Boardul editorial al cotidianului american „The New York Times” a publicat în prima zi a invaziei Ucrainei de către armata rusă un editorial intitulat „Mr. Putin Launches a Sequel to the Cold War” („Domnul Putin lansează o continuare a Războiului Rece”), sequel fiind și un substantiv cunoscut mai mult pentru a desemna continuarea unei lucrări artistice sau a unui film.

Jurnaliștii scriu: „Este imperativ să afirmăm clar că niciunul din pretextele de război pe care l-a creat domnul Putin în ultimele zile și săptămâni nu conținea mult adevăr sau vreo justificare pentru a aduce războiul unui vecin mai slab. Acesta este un război al alegerii, având doar motive greșite, iar domnul Putin și grupul său sunt singurii și pe deplin responsabili pentru fiecare picătură de sânge ucrainean - și rusesc, pentru fiecare gospodărie distrusă și pentru tot necazul economic generat de acest conflict.

De asemenea, este important să recunoaștem că nimeni, cu excepția posibilă a domnului Putin, nu are idee ce se va întâmpla în următoarele zile, săptămâni, luni și, eventual, chiar ani.”

Această incertitudine face ca lucrurile să pară și mai sumbre: „[...] domnul Putin a împins Europa în cel mai periculos conflict de după al Doilea Război Mondial, acționând pe baza unei combinații de injustiție falsă, istorie distorsionată și iluzii de grandoare. El a lansat o continuare a Războiului Rece, unul potențial mai periculos, deoarece pretențiile și cererile sale nu oferă temei pentru negocieri și pentru că, împreună cu arsenalul său nuclear, Rusia este capabilă să lanseze un război cibernetic masiv distructiv.”

Editorialul cotidianului francez „Liberation”, publicat azi, este dedicat societății civile, care „sunt cea mai bună armă împotriva lui Putin”. Președintelui rus, chiar dacă pare să fi planificat această invaziune pe ore și chiar minute, i-a scăpat un lucru: timpul derulării acțiunii:: „[...] închis în buncărul său și deci deconectat de realitate, a uitat un lucru: el trăiește, noi trăim în secolul XXI, și nu în epoca Războiului Rece. În douăzeci de ani, boom-ul internetului, ascensiunea companiilor aeriene low-cost și moda (burselor) Erasmus au micșorat lumea. Pentru mulți tineri – și nu atât de tineri – Budapesta, Viena, Berlinul, Praga sau Kievul fac parte din ADN-ul lor. Aceste orașe sunt locurile lor de joacă și de învățare, iar imaginile care circulă de două zile în mass-media și pe rețelele de socializare li se par de neconceput. Inacceptabile.”

În aceste timpuri doar vocile umane, în unison, și presiunea pe care o fac asupra autorităților din statele lor, ar putea opri o astfel de agresiune: „Contrar a ceea ce sugerează unii pe ici, pe colo, cea mai bună armă împotriva nebunului de la Kremlin nu este militară – am văzut, în Siria sau în Libia, la ce măcelărie fără sens și deșartă poate duce ciocnirea armelor – ci societatea civilă.”

Cotidianul britanic  „The Guardian” publică articolul semnat de Michel Eltchaninoff, eseist, specialist în istoria gândirii ruse și autorul cărții „În interiorul minții lui Vladimir Putin”, „Ce se întâmplă în mintea lui Putin? Propriile sale cuvinte ne oferă un indiciu tulburător”. Potrivit lui, „Vestul” din imaginația lui Putin este determinat să pună stăpânire pe Rusia din gelozie, un argument folosit și în discursul președintelui rus de pe 21 februarie despre Ucraina, cât și în cel din martie 2014 despre Crimeea. În mintea lui Putin, „Europa s-a prăbușit în decadență, zdrobită de greutatea umanismului și a liberalismului său politic: obosită, divizată, la cheremul oricărui vânt care trece. Statele Unite, înfundate într-o cultură instrumentală, materialistă și în contradicțiile propriei istorii, sunt în proces de a-și pierde preeminența. Rusia, prin contrast, la fel ca aliatul său emergent, China, este în creștere în termeni de civilizație”.

„De ce acum?” se întreabă Eltchaninoff, așa cum se întreabă mulți acum. „În anii de după realegerea sa în 2018, exaltarea patriotică care a urmat anexării Crimeei a dispărut. Problemele de zi cu zi pentru oamenii obișnuiți – scăderea nivelului de trai, creșterea sărăciei, inflația, criza asistenței medicale – s-au agravat de la an la an. Între timp, SUA au devenit mai preocupate de China decât de Rusia. Așadar, în iulie 2021, Putin a publicat articolul infam în care proclama unitatea poporului rus și ucrainean. Ucrainenii, a susținut el, nu puteau fi lăsați să sufere la infinit sub un guvern ilegitim, care a ajuns la putere în ceea ce el a descris drept o lovitură de stat în 2014. Putin și-a masat trupele la granițele vecinilor săi din primăvară. El a intensificat pregătirile militare în toamnă și a emis ultimatumul său către NATO și Washington. A pus o capcană, întinsă cu grijă pentru Vest, știind că era imposibil să-i accepte cererile. Totul era pregătit pentru ceea ce a urmat.”

„Pentru Putin, încheie autorul – în contrast puternic cu occidentalul obosit, pierdut în căutarea profitului și confortului material, „omul rus gândește în primul rând... în raport cu un principiu moral superior”. Și este pregătit să moară pentru asta. Putin citează adesea o zicală rusă binecunoscută: pentru ruși, „până și moartea este frumoasă”. Prin urmare, este posibil să nu existe limite în încercarea de a răzbuna umilința percepută. Viziunea despre lume a președintelui deschide calea către extremism.”