Dacă i-am lua la întrebări pe oameni pentru ce au nevoie de atâta sare și chibrituri mai departe de niște explicații alarmiste n-am ajunge. Au cumpărat pentru că au auzit că asta fac toți.

Au cumpărat din panică. 

Cu fenomenul cumpărării din panică ne-am întâlnit acum doi ani, când a început pandemia de Covid-19. Speriați de necunoscut și carantină, care atunci ne părea că va fi totală și veșnică, am dat buzna în magazine ca să luăm tot ce ne cădea sub mână și, mai ales, hârtie igienică și soluții antiseptice. Dar n-au fost moldovenii unicii care s-au alarmat. Peste tot în lumea cât de cât dezvoltată și cu acces la rafturi pline, supermarketurile au fost luate cu asalt. 

BBC scria în primele săptămâni ale pandemiei că cererea excesivă afectează comportamentul oamenilor din diferite țări, adică îi face să se comporte irațional și uneori agresiv chiar. Au intervenit până și guvernele: s-au luat măsuri pentru a proteja mărfurile, magazinele și personalul acestora. 

Nici lista produselor care dispăreau fulgerător din supermarketuri nu se deosebea prea tare de la un continent la altul. Toți cumpărau la fel: geluri antibacteriene, săpun, hârtie igienică, șervețele umede, lapte cu termen de valabilitate mare, paste, conserve, orez, lichide de curățare, analgezice.

Cumpărăturile făcute pe fundal de panică sunt iraționale, chiar dacă, la prima vedere, cei care cumpără sunt înarmați cu teze raționale. În contextul de acum acestea sunt legate de sistarea exportului din Ucraina, scumpirile în lanț sau iarna atomică, în care doar cel cu un Kamaz de sare și chibrituri va supraviețui. Speriați, oamenii nu au timp și nici spațiu disponibil de creier ca să analizeze veridicitatea acestor teze. Când ești cuprins de incertitudine și frică pentru ziua de mâine, e mai simplu și mai sigur să intri în magazin și să iei tot ce-ți iese în cale - e o mișcare, o acțiune concretă, care îți procură un sentiment de control, chiar dacă, în esență, acesta e fals. Pe deasupra, în situațiile de criză comportamentul de turmă devine și mai pronunțat. Logica e simplă - nu pot atâția oameni să n-aibă dreptate, de aceea, indiferent de ce se simt și ce cred, le voi urma exemplul.

Cercetătorii de la Universitatea Sheffield, în colaborare cu Universitatea din Londra, au publicat acum un an cel mai mare studiu făcut vreodată asupra fenomenului de cumpărare în panică. Una dintre descoperirile neașteptate ale acestui studiu a fost că oamenii care au raportat un puternic sentiment de apartenență la comunitate au fost primii care au făcut cumpărături de panică. Acest comportament ar putea fi explicat prin schimbul de informații despre lipsurile care se răspândesc rapid prin comunități și provoacă anxietate în rândul rezidenților săi. Într-un limbaj mai simplu ar fi că, cu cât mai multă importanță dăm la ceea ce vorbește lumea din bula, comunitatea sau satul nostru, cu atât este mai mare probabilitatea că vom goli rafturile magazinelor - de sare, de chibrituri, de hrișcă, de zahăr și alte produse sau mărfuri despre care vom auzi că vor dispărea.

Putem să ne controlăm și să nu ne lăsăm influențați de comportamentul de turmă? Mai întâi, este important de menționat că comportamentul uman este adaptativ, mai ales în timpul crizelor. Stocarea produselor necesare vieții în așteptarea deficitului este o strategie de supraviețuire rațională. În SUA, Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor recomandă ca toate gospodăriile să dețină un stoc de două săptămâni de produse alimentare neperisabile. Recomandări similare se fac și gospodăriilor din regiunile predispuse la cutremure din Japonia și Noua Zeelandă. Atunci, însă, când cumpărăm mai mult decât este necesar pentru a susține o gospodărie în timpul vieții de rutină, riscăm să creăm deficit de cerere, stimulând în continuare supracumpărarea. În consecință, se formează un cerc vicios. Când supracumpărarea se întâmplă în absența unei penurii reale, vorbim de „cumpărare în panică”. Ceea ce vedem că se întâmplă acum în Moldova cu sarea. 

Ce putem face pentru a nu cădea pradă isteriei colective? În primul rând, dacă ați fost deja luați de val, împărțiți sarea și chibriturile vecinilor și rudelor la care acestea s-au terminat. Dați-le gratuit. Păstrați doar cantitatea de care aveți nevoie în următoarele câteva săptămâni. De acum încolo, nu cumpărați mai mult decât este necesar. Orientați-vă după recomandările date de Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor din SUA de mai sus. E important să ținem minte - cumpărarea de panică este un mecanism de adaptare la anxietate și nicidecum o necesitate sau o soluție reală. Cumpărând sare, chibrituri, ulei sau orice altceva fără măsură, nu este o reacție la un pericol real, ci la incertitudine. Adevărul de care ne ascundem după munții de produse cumpărate irațional este că nu știm ce se va întâmpla și că ne este frică de viitorul incert care se așterne acum în fața noastră.

Ne va ajuta sarea în acel viitor? Puțin probabil. În acel viitor, ca în orice alt viitor, de altfel, ne pot ajuta reziliența, flexibilitatea, adaptivitatea și viteza cu care luăm deciziile. Din astea aveți ceva stocat?