Ape tulburi. Sute de mii de oameni de la sate consumă zilnic apă care nu corespunde normelor sanitare
Apa din 74% din fântânile din țară nu corespunde normelor sanitare, marea majoritate a populației neavând acces la resurse de apă sigure. Specialiștii spun că acest fapt dăunează mult sănătății oamenilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Ponderea populației cu acces la servicii de bază de aprovizionare cu apă și canalizare în Moldova este scăzută, iar decalajul dintre zonele urbane și rurale rămâne unul dintre cele mai mari în Europa. Totodată, studiile arată că doar jumătate din consumatorii conectați la rețelele publice au acces la apă de calitate.
・
Calitatea apei la sate vs orașe
Aproximativ 90% din gospodăriile din orașe au acces la apă prin conducte, la sate, însă, ponderea este de doar 44%.
Statisticile arată că apa a circa 74% din fântânile din țară nu corespunde normelor sanitare, iar specialiștii atenționează asupra pericolului la care sunt expuși oamenii care o consumă.
„Dacă sunt unii microbi, apa poate să fie sursa principală de boli acute și nu numai, chiar și hepatita virală A poate să fie din cauza apei potabile care nu este de calitate. Alt moment este că de multe ori în fântâni sunt scurgeri de la locurile neamenajate pentru deșeuri și în urma ploilor, a ninsorilor. Apele pot să fie poluate. De multe ori avem și nitriți, și nitrați în apă și aceasta deja poate duce la boli mult mai serioase, boli digestive, hepatite, chiar și boli oncologice. Tot organismul suferă din cauza apei. Rinichii sunt cei care filtrează și aici influențează și duritatea apei. Din cauza apei foarte dure se pot forma pietrele renale”, a declarat pentru AGORA specialista în sănătate publică, Luminița Suveică.
Citește și: Apă cu viermi la Hîncești: „E foarte murdară și miroase a canalizare”
Potrivit analizelor de laborator efectuate în 2021, apa din fântâni are fie o duritate joasă, fie o duritate prea înaltă, cloruri și conductivitate care depășesc concentrația maxim admisibilă. Totodată, apa conţine o cantitate sporită de fluor, sulfaţi, sulfură de hidrogen şi alte elemente chimice.
Potrivit unui studiu realizat în 2020 de ANSP și ADEPT, în țară, apa din apeductele urbane corespunde normelor doar în proporție de 55,2%. Astfel, bacterii coliforme, precum și E. Coli au fost depistate în apeductele orașelor Basarabeasca, Dondușeni, Orhei, Șoldănești, Telenești, Cimișlia, Taraclia, care sunt alimentate din surse subterane, dar și în orașul Fălești, unde apa din râul Prut este folosită în scopuri potabile.
Cea mai mare pondere a neconformităților privind calitatea apei din apeductele urbane s-a atestat în Regiunea de Nord a țării, unde 62,5% de probe nu corespundeau normelor. Doar în 12 localități rezultatele au fost bune, printre acestea municipiul Chișinău, Cahul, Comrat, Florești, Ialoveni, Leova, Nisporeni și Ocnița.
Citește și: Viața din afara bulei: La orizonturi limpezi - ape tulburi (VIDEO)
Ce ține de apa furnizată consumatorilor din capitală, potrivit Apă-Canal Chișinău, aceasta „este de bună calitate, nu influenţează negativ sănătatea şi nu trebuie tratată și filtrată suplimentar”. Potrivit analizelor din ultimul raport din 2021, apa de la robinet consumată de chișinăuieni se încadrează în limitele normale.
Totuși, unii specialiști recomandă consumul apei de la robinet după filtrarea prealabilă.
Lanțul slăbiciunilor apelor reziduale
Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, în zonele urbane din Republica Moldova, ratele de colectare a apelor uzate sunt reduse, iar rata de tratare este și mai mică. Statisticile arată că din 1.214 sisteme de apă din țară, doar 141 au un sistem funcțional de canalizare și doar 91 au o formă de tratament. Majoritatea stațiilor de tratare a apei s-au deteriorat și evacuează apele uzate netratate direct în râuri. Se estimează că aproximativ 65 de milioane de metri cubi de apă uzată curg anual în instalațiile de tratare, deservind aproximativ un milion de oameni.
Recent, în urma prelevării probelor la Stația de Epurare din Chișinău s-au înregistrat niveluri de azot de 6,8 ori mai mari decât maxima admisibilă, precum și prezența salmonelei. Potrivit șefului Inspectoratului pentru Protecția Mediului, Ion Bulmaga, în rezultat, în râul Bîc au fost deversate ape uzate insuficient epurate. Pentru acest prejudiciu, Întreprinderea Apă-Canal Chișinău a primit o amendă de 12 milioane de lei. În replică, primarul capitalei, Ion Ceban, a dat vina pe agenții economici care nu respectă legea.
Deși cadrul legal prevede că agenții economici trebuie să trateze apele uzate, la modul practic, adesea acestea ajung direct în canalizare, întrucât unii agenți economici perfectează contracte adiționale cu Apă-Canal Chișinău, spune șeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului.
„Dacă este vorba despre o întreprindere de prelucrare a cărnii, de exemplu, evident că apele uzate vor fi cu concentrații mari de grăsimi, acele grăsimi nimerind în mediu se descompun, urmează reacții chimice. Dacă vorbim despre spălătoriile auto, acolo sunt detergenți, diferite substanțe chimice, toate nimeresc în sistemul de canalizare. Dacă Apă-Canal Chișinău ar limita parțial deversările și nu le-ar prelua și stația de epurare ar activa la capacitatea pentru care a fost proiectată nu s-ar fi ajuns în această situație”, a declarat pentru AGORA șeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului, Ion Bulmaga.
Totodată, această situație atrage atenția asupra faptului că, într-un final, deversările apelor cu concentracții mari de poluanți afectează atât apa pe care o consumăm, cât și unele alimente.
„Problema este mult mai complexă decât pare. Este o problemă de nivel național, nu doar municipal. Odată fiind deversate acele ape uzate cu concentrație majorată de poluanți în râul Bîc, în cazul de față, pe lângă poluarea aerului prin mirosul care este, a solului prin pătrunderea lor în sol, poluarea bazinului râului Nistru, mai sunt distruse și ecosistemele acvatice, speciile de pești, păsări, care nemijlocit se hrănesc din acest bazin. Dacă ne deplasăm pe sectorul de drum către Anenii-Noi putem observa că o bună parte din câmpurile care sunt aflate pe malul râului Bîc sunt cultivate cu diferite fructe sau legume. Ulterior, proprietarii acestor câmpuri ilegal folosesc apa râului Bîc la irigarea culturilor ce le aparțin. Roada, aceste fructe și legume, nimeresc în piețele din republică, pe mesele noastre, fiind și noi pasibili de a consuma aceste produse infectate și de a ne îmbolnăvi. Este o problemă foarte complexă care afectează întreg mediul ambiant nu doar resursele acvatice, dar au loc o serie de poluări în lanț a tuturor componentelor de mediu”, spune Ion Bulmaga.
Râul Nistru, afectat de Complexul Hidroenergetic Nistrean
Moldova dispune de un total de resurse de apă regenerabile de circa 15,6 miliarde de metri cubi anual. Circa 86% din totalul resurselor regenerabile de apă provin din râurile transfrontaliere Prut și Nistru.
Sursă: PNUD
Nistru este una din principalele surse de apă potabilă în Republica Moldova, însă potrivit unui studiu recent, calitatea apei are de suferit din cauza Complexul Hidroenergetic Nistru, care, concomitent, influențează debitul, precum și diversitatea biologică a fluviului.
Potrivit studiului privind impactul social și de mediu al CHN asupra râului Nistru, comandat de PNUD Moldova și elaborat cu sprijinul Suediei, impactul Complexului Hidroenergetic Nistrean se resimte cel mai puternic pe un sector de 150 de kilometri în aval de Naslavcea.
Cercetările arată că au crescut suprafețele acoperite cu plante acvatice care pot dăuna râului, de la 1% la 85% în sectorul de nord al Moldovei, a scăzut nivelul de zooplancton și a organismelor de adâncime, au dispărut 19 specii de pești în segmentul mijlociu și 15 specii în cel inferior, a scăzut efectivul speciilor valoroase de pești (cegă, crap, șalău, știucă, morunaș) de circa 40 de ori.
Rezultatele studiului au fost prezentate părții ucrainene în cadrul ședinței comisiei Nistrene care a avut loc recent, însă țara vecină a refuzat să-l recunoască, a declarat ministra Mediului, Iuliana Cantaragiu.
„E mai mult material informațional pentru noi, Ucraina nu-l recunoaște. De asta a fost solicitată asistența Comisiei Europene venind din logica că și Republica Moldova, și Ucraina au acorduri de Asociere cu Uniunea Europeană. Nu facem un alt studiu pentru cultura noastră generală și să tot demonstrăm Ucrainei că aduce impact, dar vrem un studiu care să fie recunoscut de ambele părți. (...) Ei au primit această informație destul de bolnăvicios”, a declarat Iuliana Cantaragiu.
Complexul a început să fie construit de către Ucraina în 1973 și prima unitate de producere a energiei hidroenergetice a fost lansată în 1983, urmată de cea de-a doua în 2002 și Centrala hidroelectrică prin pompare – în 2013.
Cum au curs promisiunile
În 2016, guvernarea democrată promitea că până în 2025 toate instituțiile de învățământ din țară vor fi asigurate cu sisteme durabile de apă potabilă calitativă, că 75% dintre cetățeni vor avea acces la sisteme de apeduct, iar numărul de izbucniri epidemice de boli infecţioase din cauza apei neconforme ar fi trebuit să se reducă cu 20%.
În 2020 au urmat alte promisiuni. Fostul ministru al Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului Ion Perju spunea că în zece ani, toate localitățile din Republica Moldova ar urma să fie conectate la apeduct și la rețele de canalizare.
Statisticile nu sunt însă încurajatoare. Doar 53,6% din localități sunt deservite de sistemul public de apă și doar 8,1 % de sistemul public de canalizare.
Anul trecut, lungimea totală a apeductelor şi rețelelor publice de distribuţie a apei s-a extins cu 3,4%. Comparativ cu anul 2016 vorbim despre o majorare de 15,8%.
Totodată, în 2020, au fost construite 31,7 km de rețele publice de canalizare, cu 1,4 km mai puțin față de anul precedent.
Dacă ponderea localităților care au aces la canalizare se va extinde cu același ritm precum în prezent, de 0,5% anual, atunci calculele arată că fiecare localitate din țară ar avea acces la rețea abia peste 183 de ani.
În același timp, cifrele atestă o discrepanță considerabilă dintre sate şi orașe, localitățile rurale din raioanele Briceni, Drochia, Fălești, Glodeni, Ocnița, Soroca, Rezina, Șoldănești, Basarabeasca, Cantemir și Leova nu au avut deloc acces la canalizare centralizată.