Unul dintre cei mai aclamați dirijori ai timpurilor noastre, Valery Gergiev, va intra în istorie nu doar în această ipostază. Gergiev, prieten cu Putin și, aparent incapabil să renunțe la această relație, a rămas fără poziția de dirijor al Filarmonicii de la Munchen, poziție pe care o deținea din 2015, deoarece a ales să nu se pronunțe împotriva invaziei Ucrainei și nici să se distanțeze de susținătorul său apropiat, care este Vladimir Putin.

Anna Netrebko, soprana de origine rusă cunoscută în toată lumea, este o altă prietenă dragă a lui Putin, care a anunțat recent că se va retrage de pe scenă, în timp ce Opera de Stat din Bavaria și Opera Metropolitană au întrerupt colaborarea cu ea. Netrebko a criticat invazia Ucrainei de către Rusia, dar a preferat să păstreze tăcerea vizavi de subiectul „Putin”, motivând aceasta prin faptul că nu este expertă în politică.

Prietenia cu mai marii lumii este ca o dovadă a propriei excelențe. Un permis de platină spre un tărâm unde orice e posibil, unde butonul roșu este la o întindere de mână. Cum să renunți la acest permis magic?

De cealaltă parte a baricadei, cea a denunțării războiului cu Ucraina și a nebuniei liderului de la Kremlin, se află mulți oameni de cultură, conducători de teatru și artiști din Rusia. Chiar din prima zi a invaziei, rețelele de socializare au explodat cu declarații anti-război, apeluri la pace și adresări către liderul rus.

Contrar colegului și conaționalului său Gergiev, Semyon Bychkov, dirijorul-șef și directorul muzical al Orchestrei Filarmonicii Cehe din Praga a scris o declarație emoționantă: „Tăcerea în fața răului devine complicele ei și ajunge să devină egalul ei. Agresiunea rusă în Ucraina ne aduce la ceea ce generația mea a sperat că nu se va mai întâmpla niciodată: război.”

Elena Kovalskaya, directoarea Centrului Meyerhold, o instituție publică teatrală și culturală de la Moscova, din prima zi a invaziei a anunțat pe profilul său de Facebook, că își părăsește funcția în semn de protest față de invadarea Ucrainei de către Rusia. „Este imposibil să lucrezi pentru un criminal și să-i primești salariul”, a scris Kovalskaya.

Regizorul lituanian, Mindaugas Karbauskis, a demisionat din funcția de director artistic al Teatrului Mayakovsky de Moscova pe 25 februarie. El a scris pe pagina sa de Facebook un laconic „Plec și eu!”.

Andrei Makarevich, liderul trupei „Машина Времени”, a scris pe Facebook: „Oamenii de știință sunt împotriva războiului. Medicii sunt împotriva războiului. Scriitorii, pictorii, regizorii, artiștii, muzicienii sunt împotriva războiului, profesorii sunt împotriva războiului. Toți oamenii normali sunt împotriva războiului - nu există altă cale. Cu cine vei rămâne, împărate?”

„De acest război au nevoie psihopații care au luat-o razna. În momentul de față, cei din „Kremlin”. Oameni care și-au păstrat un mod de gândire feodal”,  a spus altă legendă a muzicii rock din Rusia, Iuri Șevciuk.

Însă nu doar artiștii și oamenii de cultură din Rusia sau de origine rusă s-au pronunțat împotriva războiului și împotriva lui Putin, dar și din țări care, aparent, sunt departe de regiunea unde se desfășoară acest conflict ieșit din comun. Madonna, Sean Penn, Angelina Jolie, Milla Jovovich sunt doar câteva dintre celebritățile mondiale care au ales să vorbească. 

Neafiliera politică, cartea deseori jucată de cei care au acces la microfon, dar care aleg să tacă în acel microfon, este o iluzie. Orice ne-luare de poziție este politică și impactul ei este tot atât de mare, dacă nu chiar mai mare, decât cel al luării de poziție. Să taci, când lumea clocotește, când oamenii mor, când se comit nedreptăți și se schimbă cursul istoriei, este să susții ceea ce se întâmplă. Să taci înseamnă să-i trădezi pe cei care sunt fără voce și care ani la rând ți-au asigurat accesul la microfon.

Popularitatea întotdeauna vine la pachet cu o serie de responsabilități.  Cu cât e mai mare popularitatea și mai înalt statutul unui artist, cu atât responsabilitatea lui față de public este mai mare. Nerespectarea acestei legi duce la sancțiuni. Or, timpurile în care misiunea unui artist era doar să distreze gloata demult au apus. Mai mult,  să ceri de la artist doar distracție înseamnă să nu respecți omul din el. Să-l tratezi ca pe o paiață - fără drept la opinie și revoltă.

În Moldova, din păcate, vocile artiștilor au fost atât de „neafiliate politic”, încât s-au auzit mai mult pe scenele electrorale și foarte puțin atunci când a fost nevoie de o poziție. Cu mici excepții, întotdeauna aceleași. Dacă acest război ar putea să ne învețe ceva, asta ar fi să nu tăcem.