La 20 decembrie 1989, Timișoara devenea primul oraș liber de comunism, după ce pe străzile urbei de pe Deva zeci de mii de muncitori ieșeau din fabrici și umpleau Piața Operei iar forțele de ordine fraternizau cu revoluționarii, cei arestați fiind eliberați. La București, Ceaușescu revenise din vizita oficială din Iran și în seara aceleiași zile anunța că la Timișoara „elemente huliganice (...) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării țării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluției socialiste și întoarcerii sub dominație străină”.

Foto: TVR

Revoluția ajunge și la București

La sugestia Comitetului Municipal al Partidului Comunist Român, Ceaușescu decide să organizeze în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, o mare adunare populară unde urma să „condamne acțiunile huliganice de la Timișoara” și să demonstreze românilor că regimul continua să se bucure de un sprijin larg în rândurile populației. Deși era extrem de riscantă această mișcare, Ceaușescu a refuzat să examineze și alte opțiuni.

Foto: Libertatea

Început la ora 12:00, mitingul popular este întrerupt după doar câteva minute de o serie de huiduieli și fluierături din mulțime, moment în care Nicolae Ceaușescu și-a pierdut controlul iar consoarta sa, Elena Ceaușescu, a făcut încercări disperate spre a-i liniști pe participanți. De cealaltă parte, panica se generalizează în rândul mulțimii.

Într-o ultimă încercare, dictatorul român a promis majorarea salariilor cu 200 de lei și a pensiei cu 100 de lei iar ajutorul social cu 300 de lei, ofertă care a devenit un simbol al prăbușirii regimului comunist din România. Odată încheiat mitingul, pe străzile capitalei apar primele blindate, trupe de militari și securiști care primesc un ordin clar: „Nimeni nu se apropie de sediul Comitetului Central”.

Baricada și fuga de pe acoperișul Comitetului Central

În cursul serii, demonstranții, în marea lor majoritate tineri, se adună în apropierea Hotelului Intercontinental din Piața Universității unde ridică o baricadă în fața forțelor de ordine care primesc ordinul „să curețe zona”. În jurul orelor 23:30, militarii deschid focul împotriva celor de la baricadă și după miezul nopții reușesc să distrugă baricada utilizând TAB-urile, fiind înregistrați 49 de morți și 599 de răniți.

Totuși, manifestanții reușesc să ajungă în cartierele muncitorești și în marile zone industriale unde răspândesc vestea despre represiunile din centrul capitalei. În același timp, regimul a planificat mai multe adunări în fabrici și unitățile industriale, lucru refuzat de muncitori, care din contră au început organizarea unor proteste mult mai ample împotriva guvernului comunist.

Foto: TVR

Deja la 07:00 dimineața, Elena Ceaușescu era informată că un număr mare de muncitori se îndreptau spre centrul Bucureștiului iar baricadele Miliției și Securității devin ineficiente în a preveni avansul acestora spre centru. Astfel, la 09:30, Piața Universității era ocupată în întregime de manifestanți. Tot atunci ministrul apărării naționale, Vasile Milea s-a sinucis iar la 09:45, după ce nu s-a ajuns la un consens privind noile acțiuni represive contra muncitorilor, s-a dispus instituirea Stării de Necesitate pe întreg teritoriul țării.

Noul ministru al Apărării, Victor Stănculescu, a dispus, la ora 10:07, retragerea trupelor de militari în cazărmi și discuții cu demonstranții, astfel încât deja la ora 11:30, în fața sediului Comitetului Central erau peste 100.000 de persoane. În jurul aceleiași ore, Ceaușescu a încercat să se adreseze mulțimii de pe balconul clădirii CC-ului, însă a fost huiduit.

Foto: Wikipedia

La ora 12:09, cuplul Ceaușescu, însoțit de câțiva oficiali loiali și gărzile de corp, a urcat în elicopterul pilotat de Vasile Maluțan (elicopter ce a ajuns în proprietatea Republicii Moldova) și a părăsit Bucureștiul, Ceaușescu abandonând centrul puterii sale.

De altfel, în zilele de 22 - 25 decembrie, se vor înregistra cele mai multe victime din perioada Revoluției Române, pe fondul unei psihoze generalizate și a dezinformării, fiind lansate versiuni cum că teroriștii ar ataca punctele cheie ale noii guvernări, cum ar fi Televiziunea și Aeroportul, populația civilă și armata fiind îndemnată să le apere, chiar și cu prețul vieții. Acest fapt a provocat sute de victime.

Revoluția Română, urmărită de la Chișinău

Pe străzile Chișinăului, mai ales în fața monumentului lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică, se discutau intens evenimentele de la Timișoara și București. Erau amplasate chiar și pancarte pe care scria „Jos Cizmarul și savanta”, „Nu trageți în poporul român! Nici la Timișoara, nici la Arad, nici la București, nici...”

În presa de la Chișinău, ziarul Pravda era primul care scria despre evenimentele tragice de la Timișoara, în ediția din 21 decembrie fiind inserată o corespondență a trimișilor agenției sovietice TASS, printre care se număra și Dumitru Diacov, actual președintele de onoare al PDM.

Foto: Europa Liberă

Moldova Socialistă relata în ediția din 24 decembrie 1989 cum, în seara zilei de 22 decembrie, în piața din fața catedralei din Chișinău au fost aprinse mii de lumânări în cadrul unei slujbe religioase, în memoria victimelor represiunii comuniste din 16 – 22 decembrie 1989. După încheierea slujbei, deputatul poporului din URSS Petru Buburuz a lansat ideea expedierii în România a unor ajutoare umanitare, idee ce va fi realizată câteva zile mai târziu.

Foto: Europa Liberă

De altfel, Tinerimea Moldovei relata în ediția din 23 decembrie că se adunaseră deja 12 mii de ruble din colectări directe, trei mii de la sediul Crucii Roșii și nouă mii de la statuia lui Ștefan cel Mare. Comitetul executiv de la Chișinău alocase un milion de ruble iar Frontul Popular – 300 de ruble, fiind destinate transmiterii de ajutoare în orașul Iași, grav afectat de evenimentele din România. În total au fost pregătite și expediate 20 de camioane și 16 vagoane de tren care au transportat în România pâine, unt, zahăr, medicamente și îmbrăcăminte.