M-am apropiat un pic, dar am păstrat o distanță rezonabilă pentru a nu interfera cu intimitatea evident tristă pe care o trăia acest bărbat. Înainte de a zice ceva, analizez contextul. Dacă e să judec după mașina din care tocmai coborîse, înțeleg că vine din Ucraina.
„E refugiat”, am concluzionat.
Înainte de a apuca să-l salut, se întoarce cu tot corpul spre mine, zâmbește și îmi face semn să mă apropii. Încurajată de deschiderea pe care am simțit-o, zâmbesc și îi salut în limba rusă. El îmi răspunde, tot în rusă, apoi preț de câteva secunde caută într-un buzunar. Scoate o hârtie mototolită pe care erau scrise, cu litere neglijente, trei nume.
„Sunt carabinieri moldoveni care tare mult au ajutat-o pe soția și pe fiica mea. Tare aș vrea să-i găsesc să le spun mulțumesc. Mă puteți ajuta?” mă întreabă.
Apoi, fără să aștepte vreun răspuns, îmi spune emoționat:
„Am venit până la vamă să las soția și fata și mă întorc în Ucraina”.
Ultimele cuvinte par să se dărâme sub puterea emoțiilor. Înainte de a-l întreba de ce pleacă înapoi, un polițist s-a apropiat de noi. Văzând starea în care se află bărbatul, îi pune o mână pe umăr și îi spune, discret:
„Liniștete-te, matale. Totul o să fie bine”.
Bărbatul încearcă să-și calmeze barba tremurândă și dă din cap semn că a înțeles. Îmi spune apoi că pleacă în Ucraina pentru că are doi feciori care au rămas în grija lui.
„Sunt bucuros că am reușit să aduc fetele aici. Sper să le fie bine”.
La o zi de la începerea războiului din Ucraina, pe 25 februarie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski a decretat legea marțială pe întreg teritoriul țării. Legea marțială se pune în aplicare atunci când o țară se află în tulburări sociale majore, într-o perioadă de criză profundă sau în stare de război cum este în situația actuală. Potrivit acesteia, bărbații cu vârstele cuprinse între 18 și 60 de ani nu au dreptul să părăsească țara.
Totuși, legea marțială nu se extinde asupra bărbaților care au mai mult de trei copii, au probleme de sănătate sau sunt singurul tutore pentru copilul sau copiii pe care îi are.
Sau asupra bărbaților care au bani și știu cum să își cumpere „biletul de evadare”. :)
Polițistul îi spune ucraineanului că a venit timpul să „mute mașina” pe teritoriului punctului de trecere. Bărbatul dă înțelegător din cap, se mai uită uită odată spre autocarul plin cu refugiați, face cu mâna, urcă în Renault-ul său și se face nevăzut.
Mi-a lăsat un gust amar-amar discuția cu el. Frigul de afară, dar și durerea care părea să fie omniprezentă în jur, mă cutremurau. Lângă un autocar gol, zeci de femei și copii se înghesuiau pentru a prinde loc.
Un om și un câine...
Cât timp își aștepta rândul pentru a intra la călduț, un bărbat încă tânăr ținea în brațe un cățel învelit într-o geacă neagră. În spate avea un rucsac care, în mod evident, îl „trăgea în jos”, iar în mâini - o pungă neagră. Cei doi, bărbatul și câinele, păreau să fie legați printr-o legătură profundă. Periodic, privirea omului cobora, plină de grijă și empatie, spre animal, iar animalul se gudura făcându-și loc în brațele stăpânului.
La fel ca și acest bărbat, în fiecare zi mii de locuitori ai Ucrainei traversează zilnic hotarul țării noastre. Cei peste 100 de mii de ucraineni care au ales să rămână temporar sau pentru o perioadă nedeterminată în Moldova, au găsit sprijin în centrele pentru refugiați sau au fost ajutați de voluntari ca să-și găsească o cazare. Toți, însă, au adus cu sine un sentiment - cel de groază pentru scenele de război pe care le-au văzut și cel de îngrijorare pentru rudele și apropiații rămași în Ucraina.
O viață în două bagaje...
Zgribulită și parcă pierdută, o tânără încearcă să înțeleagă unde trebuie să meargă mai departe. Deocamdată nu are niciun plan, iar traiectoria pe care vrea s-o urmeze se lasă în voia roților primului autocar în care se va găsi un loc pentru ea. Și-a făcut valizele în timpi numărați și este convinsă că are în ele tot de ce are nevoie pentru a trăi. Totul în afară de liniște. Totul în afară de pace.
Începând cu prima zi a războiului, 24 februarie, și până în prezent, în Republica Moldova au intrat peste 250 de mii de cetățeni din Ucraina. Dintre aceștia, 40% au rămas în țara noastră, numărul refugiaților fiind echivalent cu numărul total de locuitori din raionul Ungheni, de exemplu.
Până în prezent în Republica Moldova au fost deschise peste 78 de centre de plasament pentru refugiații din Ucraina, care pot găzdui în jur de 25 de mii de refugiați.
De asemenea există linia verde pentru refugiați: 0 8000 15 27.
Războiul în Ucraina a început la data de 24 februarie, atunci când armata rusească a atacat cu rachete centrele militare ucrainene de comandă din orașele Kiev și Harkov. În 13 zile de război, pe scară largă numărul refugiaților din Ucraina a depășit 2 milioane de oameni. Cifra crește în progresie geometrică de la oră la oră. Majoritatea oamenilor au ajuns în Polonia, Ungaria, Moldova, România , Slovacia. La momentul actual Rusia și Ucraina nu au ajuns la un numitor comun, iar luptele sunt în continuă desfășurare.
Cei care pleacă, cei care rămân...
Citisem odată undeva că gările sunt locurile care au văzut cele mai multe lacrimi. E dificil să analizezi o despărțire, chiar dacă, de această dată, nu e vorba despre despărțirea ta.
Oamenii încearcă să se îmbărbăteze reciproc, să schițeze zâmbete. Unii se țin de mâini. Alții țin cu mâinile bagajele. Cu toții au privirea pierdută și, cumva resemnată. Analizam acest tablou al tristeții și mă întrebat pentru cine o fi mai grea această despărțire: pentru cei care pleacă sau pentru cei care rămân?
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.