EDITORIAL | 10 lecții ale anului 2021: Să nu-ți faci chip cioplit
Ziua de Crăciun este cea mai potrivită pentru a reflecta asupra celei de-a doua porunci biblice, „Să nu-ți faci chip cioplit”, într-o manieră lumească, raportând-o la ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în Moldova și lecțiile pe care le putem învăța în urma acestor evenimente.
・
Anul 2021 îl vom ține minte prin câteva mari dezamăgiri - dezamăgirea în „oamenii buni”, în președintă, în prim-ministră și dezamăgirea care ne-a afectat mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată - cea produsă de jurnalista Natalia Morari.
În Moldova iubirea poporului este absolută, iar cerința de a fi „iubibil” - fundamentală. Noi avem nevoie de idoli - fie ei în fruntea țării, fie în televizor sau pe baricade. Oameni pe care să-i adorăm, iar, la nevoie, să-i sacrificăm.
Citiți și „EDITORIAL | 10 lecții ale anului 2021”
De la independență încoace am tot adorat. Cu cât mai mare a fost adorația noastră, cu atât mai rușinoasă a fost căderea adoraților. Sunt nume pe care azi nici nu ți se ridică mâna să le scrii, pot părea înjurături.
Memoria noastră, pe de altă parte, este invers proporțională cu adâncimea adorației - uităm repede idolii detronați și nu ne place să ne pierdem timpul cu analiza și lecțiile de învățat. Îl căutam pe următorul - tronul nu poate rămâne gol.
Citiți și „EDITORIAL | „Lacul lebedelor” la scară mică: despre cum autoritățile evită să ne vorbească”
Necesitatea noastră de a adora, de a ne face „chip cioplit”, nu e altceva decât infantilism. Căutăm, anxioși și neputincioși, o figură părintească, adultă și, respectiv, atotputernică, atotștiutoare, care să ne fie și călăuză, și mamă, și tată, și Dumnezeu - un far la care să ne uităm și după care să ne conducem, cât plutim în derivă pe oceanul vieții. Această căutare, urmată de adorația propriu-zisă, după care vine (obligatoriu) dezamăgirea constituie un efort mintal colosal, pe care am putea să-l îndreptăm spre altceva. Bunăoară, spre procesul de maturizare, care ne-ar deschide ușa spre o lume în care nu e nevoie de idoli, de figuri părintești sau de călăuze. O lume în care fiecare e responsabil de gândurile și acțiunile sale.
Citiți și „EDITORIAL | Ce este psihoterapia și de ce avem nevoie de ea”
Dar am și două vești bune. Prima este că orice dezamăgire ne învață ceva. A doua - că avem o viață pentru a învăța. Și dacă nu ne-au fost de ajuns 30 de ani ca să învățăm lecția despre idoli, o mai trecem o dată.