Noi promitem sus și tare cerere de aderare. Declarații ale politicienilor moldoveni care, din 2009 încoace, ne-au zis când pornim spre UE (VIDEO)
Din 2009 și până în prezent, politicienii moldoveni s-au întrecut în a da termeni cât mai apropiați sau cel puțin realiști în opinia lor, când a venit vorba de aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană. Există o listă lungă de astfel de momente, iar aici o să le amintim doar pe cele mai importante.
・
Relația țării noastre cu Uniunea Europeană a început oficial în anul 1995, iar abia peste 10 ani ai noștri au convenit pentru un plan de acțiuni comun. A fost nevoie de plecarea comuniștilor de la putere și venirea opoziției „pro-europene” pentru ca ideea aderării la UE, să devină tot mai clară în timp și spațiu.
2009 - 2011: Semințele integrării, plantate de AIE
Entuziasmul dat de rezultatele alegerilor din 29 iulie 2009 s-a risipit rapid, astfel că în decurs de doar un an, politicienii moldoveni au ajuns din nou la alegeri, fiind vorba de cele din 28 noiembrie 2010. La scurt timp, cei patru lideri ai AIE s-au împăcat și s-au decis să-și împartă „frățește” funcțiile, sub acel algoritm al coaliției.
La scurt timp după alegeri, premierul de atunci, Vlad Filat, susținea la televiziunea publică ideea că Moldova va depune în curând cererea de aderare la UE.
Vezi și: Calendarul Independenței: 2010 – „Coaliția de beton” și „povestea de succes” a Republicii Moldova
„Anul viitor este un an de cotitură pentru Republica Moldova, inclusiv pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. În 2011 avem şansa să depunem cererea de aderare la UE, de aceea perioada care urmează este foarte importantă”, spunea premierul.
Recomandăm: Calendarul Independenței: 2011 – Reforma justiției prinsă în atacuri raider și o țară fără președinte
2013: Palma dată de realitate
An preelectoral, 2013 a prins Moldova într-o criză politică record, din moment ce funcția de președinte nu era încă ocupată pe deplin. Politicienii, ocupați cu „lupta anticorupție” și eterna integrare pro-europeană, erau mai atenți la summitul de la Vilnius, de la sfârșitul anului, summit în cadrul căreia Moldova avea să devină stat asociat.
Te-ar putea interesa: Calendarul independenței: 2013 - demiterea Guvernului Filat II, Leancă - prim-ministru, concesionarea Aeroportului și încă un pas spre Europa
Totuși, 2011 trecuse iar Moldova tot nu depuse cererea de aderare la UE. Atunci, în cadrul unei conferințe de presă, liderul PL, Mihai Ghimpu, explica jurnaliștilor că pentru a intra în UE, va fi nevoie de circa 15 ani „numai în caz că împușcăm toată contrabanda, hoția” sau 30, ori niciodată.
2015: Europa e după colț
La circa un an de la alegerile din 2014, guvernul condus acum de premierul Leancă se putea mândri cu mai multe rezultate printre care parafarea Acordului de Asociere și, cel mai important, liberalizarea regimului de vize. Dar, cererea de aderare tot rămânea să prăfuiască în raft, fapt pentru care un nou termen trebuia avansat.
În cadrul unei emisiuni TV, premierul de atunci, Iurie Leancă, anunța că țara noastră ar putea depune cererea peste „un an, un an și jumătate” urmând să devină membră a UE în 2019, adică atunci când România avea să dețină președinția Consiliului Uniunii Europene.
Citește și: Calendarul independenței: 2015 - Proteste masive și Guvern nou de câteva ori pe an
„Cam într-un an și jumătate, RM ar putea aplica pentru a deveni membră a UE, ca atunci când România va deține președinția Consiliului UE în 2019, atunci R. Moldova să poată deveni țară membră”, afirma ex-premierul.
Doar că relațiile cu Bucureștiul nu au fost atât de bune cu Bruxelles-ul și nici atât de bune cu Chișinăul, întrucât un an mai târziu R. Moldova urma să aibă trei guverne succesive.
2016 - 2019: Cum n-am depus
Devenind vioara întâi a actului de guvernare, Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, și-a asumat în 2016 să ne ducă în Europa prin lansarea unei campanii informaționale în acest sens. Bineînțeles, politicienii de la Chișinău contau din nou pe cei de la București, care în 2019, urma să le vină rândul la „cheile” Consiliului UE.
Vezi și: Calendarul independenței. 2016 - Republica Moldova bate pasul pe loc
De această dată, promisiunile erau mai realiste.
„Obiectivul este ca până 2019, atunci când România va deține președinția Consiliului UE, să facem o campanie informațională și să facem toate acțiunile posibile ca RM să aibă statutul de țară candidat”, afirma Marian Lupu.
Însă guvernarea PDM nu a fost atât de consecventă în ceea ce privește anticorupția, astfel încât în 2019, fostul premier, acum vicepremier direct responsabil de integrare europeană, Iurie Leancă, susținea că ar fi mai bine să uităm de această idee pentru câțiva ani.
Te-ar putea interesa: Calendarul independenței 2018: Drumuri (mai puțin) bune, cetățenie contra cost și alegeri invalidate în capitală
„Din păcate acum nu cred că putem vorbi de o dată când putem depune această cerere. Acum trebuie să facem ca alegerile să fie libere și corecte. Ăsta va fi testul de bază. Dacă după asta vom reuși să avem o majoritate pro-occidentală bazată pe reforme, atunci într-un an, doi, cred că am putea reveni la discuție. Discuțiile pe care le am astăzi mă fac să fiu optimist că această perspectivă nu a dispărut. Sper că acest obiectiv să revină pe agenda bilaterală UE - RM”, declara Leancă.
2022: We did it!
În cele din urmă însă, conflictul din Ucraina și gestul președintelui Zelenski de a semna cererea de aderare la UE chiar în plin război, au dus la intensificarea acestor procese la Chișinău și Tbilisi. Astfel, după ce la 3 martie, președintele Georgiei a anunțat că a semnat aceeași cerere, președinta R. Moldova, Maia Sandu, a anunțat că va face la fel, semnând împreună cu președintele Parlamentului și prim-ministra, documentul respectiv.