Printre principalele argumente împotriva uleiului de palmier se numără faptul că acesta reprezintă o materie primă ieftină, care poate fi achiziționată la un preț cu 30-40% mai mic decât grăsimea animalieră, dar și faptul că produsul are un termen de valabilitate ce poate fi prelungit. 

Unii specialiști susțin că în componența a aproape 95% dintre produsele de pe rafturile magazinelor se regăsește uleiul de palmier. 

University of Refrigeration and Food Engineering din orașul Sank-Petersburg a efectuat o serie de experimente care au demonstrat că punctul de topire al uleiului de palmier depășește temperatura corpului uman. Respectiv, acesta nu poate fi digerat. Odată acumulat în organism, uleiul de palmier poate cauza boli cardiovasculare și obezitate, poate conduce la creșterea nivelului colesterolului în sânge, poate spori stresul, îngreuna digestia și crea dependență.

Suplimentar, există o mulțime de acizi grași saturați ce promovează dezvoltarea aterosclerozei. Aceste grăsimi, fiind sensibile la oxidare, contribuie la acumularea în organism a radicalilor liberi, care de cele mai dese ori duce celula la mutații favorizând dezvoltarea cancerului. Mai mult, se pare că nu există studii care ar explica cum sunt excretate aceste depozite de grăsime și nici unde se depozitează acestea.

Cum identificăm produsele care conțin ulei de palmier?

Chiar dacă este prezent în multe alimente procesate, practic pe foarte puține etichete vom găsi scris negru pe alb că a fost preparat cu ulei de palmier. Unii producători ascund utilizarea acestui ingredient folosind sintagma „uleiuri vegetale”. De asemenea, puțini sunt cei care știu dacă uleiul a fost produs din fructul palmierului sau din sâmburele acestuia. Uleiul produs din sâmburele de palmier este și mai nociv pentru sănătate.

Pe lângă uleiul produs din fructul arborelui și cel produs din sâmburi mai există și uleiul produs prin dezodorizarea celui extras din fruct.

Solicitată de AGORA, nutriționista Maria Victoria Racu subliniază că în cazul în care uleiul de palmier este obținut din pulpa fructului de palmier (menționat pe etichetă „ulei de palmier”/„palm oil”), acesta va avea în compoziție atât grăsimi saturate (în jur de 50%), cât și nesaturate. În situațiile în care uleiul de palmier este extas din sâmbure, (menționat „ulei din sâmburele fructului de palmier”/„palm kernel oil”), acesta va fi constituit 80% din grăsimi saturate.

Specialista adaugă că o altă problemă a uleiului de palmier este că acesta parcurge un proces de hidrogenare – adăugarea industrializată a atomilor de hidrogen pentru a-l face mai stabil și a transforma uleiurile lichide din compoziție (nesaturate, forma CIS) în grăsimi solide (nesaturate, forma TRANS).

Maria-Victoria Racu precizează că primul pas pe care îl putem face pentru a minimiza consumul de ulei de palmier este să citim etichetele produselor alimentare.  

De unde importă Moldova uleiul de palmier și câți bani se cheltuiesc pentru acest produs?

În general, la nivel mondial, uleiul de palmier a început să fie utilizat în alimentație acum câteva decenii. Asta pentru că era un produs ieftin și nu prea pretențios. 

Studiile arată că pentru a obține 10 tone de grăsime e nevoie de: parlmier - 1,2 hectare, rapiță sau floarea soarelui - șase hectare, măslini - opt hectare. Mai mult, pentru a asigura rația calorică a 100 de persoane timp de un an, ar fi suficient un singur hectar cu palmieri comparativ cu trei hectare de porumb, cinci hectare de grâu sau șase de rapiță.

Așa se face că în pofida faptului că nu prea vom găsi pe rafturile magazinelor ulei de palmier, acesta este lider mondial la capitolul consum.

Al doilea cel mai importat ulei în Republica Moldova...

După uleiul de floarea soarelui, uleiul de palmier este al doilea cel mai importat ulei din Republica Moldova. De exemplu, din anul 2017 până în prezent, țara noastră a importat ceva mai mult de patru mii de tone de ulei de palmier, în valoare de aproximativ 3,5 milioane de dolari. Cifra este mai mare decât importurile făcute în anii 2015 și 2016.

Asta în condițiile în care, în mod normal, Moldova importă anual aproximativ 6.000 de tone de ulei de floarea soarelui.

Cel mai mult ulei de palmier ajunge în țara noastră din Malaysia, urmată de Indonezia, Singapore și Suedia.

Din punct de vedere legislativ...

Solicitat de jurnaliștii AGORA, președintele Comisiei parlamentare Protecție Socială, Sănătate și Familie, Dan Perciun, a declarat că, în prezent, măsuri cu privire la limitarea importului de ulei de palmier nu se regăsesc pe agenda parlamentară. Totuși, spune deputatul, fiind cunoscute efectele nocive ale acestui produs asupra sănătății, subiectul ar putea reveni pe masa parlamentarilor. 

Legislația internațională, împotriva uleiului de palmier...

În 2014, în UE a intrat în vigoare obligația ca agenții economici să indice clar pe ambalaj tipul de ulei folosit. Ulei vegetal – de floarea soarelui, de porumb, de palmier sau altul. În Republica Moldova o lege asemănătoare a fost publicată în Monitorul oficial în anul 2019.

Legea le cere agenților economici din domeniul alimentar să eticheteze produsele alimentare astfel încât potențialii consumatori să poată afla informații despre produsul pe care urmează să-l achiziționeze. Respectiv, de la intrarea în vigoare a legii, operatorii sunt obligați să indice originea vegetală specifică a uleiului folosit în procesul e producere. 

Să privim un pic mai larg...

La nivelul mondial, consumul sporit de ulei de palmier are efecte nocive, inclusiv, asupra pădurilor tropicale, care sunt defrișate la greu în ultimii ani. Specialiștii notează că anume aceste defrișări masive reprezintă una dintre cauzele încălzirii globale.

În anul 2016, Parlamentul European a prezentat un raport potrivit căruia 49% din totalul defrișărilor pădurilor tropicale sunt consecința defrișărilor ilegale determinate de cererea sporită de produse agricole precum uleiul de palmier. După ce pădurile tropicale sunt defrișate pentru lemn,  solul este incendiat și pregătit pentru viitoarele plantații de palmier.