EDITORIAL | Țara lui cineva e cineva, dar cineva nu-i cineva
Săptămâna a început frumos, așa cum se cade după un weekend reușit - am aflat cum au fost „sechestrați” peste o sută de petrecăreți „cu epoleți” într-un local, care funcționa contrar măsurilor impuse de către Comisia Națională Excepțională pentru Sănătate Publică, care stipulează că localurile își vor înceta activitatea între orele 22:00 și 7:00. Incidentul a fost de-a dreptul absurd: poliția a negociat trei ore accesul în local, timp în care clienții au fost impuși să rămână în interior, cu lumina stinsă și geamurile închise, pentru a crea impresia că în local nu se mai află nimeni.
・
E un caz pe cât de comic, absurd, pe atât de important ca pretext pentru o analiză onestă și sinceră despre cum funcționează societatea noastră.
Nu e primul club care încalcă măsurile de protecție de când acestea au devenit parte indispensabilă a vieții noastre, iată, degrabă, doi ani. Încă de la prima carantină, când străzile și transportul public erau goale, iar puținii temerari care se aventurau în parcuri se puteau alege cu amenzi grase, au fost din cei care și-au urmat obiceiurile de petrecere, de parcă nimic nu s-a schimbat. Și aceștia au avut motive ca să nu rămână acasă - au fost cluburi care au oferit acces prin ușa din spate celor mai fideli clienți. Au fost, însă, și cluburi care au făcut petreceri ca pe timpurile cele bune, punând fotografii pe paginile lor din rețelele de socializare. Despre aceste încălcări se știa, deoarece, în fond, nimeni nu se ascundea prea tare. Așa cum nu s-au ascuns nici nuntașii de la nunta fiului premierului de atunci, Ion Chicu. Și asta, pentru că, se pare, în țara noastră totul funcționează după un singur principiu: „Cineva e cineva, dar cineva nu-i cineva”.
Pandemia și restricțiile pe care le-a impus a accentuat și mai mult prăpastia dintre cei care consideră că le este permis orice și cei care respectă regulile și legile - fie din frică de consecințe, fie din dorința de a fi cetățeni exemplari.
Cazul petrecăreților „sechestrați” nu este decât vârful aisbergului - sub apă se ascunde un mecanism bine pus la punct de privilegii și indulgențe sociale. Iar acestea nu vor dispărea peste noapte, în urma descinderilor poliției, care, să recunoaștem, deseori sunt organizate pentru a mima activitatea intensă, nu și eficientă. Dacă se va confirma (oare?) că printre petrecăreții din localul cu pricina au fost procurori, judecători și angajați ai Centrului Național Anticorupție, așa cum se vehiculează, vom avea încă o dovadă că în Moldova legile sunt doar pentru 1. cei fricoși; 2. cei care mai cred în instituția cetățeanului exemplar într-un cuvânt, naivii.
Acum, întrebarea de un milion: ce facem cu toate aceste dovezi? Le adunăm într-o mapă imaginară și le răsfoim, când vrem să ne convingem, a câta oară, că lucrurile stau prost și că „e ceva putred în Danemarca?”, sau punem, la rândul nostru, întrebări și cerem insistent răspunsuri, lansăm discuții, îi demascăm pe cei privelegiați și pe cei care abuzează de slăbiciunile forțelor de ordine și autorităților, în general?
Pentru că, dacă, cel puțin o dată, vom simți puterea lui „toți sunt egali în fața legii” pe pielea noastră, vom putea mișca munți în țara asta.