pentru a bloca căile de acces spre Consiliul Județean. La 13:30 este dat următorul ordin:

„Situația în Timișoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În județul Timiș este stare de necesitate”, ordonă verbal ministrul.

Generalul Ștefan Gușă preia conducerea forțelor militare iar în dreptul Facultății de Electrotehnică din oraș, trupele Armatei și Miliției deschid focul asupra manifestanților. Sediul Comitetului Județean de Partid este apărat cu tancurile.

„Deci măsuri imediate! Să lichidăm repede ce este. Să fie în stare de luptă şi unităţile de la Interne şi unităţile de la Apărare. Şi oriunde se încearcă vreo acţiune, să fie lichidată radical!”, este ordinul lui Nicolae Ceaușescu, care la doar două ore distanță, duce la un măcel, în jurul orelor 16:00 executându-se primele focuri de armă. La 18:45, a fost decretată trecerea la înarmarea militarilor cu muniție de război.

Spitalul de Urgență declară stare de alertă în jurul prânzului, iar numărul victimelor devine prea mare pentru a mai fi îngrijiți. Directorul unității medicale cere ajutor din orașele apropiate. În scurt timp, morga spitalului a devenit un alt punct unde Armata și Miliția și-au instalat punctul de control.

Operațiunea „Trandafirul”

Din dorința de a ascunde proporțiile imense ale represiunii ordonate de regim, Elena Ceaușescu dispune organizarea și realizarea operațiunii secrete „Trandafirul”, în urma căreia 43 de cadavre (Dosarul Revoluției susține că cifra ar fi de 66) ale celor împușcați de militari în oraș au fost furate din morga spitalului și transportate la București. Aici au fost incinerate iar cenușa, adunată în patru pubele de gunoi și aruncată în Dâmbovița printr-o gură de canal.

„Această operațiune a fost una dintre cele mai josnice din istoria comunismului românesc, s-a făcut cu ştirea Elenei Ceauşescu şi a unor ofiţeri de miliţie și de securitate”, se mai precizează în rechizitoriul Dosarului Revoluției Române din decembrie 1989.

În dimineața zilei de 18 decembrie, în jurul orelor 05:30, unul dintre liderii comuniști trimiși la Timișoara să rezolve situația, Coman Ion, le-a raportat lui Emil Bobu și Nicolae Ceaușescu că „La Timișoara situația este sub control”.

Nici la distanță de 32 de ani de la acele evenimente, justiția din România, nu este în stare să ofere un răspuns clar și să-i tragă la răspundere pe cei vinovați.