Cert, e lăudabil faptul că președinta, în general, a decis să vorbească. Anul a început cu stângul. Viteza infectărilor cu Covid-19 a ieșit de sub control, iar subiectul prețului la gaz ne macină în fiecare zi. Nu poți să taci. Unii chiar o califică ca pe un progres la capitolul comunicare, mai ales în contextul în care la începutul crizei gazelor, când noi toți încercam să digerăm șocul noului tarif, președinta ne-a ignorat elegant, alegând să comunice despre plantarea copacilor. 

Nu am înțeles, însă, care era, de fapt, mesajul pe care președinta a vrut să ni-l transmită. Că de susținere n-a fost, cum am mai spus. De încurajare? (Dacă da, atunci a ieșit cam stângaci). De justificare? De transfer a vinei pe fostele guvernări? (De parcă asta ne-ar ajuta cumva acum.) De atenționare a „sfătuitorilor” în ale energeticii și negocierilor? (Această parte a sunat deosebit de penibil. Aveam impresia că adresarea a fost o simplă reglare de conturi dintre lidera partidului majoritar și analiștii de pe Facebook).

„Repet încă o dată” (această expresie și tonalitatea cu care a fost pronunțată trebuie revăzute) eu nu am simțit nici urmă de empatie în mesajul președintei. Or, empatia este primul lucru de care ai nevoie în momentele dificile. „Este greu. Da.” De parcă ne-a fost vreodată ușor în Moldova. Ne este greu de când ne-am născut. Viața noastră, și vorbesc acum de generația mea, celor născuți la începutul anilor 1980, este un sprint din criză în criză, cu pauze, practic, inexistente. Deci, eu nu vreau să mi se spună a mia oară ceea ce știu deja, ceea ce simt an de an, trecând prin diferite etape ale vieții și simțind aceste greutăți în toată splendoarea lor în diferite contexte. Nu vreau să aud iar, din nou, a mia oară că nu trebuie să cad pradă deznădejdii, pentru că asta fac în fiecare zi - nu cad pradă deznădejdii. Pentru că vreau să trăiesc și să fiu cât de cât fericită, pentru că am un copil, pentru că am aici părinți, pentru că am ales să rămân în Moldova și îmi asum. 

Ce-aș fi vrut să aud în adresarea președintei? Înțelegere autentică a ceea ce simt cetățenii Moldovei în această perioadă dificilă. Validare, de la egal la egal, a emoțiilor noastre confuze, frustrării, furiei, dezamăgirii. Nu cred că cineva din noi are nevoie de încă un „părinte” în fruntea țării, care să ne facă din deget și să ne spună cum ar trebui să ne purtăm și cum să gândim. A venit timpul să trecem la o altă etapă în relația dintre autorități și cetățeni - o relație umană și egală. 

Totodată, mi-aș fi dorit să aud mai puține despre cine a provocat crizele și deloc fraza „nu le-a provocat Parlamentul sau Guvernul”. Nu, nu mă interesează acum cine a provocat crizele. Așa cum nu mă interesează să știu că Parlamentul și Guvernul sunt basma curată. Acum vreau să știu că acolo, în centrul Chișinăului, în cele câteva clădiri mari, întreținute inclusiv din banii mei, stau oameni care sunt pregătiți pentru situații dificile, care nu caută pe cine să dea vina la prima clătinare a corabiei. E greu. Ne asumăm. Muncim ca să depășim criza. Vă mulțumim că aveți răbdare. Asta vreau să aud. 

Maia Sandu este și președinta mea. Iar eu fac parte dintr-un electorat care a obosit de declarații dure și pozat în luptători.