• Salvează articol

Pe 28 februarie, Ucraina a solicitat aderarea la UE, iar a doua zi, pe 1 martie 2022, europarlamentarii au aprobat cu o majoritate covârșitoare (cu 637 de voturi pentru) o rezoluție care pare să ofere Ucrainei o perspectivă europeană. În țări precum Moldova și Georgia, care împreună cu Ucraina fac parte din Trio Asociat în grupul de țări din Parteneriatul Estic, aceasta pare că servește drept undă verde pentru speranțele perspectivei lor europene și obiectivului de a deveni membre cu drepturi depline ale UE. În circumstanțele războiului din Ucraina, la două zile distanță de Ucraina, Georgia și Moldova, au depus cereri de aderare la Uniune.

Contextul relațiilor cu UE

Toate trei țări și-au exprimat interesul față de comunitatea europeană la scurt timp după independență. Aceasta a fost o alegere de politică externă care deschidea noi perspective de cooperare cu țările dezvoltate și aducea modernizare și dezvoltare socio-economică. Abia prin Parteneriatul Estic, relația țărilor din Trio Asociat a fost instituționalizată prin încheierea Acordului de Asociere. Acordul este un document cuprinzător, atât din punct de vedere al domeniului de aplicare, cât și al nivelului de detaliere, numărând peste 2000 de pagini, cu circa 40 de anexe, și câteva protocoale. Prevederile detaliate privind Acordul implică alinierea legilor și politicilor ucrainene la acquis-ul UE, aceasta necesită o apropiere aprofundată a legislației și a reglementărilor, inclusiv mecanisme sofisticate pentru a asigura interpretarea uniformă și implementarea eficientă a legislației UE relevante.

Pentru aceste țări, statutul de țară candidată servește drept scut politic de protecție față de Rusia, care nu a agreat niciodată apropierea acestor țări de UE.

Vulnerabilitatea Moldovei și a Georgiei explică și reticența autorităților de la Tbilisi și Chișinău de a se alătura sancțiunilor UE împotriva Rusiei de la escaladarea situației în Ucraina. Moldova are o graniță de aproximativ 1.200 de kilometri cu Ucraina, care cuprinde și regiunea separatistă a Moldovei Transnistria, unde staționează trupe militare rusești. Georgia are o graniță de aproape 900 de kilometri cu sudul Rusiei, iar pe teritoriul său se află regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, ale căror independență Moscova a susținut-o diplomatic și militar de la un război de cinci zile din 2008.

La 1 martie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind agresiunea rusă împotriva Ucrainei. Documentul include sancțiuni mai puternice împotriva Rusiei, care ar trebui să se extindă și în Belarus, furnizarea de arme defensive Ucrainei într-o manieră mai rapidă, activarea Directivei sale de protecție temporară, care ar sprijini toți ucrainenii refugiați și, referirea la acordarea statutului de candidat Ucrainei. Cu toate acestea, analizând mai atent Rezoluția, se observă poziția europeană destul de diplomatică, fără sentiment de urgență și cu o formulare de natură generalistă. Limbajul folosit în punctul 39 din Rezoluție cheamă instituțiile UE „să lucreze” spre acordarea statutului de candidat UE Ucrainei.

Așadar rezoluție este un document politic care nu răspunde cererii Ucrainei de a primi un proces accelerat, dar oferă Ucrainei ceea ce avea deja - Acordul de Asociere în calitate de cadru în care va continua integrarea ulterioară a Ucrainei. Susținătorii pro-europeni de la Kiev, Chișinău și Tbilisi speră, totuși, ca Consiliul de miniștri să ofere un răspuns într-un regim accelerat, mai rapid decât procedura obișnuită de 18 luni.

Obținerea rapidă a statutului de candidat: scenariu realist?

În pofida faptului că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Ucraina este una dintre țările UE dorită a fi parte din familia europeană, ea nu are puterea de a acorda vreunei țări aderarea la UE și nici măcar de a-i acorda statutul de țară-candidat. Astfel de decizii sunt luate de cele 27 de state membre UE în unanimitate, după ce Ucraina va face o cerere oficială, Comisia Europeană va trebui să dea un aviz oficial, iar Consiliul va decide. Condițiile de aderare sunt departe de a fi simple: Ucraina trebuie să respecte criteriile de la Copenhaga, să accepte toată legislația UE și apoi să treacă printr-un proces de evaluare de către Comisia Europeană și abia după aceea Consiliul de Miniștri UE va decide.

Cea mai explicită susținere a statutului de candidat al Ucrainei a venit din partea a opt state din Europa Centrală și de Est - Polonia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Poziția lor este că UE să poate demonstra ca este un bloc consolidat, demonstrând cel mai înalt sprijin politic Ucrainei, inclusiv prin deschiderea procesului de negocieri. Acest lucru a câștigat moment cu alte trei state membre - Croația, România și Ungaria au susținut candidatura rapidă a Ucrainei, iar primele opt au devenit unsprezece. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător, deoarece aceste țări au fost în mod tradițional mai deschise către extinderea UE, în contrast cu scepticismul venit din Occident.

Triunghiul Weimar, compus din Franța, Germania și Polonia, s-a întâlnit în Polonia unde și-a reafirmat angajamentul față de Ucraina reiterând necesitate consolidării asocierii politice și a integrării economice a Ucrainei cu Uniunea Europeană și piața sa internă. Totuși pozițiile unor state membre UE sunt mai nuanțate. La conferința de presă dintre ministra german de externe Baerbock și omologul său sloven, ministrul Logan, a fost dat un răspuns diplomatic cu privire la perspectivele integrării rapide a Ucrainei în UE, subliniind că acest lucru nu se poate face în câteva luni și implică un proces de transformări interne profunde. O poziție similară a luat-o și premierul olandez Rutte, care în timpul dezbaterii parlamentare a argumentat cât de complex, complicat și consumator de timp este procesul de extindere și acest lucru nu ar fi de ajutor pentru Ucraina în acest moment. O opinie similară a fost exprimată de omologul său spaniol, premierul Sánchez, care a subliniat că mai întâi de toate o țară trebuie să țină cont de cerințele UE și există necesitatea reformelor ucrainene în acest sens.

Fără îndoială, UE se confruntă cu circumstanțe geopolitice fără precedent și, în plus, în tratatele UE nu este prevăzută o procedură rapidă de obținere a statutului de candidat sau de aderare la UE. Mai mult ca atât, procesul depinde și de voința politică a statelor-membre UE. Din punct de vedere istoric, statele membre ale UE nu au fost de acord cu privire la ritmul extinderii Uniunii. În prezent, există mai multe țări cu statutul de țară-candidată UE care poartă discuții de aderare cu statele și instituțiile UE, iar acest proces este tergiversat: Turcia a primit statutul de candidat încă în 1987 și nu s-au schimbat prea multe de atunci; în cazul Serbiei și Muntenegrului nu există nici un deznodământ în discuțiile cu privire la aderarea la UE a acestora; iar negocierile cu Macedonia de Nord sunt blocate de Bulgaria. Așadar, sensibilitățile politice pe care le manifestă diferite state membre ale UE sunt legate și de preocuparea din capitalele europene cu privire la reacțiile care vor veni din țările din Balcanii de Vest.

Săptămâna viitoare la Versailles, cele 27 state membre UE vor discuta în cadrul unui summit informal cererile Ucrainei, Georgiei și Moldovei. Și deși întrebarea recurentă despre perspectiva reală de aderare va continua a fi dezbătută, o constantă este clară – pentru a adera la UE, cele trei țări trebuie să-și facă temele pe acasă, codificate în Acordul de Asociere.

Autor: Dorina Baltag

Dorina Baltag, este doctor în științe politice, cercetătoare la Institutul pentru Diplomație și Guvernare Internațională din Londra. Cercetarea ei acoperă subiecte legate de procesele de democratizare în Parteneriatul Estic și diplomația Uniunii Europene. De asemenea Dorina este fondatoarea Noroc Olanda, fundația comunității moldovenilor din Regatul Țărilor de Jos. Fundația oferă transfer de expertiză, know-how și ajutor umanitar pentru partenerii săi din R. Moldova.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim