Cazul Kamilei Valieva, o adolescentă de 15 ani, pentru care se prognoza o victorie nemaivăzută la patinajul artistic feminin, ca mai apoi să fie testată pozitiv pentru dopaj, a scos la suprafață practici mai puțin umane cărora le sunt supuși copiii predestinați gloriei sportive.

Când s-a descoperit că Valieva a fost testată pozitiv pentru trimetazidină, un medicament pentru inimă interzis de Agenția Mondială Anti-Doping, vocile care dominau online-ul rusesc căutau vinovații în neiubirea Vestului pentru Rusia, în contextul politic actual și în banala gelozie față de performanțele sportivilor ruși, pe când discuția trebuia să fie despre starea emoțională a unei sportive de doar 15 ani și condițiile în care aceasta este antrenată pentru a aduce aurul acasă.

Supusă unui regim de viață insuportabil, deseori flămândă și deshidratată, impusă, pe deasupra, să ia medicamente pentru maladii pe care nu le are, Kamila Valieva nu e decât un copil privat nu doar de dreptul la copilărie, ci și de drepturile fundamentale de care trebuie să se bucure orice om. 

Când Kamila Valieva, la programul liber, a făcut câteva greșeli, deconcentrată și pierdută, ieșirea ei pe gheață având loc după scandalul de doping și incertitudinea, dacă își va mai putea sau nu continua participarea la Jocurile Olimpice, antrenoarea Eteri Tutberidze, în loc să-i arate susținere într-un moment atât de dificil pentru o adolescentă strivită de povara situației, i-a oferit doar privire rece, urmată de întrebarea: „De ce ai încetat să lupți?” 

Colega ei, Alexandra Trusova, de 17 ani, medaliata cu argint, și ea parte a echipei feminine antrenată de Eteri Tutberidze, a avut o cădere emoțională în direct. „Urăsc acest sport, urăsc acest sport... Nu voi merge la ceremonia de medalie... Nu vreau să merg. Așa nu se poate…”, spunea Alexandra printre lacrimi, în timp ce privirile a milioane de oameni erau pe ea.

Drama copiilor din sportul mare nu e despre rigorile domeniului și sacrificiile pe care trebuie să le facă pentru a deveni campioni. Drama acestor copii este creată și alimentată de adulții care vor să se realizeze prin ei. Cazul Valieva nu este doar despre prețul pe care trebuie să-l plătești pentru o medalie, dar și despre ce sunt în stare să facă adulții cu copiii, pentru a-și alina orgoliile și frustrările. 

Eteri Tutberidze, renumita antrenoare, cândva o patinoare anonimă revenită din SUA, unde n-a reușit să se afirme, s-a ambiționat să dovedească lumii întregi că ea înseamnă ceva. Și a făcut-o prin copii. Iar ceilalți adulți, care tânjesc și ei după momentele de glorie pierdute și visele nerealizate, o aplaudă în picioare, numind-o „cel mai important om din sportul rusesc al secolului XXI”. Și asta cu prețul copiilor abuzați fizic și emoțional, pentru ca o dată la patru ani o țară de oameni să poată spune că este mândră de sportivii săi. 

După astfel de victorii, patinatoarele se retrag. Cariera lor de campioane se termină, abia începută. Traumele fizice, cât și cele psihice sunt incompatibile cu sportul mare. Dar adulții dornici de glorie nu văd nicio problemă în asta - din urmă vin alți copii, cu părinți care nu știu cum altfel să se manifeste decât prin copiii lor.