EDITORIAL | Fuga, mai sănătoasă ca niciodată, dar și riscantă pentru unii ruși

EDITORIAL | Fuga, mai sănătoasă ca niciodată, dar și riscantă pentru unii ruși

Războiul din Ucraina a generat o mișcare masivă a populației în regiune. Se mută nu doar ucrainenii din Est, mânați de tancurile ruse, ci și mulți ruși, care, odată cu începerea invaziei Ucrainei, urmată de impunerea sancțiunilor și înăsprirea legilor, s-au trezit într-o capcană - să te revolți nu poți, dar nici să revii la totalitarismul sovietic nu ți-e la îndemână, după ce ai cunoscut o altfel de viață - liberă și îndestulată.

Rușii pleacă. Nu toți, desigur. Pleacă însă pătura cea mai tânără, cea mai activă, cu cea mai mare putere de cumpărare, cea mai deschisă spre lume, viitor și inovații. Pleacă bărbați și femei, care de-a lungul vieții lor au depus un efort considerabil ca Rusia să fie cunoscută nu doar ca un stat care nu-și poate depăși complexele imperialiste, fixat într-o paranoia colectivă de pericol iminent, ci ca o țară dinamică și plină de talente, cosmopolită, în care democrația reprezintă ceva.

Publicitate

„Domnul Putin pur și simplu a dărâmat munca mai multor generații care au schimbat imaginea rușilor. Acum totul va trebui să înceapă aproape de la zero.”, spune Irina Lobanovskaya, tânăra din spatele „Ghidului de dislocare din Federația Rusă”, un grup pe Telegram creat chiar a doua zi de la începerea războiului. De atunci la el s-au alăturat aproape o sută de mii de membri, care au părăsit deja Rusia sau sunt pe cale să o facă.

Pleacă specialiști din sfera IT, pleacă bloggeri, pleacă oamenii de cultură, pleacă oameni de știință. Ar pleca și o parte din funcționarii statului, dacă ar putea. Site-ul informațional de limbă rusă, Meduza (blocat deja pe teritoriul Rusiei), scrie că aproximativ un sfert dintre oficialii de rang înalt și angajații corporațiilor de stat s-au gândit să demisioneze după începutul războiului. Potrivit interlocutorilor Meduzei, apropiați administrației prezidențiale și guvernului rus, aceștia sunt în mare parte „oameni întreprinzători și familiarizați cu managementul avansat și practicile de afaceri”.

Pleacă jurnaliștii presei libere, situația căreia a devenit extrem de complicată. Agenstvo, o platformă media creată de reporteri și jurnaliști de investigație ruși, care scriu sub anonimat pentru a se proteja de represiunile dure ale autorităților, anunță că, în total, cel puţin 150 de jurnalişti au părăsit Rusia în ultimele zile. În multe instituții de presă, o parte semnificativă a jurnaliștilor a părăsit țara - de exemplu, aproape întreaga redacție din Moscova a Meduzei- aproximativ 20 de persoane. Au plecat și jurnaliștii de la „Dojdi Tv” (care și-a sistat temporar activitatea), „Ekho Moskvy” (care s-a închis definitiv) și „Novaya Gazeta”.

Unde pleacă rușii? Unele destinații sunt cele devenite deja clasice pentru dislocarea cetățenilor ruși, cum ar fi Georgia, Turcia, Dubai, Finlanda, altele intră abia acum în circuit - Armenia, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Mexic.

După cum transmite „Novaya Gazeta”, în Kârgâzstan, „Toate hotelurile, hostelurile și restaurantele sunt pline de ruși care și-au părăsit țara natală pe fondul „operațiunii militare” și a represiunii sporite împotriva dizidenților.”

Oamenii au decis să plece „din mers”: au cumpărat bilete în aceeași zi la prețuri cu mult peste limita normalității, au luat câteva lucruri și s-au refugiat în altă țară, fără a ști cât va dura exilul, ce se va întâmpla cu agonisirea rămasă în Rusia, când își vor revedea rudele.

Nicolai, specialist în achiziții de echipamente industriale spune pentru „Novaya Gazeta”: „Mi-e frică să nu închid granițele. Mi-e teamă de o lipsă masivă de produse și de creșterea prețurilor, și de cenzură.”

Cine sunt acești oameni? Refugiați politici? Exilații moralei? Putem noi oare să le deplângem soarta, fără a ne întreba, dacă au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a evita ceea ce se întâmplă acum? Putem oare să le arătăm compasiune pentru durerea pierderii modului de viața pe care l-au avut în Rusia, știind că, în același timp, peste graniță de ei, oamenii își pierd viața și casele pentru totdeauna, fără a fi avut cea mai mică posibilitate de a alege?

A existat oare vreun moment în istoria recentă a Rusiei, când oamenii care fug acum din țara lor, dar și cei care ar lua drumul pribegiei, dacă și-ar permite, ar fi putut interveni și opri mașinăria distructivă în care s-a transformat aparatul de stat rusesc?

Fără să vreau îmi aduc aminte de rândurile din romanul distopic „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood, narațiunea căruia se desfășoară într-o teocrație totalitară, care a răsturnat guvernul Statelor Unite: „Dormeam înainte. Așa am permis să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Când au măcelărit Congresul, nu ne-am trezit. Când au dat vina pe teroriști și au suspendat constituția, nici atunci nu ne-am trezit. Nimic nu se schimbă instantaneu. Într-o cadă care se încălzește treptat, ai fi fiert până la moarte înainte de a-ți da seama.”

Când, ca urmare a sancțiunilor, Ikea și-a anunțat retragerea din Rusia, oamenii se îmbulzeau în magazine. Când s-a anunțat închiderea restaurantelor McDonald’s, oamenii au format rânduri în fața lor. Atunci când posibilitatea alegerii scade drastic, alegi din ce ai. Dar nu dă Doamne, să ajungă Big Mac-ul tot ce poți să alegi.

În articolul său despre înalții funcționari de stat care și-ar dori să părăsească Rusia, „Meduza” menționează că, totuși, n-au existat concedieri importante de la începutul războiului. Sursa publicației, apropiată guvernului explică astfel: „Concedierea este acum echivalată cu fuga. Și dacă fugi, ești împușcat.”

Agora

AGORA își propune să devină cea mai credibilă instituție media din Republica Moldova prin calitatea și diversitatea conținutului, să fie prima alegere a cititorilor pentru știrile și analizele online.

REȚELE SOCIALE

  • Facebook
  • Instagram
  • Youtube
  • Twitter
  • Telegram
  • RSS Feed

APLICAȚIE

  • App Store
  • Google Play
© 2023 Interact Media SRL
  • Mastercard
  • Visa
  • PayPal