Să faci click a devenit un automatism. Azi consumăm media mai ușor decât o pâine: pentru pâine trebuie să mergi la magazin sau s-o coci. Mai e nevoie de bani și de efort fizic. Pentru a fi informat e suficient să faci un click fără a ieși din pat sau din baie. De vină e progresul, o să-mi spuneți.

Dar mai este și altă parte a monedei, cea pe care majoritatea consumatorilor de materiale jurnalistice o ignoră. Știrile și tot conținutul media sunt produse - la ele se lucrează. Dincolo de fiecare știre, reportaj, interviu stau oameni. Oameni care au adunat informația, care au scris, care au filmat sau fotografiat, oameni care au redactat, oameni care au plasat materialele pe site și pe rețelele de socializare. O echipă întreagă lucrează pentru ca una bucată de conținut media să ajungă în fața noastră. Gratuit.

Gratuitatea conținutului media este un efect secundar al confortului pe care ni-l oferă online-ul. Și dacă în alte țări accesul la materialele jurnalistice de pe site-urile publicațiilor se face deja contra plată după diferite scheme, în Moldova munca jurnaliștilor este, în continuare, tratată ca ceva ce vine de la sine. Mai mult, considerăm că suntem în drept să cerem mai mult, mai bun, mai pe gustul nostru. Iar dacă ceea ce livrează presa nu coincide cu așteptările noastre, ne simțim în drept să înjurăm jurnaliștii, să scriem comentarii acide sau pline de ură, fără să ne gândim măcar o clipă că putem face cuiva rău.

În ultimele zile am văzut pe rețelele de socializare textele a două managere de publicații independente despre dificultățile prin care trece presa liberă azi - lipsă cronică de bani și ardere profesională. Oamenii din mass-media independentă încearcă să facă față, ieșind zi de zi la lucru și producând. Și asta în condițiile în care nu sunt siguri dacă vor avea suficiente resurse pentru a o întinde până la sfârșitul anului care abia a început. Și, pe deasupra, mai sunt nevoiți să țină piept valului de bullying și ură căruia sunt supuși zilnic.

Nu suntem obișnuiți să vedem partea umană a presei și toată vulnerabilitatea care vine cu ea. Așa cum rareori ne întrebăm despre cum funcționează o redacție, deși suntem siguri că noi, cei care consumăm nestingherit și gratuit ceea ce produce o redacție, știm mai bine cum ar trebui să arate un material jurnalistic calitativ.

Dar să presupunem că mass-media din Moldova într-adevăr ar putea face lucrurile mai bine - ar putea petrece mai mult timp pentru documentarea subiectelor, ar putea avea acces la mai mulți experți, ar putea produce conținut video mai divers și chiar ar putea renunța la o parte din bannerele publicitare de pe site-uri, care enervează pe unii. Cu o condiție: să aibă bani. Bani pentru salarii motivante, pentru deplasări, pentru tehnică mai performantă, bani pentru a angaja mai mulți jurnaliști și alți profesioniști de care e nevoie pentru ca o instituție media să funcționeze bine. Or, întreținerea unei redacții care să funcționeze la turații maxime și să livreze, în același timp, calitate maximă costă mult (surpriză!). Cât sunteți gata să plătiți lunar pentru conținutul bun pe care îl doriți?

Nimic nu e gratuit. Ne place s-o repetăm cu fiecare ocazie. Atunci, însă, când suntem noi cei care trebuie să scoată bani din buzunar, uităm de acest dicton. Vrem produse media de calitate și vrem să le consumăm confortabil. Dar să fie gratuite. Ceva nu se leagă aici. Mă ajutați să înțeleg unde e veriga slabă?