Piesele de iubire din repertoriul pop clasic de prin părțile noastre sunt ori despre cum bărbatul pune stăpânire pe femeia dorită și o anunță că nu o va da nimănui sau, culmea, că ea, chiar dacă încă nu e la curent cu marea lui iubire, degrabă va fi soția lui; ori despre femeia care, în pofida faptului că alesul inimii ei nu știe (încă) despre existența sa sau îi neglijează avansurile, deoarece nu e interesat, speră și așteaptă clipa în care el îi va cădea în brațele-i grijulii. Altă situație, și mai îngrijorătoare, este când eroii lirici își cântă iubirea față de un abuzator sau o abuzatoare, cu promisiunea că nu îi va părăsi niciodată, indiferent „cât de jos” vor trebui să cadă.

De câte ori am neatenția să ascult versurile a 90% din piesele din unele taxiuri, supermarketuri, localuri, saloane simt disonanță cognitivă - adică, am ajuns în al treilea deceniu al secolului XXI, elaborăm vaccinuri în timp record împotriva virușilor noi, trimitem în Cosmos turiști, avem discuții tot mai profunde despre relațiile dintre oameni, despre egalitate, despre dreptul la vulnerabilitate pentru ambele sexe, despre sinceritate și sănătate mintală și, în același timp, dintr-o nebuloasă, situată la milioane ani lumină de lumea în care trăim, spre noi străbat niște mesaje distorsionate, nocive, care n-au nimic în comun cu sentimentele adevărate ale oamenilor, cu ceea ce-și doresc, cu locul în care se află sau cel în care vor să ajungă. 

Într-o societate ca a noastră, în care reperele sunt încă foarte șubrede, iar educația extrem de slabă, cultura pop de calitate dubioasă este ca o frunză de pătlagină pe care o punem acolo unde ne doare. Tânjim după căldură sufletească, apropiere, complicitate? Ne lecuim cu relații nefericite, pe care le vedem mărețe și dramatice, după modelul care ni se impune din toate difuzoarele. Pentru că asta ni se cântă - iubirea e cu năbădăi, cu trădări, cu refuzuri. Mai mult, iubirea poate fi chiar și împotriva voinței noastre, doar pentru că cineva crede că ceea ce simte față de noi poate fi un argument suficient pentru o eventuală relație.

Nu putem interzice muzica pop care nu ne place. Și nici să cerem versurile la aprobare nu putem. Și asta e minunat. Libertate se numește. Ce putem face este să refuzăm acest model al (non)iubirii și al relațiilor disfuncționale. Prin dezvoltare personală, prin învățarea respectului de sine, prin educație și deschidere spre lume, spre idei noi.

Iubirea nu este suferință. Aceasta trebuie să fie mantra relațiilor romantice.